15 zile fără internet de Sophie Rigal-Goulard, Editura RAO – recenzie
15 zile fără internet
(Quinze jours sans Réseau – 2017)
Sophie Rigal-Goulard
Editura RAO
Nr. de pagini: 128
An apariție: 2019
Traducere din limba franceză de Simona Andreiţă
”
Ce oroare! Părinții mei au decis că vom sta 15 zile într-un loc pe care NIMENI nu-l cunoaște și unde nu se întâmplă NIMIC NICIODATĂ.
MAI RĂU, va trebui să renunțăm la orice conexiune! Adio computer, consola, telefon mobil, adio viață modernă. Adio, fanii mei fideli. Adio, prietene dragi. Bine ai venit, vacanță groaznică! Va voi găsi încă aici, atunci când mă voi întoarce din morți?!”
„15 zile fără internet” este povestea amuzantă relatată de Émilie, o fată de 12 ani, sub forma unui jurnal.
Tocmai îşi făcuse cont pe facebook şi era extrem de încântată de acesta, distribuind fel de fel de lucruri, primind aprecieri şi comentarii de la bunele ei prietene şi aşteptând ca Sam, cel de la „Saint-Jean” să dea un semn că a observat-o, când părinţii au aruncat bomba: vacanţa va avea loc undeva, într-un colţ rustic al ţării, fără telefoane şi internet timp de 15 zile!
Marc, fratele în vârstă de 16 ani al lui Émilie, gamer înrăit, este şi mai afectat de această veste, în timp ce Lucien, în vârstă de opt ani, e mai dispus să lase consola deoparte pentru a încerca alt tip de activităţi. Părinţii celor trei, corporatişti foarte ocupaţi, sunt cu device-urile în mână, de obicei, de la prima oră a dimineţii, verificând mail-urile şi ocupându-se de diverse chestiuni legate de serviciu. Au hotărât că a sosit momentul pentru o „detoxifiere electronică”!
„În Creuse există un sat care poartă un nume drăguţ: Chapelle-Saint-Chambon-sur-Chaisse.
(Sincer, dacă eşti peltic nu poţi locui acolo. Vi-l imaginaţi pe cel care nu reuşeşte să pronunţe sunetul «ch» şi cu toate acestea locuieşte acolo?).
Părinţii mei au hotărât să stăm 15 zile în acest loc pe care NIMENI nu îl cunoaşte şi unde nu se întâmplă NICIODATĂ NIMIC. Dar CEL MAI RĂU este că acolo o să renunţăm la tehnologie, de orice fel! Se numeşte «cură de detoxifiere electronică».”
Émilie nu se împacă deloc cu acest proiect, iar Marc este de-a dreptul revoltat. El e un gamer pro, care joacă un joc numit The Way to War şi este un membru extrem de important al echipei, cu care trebuie să se antreneze pentru concurs. Adolescenţii bosumflaţi îşi însoţesc părinţii în acea vale idilică, ruptă de tehnologie, unde sunt întâmpinaţi de Alfred şi Capucine, supranumiţi de puşti „Spiriduşul” şi „Zâna”.
Émilie nu are de ales decât să consemneze activităţile şi gândurile de fiecare zi în caietul cu spiră, în stilul clasic: cu stiloul pe hârtie.
Patronii pensiunii le iau toate dispozitivele electronice, urmând să le fie returnate la finalul sejurului. Ei propun o serie de activităţi, atât pentru familie, cât şi separat pentru adulţi şi pentru copii. O altă familie soseşte între timp la pensiune, membrii căreia beneficiaseră deja, în urmă cu un an, de efectele vacanţei fără telefon şi internet. Élise, fiica acestora de vârsta lui Marc, pare nesuferită şi puţin arogantă la prima vedere. Émilie este tristă că nu poate să comunice cu prietenele şi să facă selfie-uri pe malul râului, dar uşor-uşor învaţă să se exprime în jurnal şi chiar îi face plăcere.
Micul Lucien devine din ce în ce mai încântat de diversele activităţi în aer liber, chiar dacă este sensibil şi alergic la fel de fel de lucruri. Marc însă rămâne încruntat pe poziţii, încercând, prin orice mijloace, să se conecteze la internet.
Familia Ramier descoperă că pot petrece timp de calitate împreună şi fără să stea toată ziua conectaţi la reţea, dar totodată mi-a plăcut faptul că autoarea a introdus o serie de twist-uri simpatice. Oare cui îi e mai greu să se desprindă de tehnologie, copiilor sau adulţilor? Cine ce talente îşi va descoperi pe parcursul acestei neobişnuite vacanţe? În plus, tehnologia nu e un rău în sine, ba chiar se poate dovedi extrem de utilă în anumite situaţii. Trebuie numai să reuşim să păstrăm echilibrul, să nu devenim dependenţi ci să ne folosim de beneficiile tehnologiei. Să punem deoparte telefonul sau tableta la un moment dat, să ne bucurăm de activităţi diverse, sportive, artistice, literare.
Construită simplu, cartea trimite un mesaj foarte important nu numai copiilor, ci şi adulţilor: să păstrăm echilibrul.
„ – Chiar eşti astupat! am spus, enervată. Tuturor ne e greu să ne deconectăm, asta îţi explica Élise, dar dacă analizezi puţin situaţia, poţi să ai starea necesară să intri în joc şi să profiţi de momente extraordinare. Nu ştiu, dar eu… Mama care îşi petrece timpul zâmbind, tata foarte relaxat, Lulu care se implică în toate activităţile, iar tu care creezi haiku-uri râzând, noi trei la Luna Park… Mi-au plăcut aceste momente şi nu am mai fost atât de obsedată de internet. Asta nu mă va împiedica să fiu foarte bucuroasă peste câteva zile, când îmi voi recupera telefonul.”
11 Comments
Mirela Barbălată
Eram tare curioasă în privința cărții . Titlul este cel care mi-a atras atenția . Povestea, deși scrisă într-o manieră simplă, pare simpatică. Cred că mesajul pe care îl transmite este important.
Mulțumesc pentru recomandare!
anasylvi
Exact! Este o carte care se adreseaza, in primul rand, tinerilor cititori, insa mesajul este universal si transmis intr-un mod simpatic.
familiasimionescuyahooro
De actualitate si interesanta povestea, cu mesaj. Felicitari pentru recenzie, multumesc mult pentru recomandare❤
anasylvi
Da, chiar poate fi o idee de vacanta, macar cateva zile de deconectare in natura. Cu drag!
Oli
Foarte de actualitate subiect! Imi place mult ce ai scris despre carte, foarte frumoasa si ispititoare recenzie, felicitari Ana si multumesc pentru recomandare! Cu siguranta mi-ar placea povestea asta simpatica!
anasylvi
E foarte important sa pastram echilibrul, sa luam ce e mai bun din toate tipurile de experiente, fie ele tehnologizate sau nu.
Oli
Foarte adevarat!
Daniela Balan
Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️
anasylvi
Multumesc mult, Daniela!
Geo
Frumoasa poveste! Iar ideea cărții îmi place tare mult. Felicitări! ❤️❤️❤️
anasylvi
Ma bucur ca iti place! Pupici!