Delicatese Literare
Recenzii

Abis, Seria Alina Marinescu Vol. 5 de Monica Ramirez, Editura Librex – recenzie

Abis, Seria Alina Marinescu, Vol. 5

Monica Ramirez

Editura Librex Publishing
Nr. pagini: 350
Seria Alina Marinescu:
  1. Asasin la feminin
  2. Identităţi secrete
  3. Balanţa puterii
  4. Bariere de fum
  5. Abis
  6. Recviem pentru un asasin

Seria a fost reeditată la Editura UP

Când privești în Abis, abisul privește prin tine.
O carte întunecată și copleșitoare pe măsura titlului. O carte care sondează cele mai adânci genuni ale sufletului și minții omenești, până la dezumanizare și pierdere completă a propriei identități. Iar „subiectul” în cauză a fost Alina. Nu aș fi crezut că o voi vedea vreodată în această postură, având în vedere cât era de puternică fizic și psihic, însă tehnicile de spălare pe creier combinare cu droguri de ultimă generație si-au făcut treaba și au reușit ceea ce Elite nu a reușit: să creeze robotul perfect!
Vă aduc aminte că la finalul volumului anterior, Alina este trimisă într-o misiune cu potențial sinucigaș, să-l găsească și să-l seducă pe Bashir, fratele lui Bataine Al- Fadhe, un periculos terorist ale cărui acțiuni amenințau stabilitatea unor regiuni întregi ale globului. Trebuia să-l seducă și să-l convingă să-și trădeze fratele. În schimbul reușitei misiunii, i se garantate LIBERTATEA.
Ceea ce nimeni nu a putut să prevadă este că Bashir era chiar mai periculos decât fratele său, pe care îl omorâse și se proclamase el însuși Cel Ales.
Iar când Alina a reușit să-l găsească, a devenit victima lui, fără putință de scăpare. Elite a crezut-o moartă, iar ceea ce a îndurat ea, a fost mai rău decât moartea. În final, nu mai știa cine e, credea că e membru Al Qaeda și că e îndrăgostită de Bashir. Credea de asemenea ca Elite e dușmanul. Și ucidea și planifica misiuni pentru și în numele teroriștilor pe care până în urma cu câteva luni îi vânase.
Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.
Abia când Brett și agenții Elite i-au recunoscut „semnătura” inconfundabilă de pe ultimele atacuri teroriste, au realizat ce s-a întâmplat.
Cu o asemenea introducere în acțiune, vă dați seama cât de palpitanta cartea!!! Scris în același stil captivant, cu întâmplări inedite, bine închegate, pline de suspans și adrenalină, „Abis” chiar te atrage în miezul lui, neputând să te desprinzi până la ultimul rând.
Avem parte și de această dată de răsturnări de situație, misiunile de care avem parte se derulează de multe ori „pe marginea propriului mormânt”, iar personajele ne fascinează ca de fiecare dată cu modul lor absolut imprevizibil de a reacționa.
Extragerea Alinei din iadul Al Qaeda a fost dramatică, dar nici pe departe cum a fost recuperarea ei psihică. .. dacă o putem numi „recuperare”.

A trebuit să fie deprogramată total și refăcută bucățică cu bucățică, iar Marius a avut un rol hotărâtor în acest proces, însă la final au obținut doar o carcasă goală, o ființă lipsită de conținut căreia i se restabiliseră corect amintirile, dar nu și sentimentele. Era în continuare robotul perfect, de data aceasta în mâinile „deținătorilor de drept”, Elite.
Cartea alternează capitolele scrise la persoana a treia, gen povestire, cu cele scrise la persoana întâi din perspectiva Alinei, având astfel posibilitatea să aruncăm o privire în iadul ei personal. Și e foarte dureros!
„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât… nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”
În prima misiune în care a fost trimisă, Alina a încălcat protocolul și s-a răzbunat pe cei care o ținuseră captivă și o folosiseră în propriile scopuri, omorându-l cu sânge rece pe Bashir.
Nu vă dau amănunte, o să le descoperiți singuri, însă în cele din urmă Alina a redevenit „umană „, cu ajutorul și datorită lui Marius care nu a renunțat nici o clipă la ea și la speranța că își va reveni.
Îl reîntâlnim și pe Alex Therein în carte, ca și coechipier al Alinei în unele misiuni. Suferă încă după ea, chiar îi spune la un moment dat că el nu a renunțat încă la ea, însă pare că a depus armele în ceea ce privește relația lor. Nu luptă pentru ea, mulțumindu-se și amăgindu-se singur că îi e suficient să o știe fericită.
Nu mi-a plăcut în ce s-a transformat relația lor, care mă făcuse sa visez ca există iubire și speranță chiar într-o lume în care aceste noțiuni nu există.
Marius e perfect, prea perfect chiar, și e greu să nu-l iubești, pe când Alex era atât de distrus încât doar iubirea Alinei îl mai făcuse să-si aducă aminte ca e viu. Iar când ea a hotărât că nu-l mai iubește, lui chiar nu i-a mai rămas nimic. Acum erau doar prieteni și, uneori, parteneri în misiuni.
Totuși, când el a fost bolnav, ea nu a putut să stea deoparte, s-a dus să-l viziteze. Și mi-a plăcut episodul cu gaița albastră. Până la urmă, el chiar era un romantic. 
”Alex deschise ușa coliviei și băgă o mână înăuntru. Gaița îi sări pe deget și ciripi fericită. Alex zâmbi, întorcându-și privirea la Alina. 
– Multe păsări și animale procedează așa. Îți găsești perechea și rămâi cu ea, indiferent ce s-ar întâmpla. Câteodată e valabil și pentru unii oameni.”
Și apoi, a urmat misiunea în care au plecat amândoi, împreună cu o agentă nouă, Heena, unde avem de-a face cu o situație dramatică, iar gestul Alinei m-a durut. Și pe ea a măcinat-o ulterior.

