Intimidare de Penelope Douglas, Editura Epica – recenzie

28

Intimidare (Bully

Penelope Douglas

Editura Epica

Traducere: Adina Pintea

363 pagini

  1. 1. Intimidare (Bully – 2013) – Editura Epica
  2.     1.5. Until You – 2013
  3. 2. Rivali (Rival – 2014) – Editura Epica – recenzia
  4. 3. Falling Away – 2015
  5. 4. Aflame – 2015
  6.     4.5. Next to Never – 2017
  7.     5.5. Adrenaline – 2016
Numele meu este Tate. Totuşi, el nu îmi spune aşa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbeşte.
Dar nici nu mă lasă în pace.
Cândva, am fost cei mai buni prieteni, după care a început să se lege de mine şi a decis că scopul lui este să îmi ruineze viaţă. Am fost umilită, exclusă şi bârfită în toţi anii de liceu. Cu cât trecea timpul, cu atât mai chinuitoare deveneau farsele şi zvonurile puse la cale de el, şi deja mi se făcuse lehamite să mă tot feresc din calea lui. Am plecat chiar în Franţa pentru un an de zile, că să îl evit.
Doar că, acum, m-am săturat să mă mai ascund şi nici de-a naibii nu îl voi lasă să-mi distrugă ultimul an de liceu. Poate că el nu s-a schimbat, dar eu am făcut-o. Este timpul să ripostez.
Nu mai am de gând să-l las să-şi bată joc de mine.
Intimidare este o carte superbă din categoria young adult, care surprinde foarte bine frământările, neliniștile și speranțele perioadei respective. O perioadă în care îți cauți încă identitatea, îți formezi personalitatea, încerci să depășești obstacolele și să-ți așezi prioritățile. O perioadă în care ești încă vulnerabil și nu știi cum să reacționezi la provocările sorții.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Tate, o adolescentă de optsprezece ani, aflată în ultimul an de liceu. Mama ei murise de cancer pe când ea avea doar zece ani, rămânând în grija tatălui care, deși o iubea nespus, era adesea plecat datorită meseriei lui de militar. Până la vârsta de paisprezece ani, cel mai bun prieten al ei fusese Jared, vecin cu ea și coleg de clasă. Până atunci, își împărtășiseră toate temerile și speranțele, petrecând aproape fiecare clipă liberă împreună. Dar, în acea vară fatidică, Jared fusese plecat la tatăl lui, care era divorțat de mama lui și se întorsese complet schimbat. Rău, cinic, nu pierdea nici o ocazie în a o tachina pe Tate și a inventa zvonuri răutăcioase pe seama ei. Oricât tentativă a lui Tate să afle ce determinase acea schimbare se lovise ca de un zid. Jared era sexy, carismatic și un bun sportiv, participând cu mult succes la cursele de mașini, fiind extrem de popular în liceu și, datorită acțiunilor lui, Tate ajunsese încetul cu încetul să fie izolată de aproape toată lumea, nemaiavând decât o singură prietenă, pe K.C.
La vârsta de șaptesprezece ani, Tate plecase să studieze pentru un an în Franța, sperând ca, în lipsa ei, Jared să-și aleagă altă țintă și să o lase în pace la întoarcere. Nici o șansă! La întoarcerea ei, Jared era la fel de înverșunat să-i facă viața amară. Numai că, de data aceasta, Tate era hotărâtă să nu se mai lase intimidată ci să-i riposteze cu aceeași monedă. Șicanele curg între cei doi în perioada următoare, antrenându-i și pe cei din jur în micul lor ”război”.
Surprinzător însă, Tate află că, dincolo de toate răutățile pe care i le făcuse, în același timp o și protejase, amenințând pe oricine încerca să-i facă avansuri.
Tate nu mai știe ce să creadă și încearcă să îl provoace pe Jared pentru a-l determina să-i spună adevăratele lui motive. Micile ei manevre de a-l enerva nu fac însă decât să-i alimenteze acestuia spiritul combativ, ducând războiul la un nivel superior. Astfel, profitând că buna ei prietenă K.C. se despărțise de prietenul ei Liam după ce aflase că acesta o înșelase (informație pe care chiar Jared avusese grijă să i-o furnizeze) reușește să o convingă pe aceasta să iasă la câteva întâlniri cu el, iar Tate se simte trădată pe toate planurile, simțind în același timp o inexplicabilă gelozie.
Rănită sufletește și dorind să-l facă să simtă și el aceeași durere ca și ea, Tate l-a atacat verbal.
”- Ești un rahat cu ochi lamentabil, Jared. Bănuiesc, însă, că și eu aș fi la fel de lamentabilă, dacă m-ar fi urât părinții. Tatăl tău te-a părăsit, iar mama ta te evită. Dar cine ar putea să-i învinovățească, nu-i așa?”
Imediat ce a rostit vorbele, le-a regretat imediat, dar nu le mai putea retrage. Durerea din ochii lui a bântuit-o în perioada următoare. Bunica ei, venită în vizită, i-a simțit frământările și i-a dat câteva sfaturi prețioase.
