Delicatese Literare
Recenzii

320 de pisici negre de Rodica Ojog-Brașoveanu, Seria Melania Lupu, Editura Nemira – recenzie

320 de pisici negre

Rodica Ojog-Brașoveanu

Editura Nemira

Seria Melania Lupu

Colecția Suspans

Nr. pagini: 280

An apariție: 2019

Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din România. A urmat primele clase la școala „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domnița Ileana” (astăzi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultății de Drept din București, dar, după doi ani, în 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrică de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de dată această la Iași. După finalizarea studiilor a început să profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic. Este considerată, în mod unanim, marea doamna a literaturii polițiste românești.

  • Seria Melania Lupu

1. Cianură pentru un surâs – recenzie

2. Bună seara, Melania!

3. 320 de pisici negre

4. Anonima de miercuri – recenzie

5. Dispariția statuii din parc – recenzie

6. O toaletă a la Liz Taylor – recenzie

Al treilea roman din seria MELANIA LUPU

Englezul Ned Morton, parte dintr-o asociație a celor mai mari infractori europeni, vrea să-si faca iesirea din scenă in glorie odată cu gasirea Fecioarei din Insula Grotelor, o statuie din aur, în marime naturală a Madonei. Pentru asta trebuie să ajunga la Bucuresti și să scoată din închisoare o doamnă care reprezintă singura lui pistă. Însa printr-o serie de întâmplări bizare, cea pe care o ajută să evadeze este nimeni alta decât Melania Lupu, arestată finalmente de Maiorul Cristescu.

Printr-un joc actoricesc debordant, Melania se integrează perfect în misiunea englezului, ba chiar îl convinge că e esențial să îl aibă alături și pe motanul Mirciulică.

Care va fi deznodamântul pentru personajul nostru preferat și motanul ei?

Rodica Ojog-Brasoveanu are un stil de scriere demențial! Personajele poveștilor ei sunt atât de frumos creionate, atât de reale, încât nu ai cum să nu le îndrăgești! „320 de pisici negre” este o lectură aparte, cu dialoguri efervescente, umor al situațiilor, replici memorabile, un roman polițist care nu-și va pierde niciodată strălucirea.

Bineînțeles că cei doi protagoniști, Melania Lupu și Maiorul Cristescu, sunt sarea și piperul acestei cărți, fără a uita și de colecția de personaje secundare care îmbogățesc această lectură de un farmec deosebit: Emilia Plopeanu – șleampătă, ștearsă, obosită de viață, Vlăduț Tolea – timidul și zveltul balerin, Mirel Nicolaescu – mâncăciosul și ratatul economist, și elegantul și șarmantul infractor Ned Morton.

„Tânăra” Melania Lupu… ce personaj, ce femeie! Sprintenă, grațioasă în ciuda vârstei (anii pe care o doamna îi are, nu se spun!), cu o minte brici și o personalitate în fata căreia nu poți decât să te înclini. „Copilul” ei de suflet este motanul Mirciulică, un personaj la fel de memorabil ca și stăpâna lui, un pisoi cu prestanță, răsfățat, care îi pune „bețe în roate” Melaniei exact atunci când nu trebuie! Tocmai datorita acestui fapt, Melania este arestată preventiv de către Maiorul Cristescu și dusă la închisoare, o lovitură de maestru de-a Melanie fiind dată în vileag, din greșeală, de neobrăzatul Mirciulică. Astfel, Maiorul Cristescu deține o probă de necontestat împotriva Melaniei, probă care trebuie să dispară, altfel aceasta va face închisoare. Și ocazia se ivește când Melania este dusă în celula în care se găsește Olga Tudor, o femeie aspră și înverșunată, cu o poveste de viață incredibilă.

Olga a avut o viață dezamăgitoare din momentul în care s-a îndrăgostit până peste cap de George, un escroc, împătimit al banilor și luxului, al vieții de huzur. Acesta „miroase” o cale de a se îmbogăți rapid și urmează firul unei povesti fanteziste despre tezaurul spaniolilor și comorile piraților din Insula Grotelor. Cert este că șmecherașul reușește ceea ce alții s-au chinuit o viață întreagă, dibuind aceste bunătăți, aducând în România bijuterii fabuloase și, cireașa de pe tot, o statuetă din aur care o înfățișează pe Fecioară Maria. Hărțuit de miliție, George fuge din țară cu bijuteriile și, cum nu putea căra o statuetă de 60-70 kg în goana lui, i-o lasă Olgăi, cu promisiunea că o va chema și pe ea după ce se va stabili în străinătate. Și… dus a fost, pentru totdeauna!