”Dar draga mea, să-ți îngădui să fii vulnerabilă, nu este întotdeauna o dovadă de slăbiciune. Câteodată poate fi o decizie conștientă, ca să ajuți cealaltă persoană să iasă de sub carapace.”
”Să știi că tot acest bagaj la care nu vrei să renunți te face mai slab. Câteodată, cel mai bun medicament este să fii vulnerabilă, să dai frâu liber emoțiilor și să-i arăți că te-a rănit. Doar după aceea poți să spui că ai încercat.”
”Dacă te prefaci că nu-ți pasă, nu înseamnă că te eliberezi”
Efectul vorbelor ei nu a întârziat să apară. După ce a ironizat-o pe Tate că s-a urcat în copac în timpul unei furtuni, inconștientă de pericolul la care se expunea, Jared a avut grijă să precizeze că pentru el nu avea nici o importanță dacă ea pățea ceva.
”Puțin îmi pasă dacă trăiești sau mori.”
A fost momentul în care Tate a avut o revelație, dându-și seama că nu-i plăcea persoana în care se transformase, iar toate ripostele ei nu făcuseră decât să o facă din ce în ce mai nefericită.
”Destul. Ajunsesem la capătul puterilor. Asta nu mai era viață. Pentru el nu era decât un joc, dar eu nu mai aveam nicio tragere de inimă să îl fac. Nu sunt puternică. Nu pot să intimidez pe cineva. Nu sunt fericită. Știam ce trebuia să fac.”
Prin urmare, a hotărât să se elibereze prin adevăr. La următoarea oră de clasă, în care trebuia să interpreteze un monolog, Tate a profitat de oportunitate și și-a pus practic sufletul pe tavă, având grijă să se uite în ochii lui Jared tot timpul, și menționând cât de mult l-a iubit cândva și cât de mult a făcut-o el să sufere.
”- Erai furtuna mea, norul care aducea tunetul, copacul meu într-o ploaie torențială. Am iubit toate aceste lucruri și te-am iubit pe tine. Dar acum? Ești o afurisită de uscăciune. Credeam că ticăloșii conduc numai mașini grrmane, dar se pare că și imbecilii de la volanul unui Mustang pot lăsa cicatrice.”
Deși restul colegilor au aplaudat-o frenetic, crezând că totul era doar ficțiune, lăudându-i talentul actoricesc și sfătuind-o să dea la teatru, Jared a părut zgâlțâit din temelii, dovedind că nu era deloc insensibil la sentimentele ei.
Monologul respectiv a marcat un moment de cotitură în relația lor. Jared a început să lase garda jos, iar prin crăpaturile carapacei lui Tate a început să-l întrevadă pe vechiul Jared.
Pasiunea comună pentru cursele de mașini le-a oferit prilejul să concureze împreună la un moment dat, iar pe drumul de întoarcere au ajuns să se sărute, fiind de ajuns doar o scânteie ca să aprindă pasiunea ce mocnise în permanență între ei.
Deși erau evident atrași fizic unul de celălalt, pentru ca relația lor să aibă o șansă trebuiau să treacă testul încrederii reciproce. Jared reușește, în cele din urmă, să-și deschidă sufletul în fața lui Tate și să-i mărturisească ce se întâmplase în acea vară cumplită. Este cutremurător să citești cât rău le pot face propriilor lor copii unii părinți!
Tate este plină de empatie față de Jared, suferind pentru toate traumele prin care el trecuse. Îi dăruiește virginitatea ei, iertându-l pe deplin și iubindu-l din tot sufletul.
În curând însă, Tate va primi o lovitură cumplită, părând că Jared a trădat-o în modul cel mai cumplit. Inima ei se frânge în mii de bucăți și se răzbună devastându-i mașina. Jared încearcă disperat să o convingă că era nevinovat. Sunt momente în viață în care trebuie să-ți asculți instinctele, iar Tate, deși toate dovezile erau contra lui, alege să îl creadă. În momentul în care se dovedește că, într-adevăr, el nu avea nicio vină, Tate e copleșită de remușcări pentru daunele pe care i le provocase mașinii lui, dar el o asigură cu un zâmbet ostenit că nu e nimic, are o scuză acum să-i mai aducă niște îmbunătățiri.
”- Tate, ești a mea și eu sunt al tău. Cu fiecare zi ce va trece îți vei da tot mai mult seama de acest lucru. Când vei crede acest lucru fără umbră de îndoială, atunci îți voi fi câștigat încrederea.
– Sunt a ta. Doar că… nu eram sigură dacă tu erai într-adevăr al meu.
– Atunci te voi face să fii sigură.”
”Eram a lui, iar el era al meu.
Nu ne despărțisem niciodată. Fiecare ne-am modelat unul pe celălalt fără să ne dăm seama.
Iar acum eram împliniți.”
bully

About Author

28 de comentarii

  1. Catalina Dumbrava on

    Ce frumos…. , atat de mult mo-a placut! Recenzia este duperba mi-a adus aminte cu drag de carte!

      • In schimb sunt suparata pe editura pentru ca nu traduc mai repede si alte cărți ale ajutoarelor acestea pe care le citim cu atât de multă placere. Sunt cărți care nu ar fi meritat traduse, iar noi tot asteptam continuări la seriile începute…

Lasă un răspuns