Aceasta poveste „transpiră” în cercurile infractorilor internaționali și un englez, Ned Morton, considerat escrocul secolului, vrea să-și încerce norocul și să fure statueta de aur. Și vine în România, o țară cu totul diferita fata de țările prin care activase, unde un strănut îl aude tot cartierul, unde pereții au urechi și militia este Big Brother. „Altă mentalitate, altă lume, altă planetă!” Dar, mai întâi, trebuie să pună la cale o evadare pentru că doar Olga Tudor știe unde este ascunsă statueta. Surpriza care face ca drumurile lui Ned să se intersecteze cu ale Melanie, este că Olga nu vrea să evadeze și nici să se lase fraierită de englez, căci asta este răzbunarea ei pe fostul soț. Așadar, crede că, colega ei de celulă, Melania Lupu, care cu mirosul ei fin simte că Olga ascunde ceva foarte important, este extrem de potrivită în rolul de momeală pentru englez, mai ales ca escrocul nu știe cum arată niciuna dintre ele. Geniala Melania intra în rolul de bătrână prostuță și senilă și, din curiozitatea care pune stăpânire pe ea, acceptă să evadeze în locul Olgăi, știind că aceasta este ocazia perfectă să distrugă dovada pe care Maiorul Cristescu o deține împotriva ei.

Inegalabila Melania, campioana disimulărilor, declanșează un lanț de evenimente care-l aduc în pragul unei psihoze pe Maiorul Cristescu, îl uimesc pe infractorul Ned, îi „adoarme” pe acoliții amatori ai englezului, regizând cu măiestrie un scenariu fabulos, jucându-se cu toți „de-a șoarecele cu pisica”. Puterea pe care o deține Melania este capacitatea extraordinară de a se adapta diverselor situatii, ceea ce face din acest personaj un amestec captivant de femeie dulce, o mincinoasă adorabilă, exasperantă, cochetă, politicoasă, curioasă, UNICĂ.

Dacă vreți să vă amuzați și să vă delectați cu întâmplări savuroase, cu situații hilare, mister și personaje originale și să descoperiți care este finalul aventurii uimitoare a Melanie Lupu, citiți această poveste extraordinară scrisa de marea doamnă a literaturii polițiste romanești, dacă nu cumva ați și făcut-o, și veți fi cuceriți!

Fragment:

„Melania răsuci hârtia între degete. ‘ Vasăzică asta era, draga mea. O Madonă de aur… Extraordinar ce nebuni sunt oamenii! Tare mi-e teama însă că și tu vei fi la fel de nebună pentru a ponta cel puțin câteva jetoane pe jocul lor. Cum își închipuie că va putea scoate peste graniță asa ceva? Trebuie să te gândești bine, Melania, și pentru asta ai nevoie de Mirciulică și de liniste”.

– A trecut atâta vreme de-atunci…

– Nu înțeleg, făcu Ned.

– Cum mi-aș putea aduce aminte, asa, dintr-o dată?

– Doar nu pretindeți că ați uitat unde ați ascuns statuia?

– Închipuiți-vă!

– Doamnă! Melania oftă spașită.

– Mă obligați să fac mărturisiri care nu mă avantajează. Acum doi ani am avut un mic accident. Un domn foarte bine, cu studii temeinice la liceul seral, m-a confundat cu nevasta-sa, deși între mine și ea exista o diferență apreciabila de vârstă.

– Și?

– Bastonul pe care trebuia să-l primească ea în moalele capului, din ce motiv anume îmi scăpa, l-am simțit eu.

– Și?!

– Din clipa aceea, n-aș putea afirma ca memoria mea e la fel de fidelă ca înainte.

– Exasperant! Bătrâna izbucni în lacrimi.

– În viața mea n-am fost insultat în felul acesta. Și nu văd de ce-aș merita-o. Ned se întoarse spre ceilalți uimit. Economistul uitase să tragă din țigară și scrumul sta agățat gata să cadă. Țolea îi întinse mașinal scrumiera.”

Cartea 320 de pisici negre de Rodica Ojog-Brașoveanu poate fi comandată pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Rodica Ojog-Brașoveanu

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

10 Comments

  • Mirela Barbălată

    Tot citind despre Melania Lupu încep să mă îndrăgostesc de ea . Nu am citit nimic din această serie, însă sunt tot mai tentată.
    Când eram elevă la liceu, îmi aduc aminte că am citit ceva de această autoare, dar nu îmi aduc aminte ce . De aceea, vreau să mă delectez, literar vorbind, cu poveștile scrise de ” marea doamnă a literaturii polițiste românești”.
    Mulțumesc pentru frumoasa recomandare! O recenzie care mi-a adus zâmbetul pe buze și mi-a trezit curiozitatea . Felicitări!

  • Tyna

    Minunată recenzie! ❤ Ai surprins foarte bine esența personajului Melania! Mi s-a făcut dor să reiau această serie. Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤

  • Oli

    Excelenta recenzie si recomandare, felicitari Carmen si multumesc pentru recomandarea de top! Imi place foarte mult cum scrie Rodica Ojog Brasoveanu, iar „320 de pisici negre” e printre cartile pe care nu le-am citit, dar imi doresc sa o fac, cu atat mai mult dupa recenzia ta convingatoare!

  • anasylvi

    Eu o ador, pur si simplu, pe Melania Lupu, iar relatia care se incheaga de-a lungul seriei intre ea si maiorul Cristescu este de-o-se-bi-ta. Minunata recenzia, sunt convinsa ca toti aceia care inca nu au citit seria vor fi tentati la maximum sa o faca!

Spune-ți părerea!