Iar Alex…
”Oricât se împotrivise, devenise dependent de afecțiunea ei, sufletul renăscându-i tot mai mult la gândul că exista cineva pe lume căruia îi păsa cu adevărat de el. Și acum, tot acel eșafodaj se prăbușise, zăcând ruine în jurul lui.”
M-a purtat acest volum într-un adevărat carusel al emoțiilor omenești. Am suferit alături de fiecare personaj în parte. Aș spune cu drag și că am fost bucuroasă pentru ei când le-a fost bine. Dar am stabilit deja că în lumea lor binele personal nu există, având parte, cel mult, de scurte perioade de acalmie între urgiile care erau misiunile, cu fiecare din acestea în parte pierzându-și câte un strop din suflet. Și încă unul… până când… ce înseamnă ”suflet”?
Colaborarea Elite cu CIA luase sfârșit, momentan, iar Marius și ceilalți agenți CIA plecaseră în State. Alinei îi era greu fără el, dar Alex respirase un pic mai ușurat, nemaifiind obligat să-i vadă împreună zi de zi.
Aș spune că situația intră în normal, dar un nou element vine să schimbe dramatic „datele problemei”: Alina … ups, era să spun! Nu vă dau nici un indiciu, vă las să descoperiți singuri ce anume putea schimba radical miza jocului în ceea ce o privește. Deși nu fusese nicicând un joc…
Spre final, să urmărim o misiune în care pleacă Marius, Webb, Oliver si Paige (cei doi formau de asemenea un cuplu).
Misiunea presupunea plasarea de explozibil și aruncarea în aer a unui obiectiv. Însă Marius a avut parte de o surpriză de proporții, găsind lângă zidurile obiectivului un coșuleț cu … un bebeluș! !! E delicioasă această parte a cărții, în care cei mai duri agenți de teren ai CIA se străduiesc să aibă grijă de micuța minune ce va înmuia inimile tuturor, iar bebelușa se va atașa instantaneu și iremediabil de Marius. Și reciproc!
Țin să menționez un personaj care mi-a plăcut constant de-a lungul celor 5 volume, iar în acest volum, în mod deosebit, și anume Ford! De asemenea, Roger, șeful direct al lui Marius este un personaj pe care l-am admirat în mod deosebit, spre deosebire de Brett care îmi e din ce în ce mai antipatic!
Finalul ne oferă un deznodământ spectaculos. Cuplul Alina – Marius are parte de un happy-end în acest volum, cu deplinul concurs al lui Alex.
Alina e în acest volum ca un diamant cu multe fațete, unele șlefuite peste voința ei, iar Marius e genul de băiat bun, după cum spuneam, imposibil să nu-l iubești. Iar Alex Therein… În acest volum m-am îndrăgostit din nou de el! Sunt foarte curioasă ce se mai poate schimba în ultimul volum, fiecare pare că și-a stabilit prioritățile, și și-a asumat sentimentele.
”- E-n regulă, îi șopti, sărutând-o pe păr. S-a terminat… suntem în siguranță.
Oare? … Oare chiar se terminase?”
Va urma … volumul al 6-lea și ultimul!

Mulţumim autoarei Monica Ramirez pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea a fost reeditată la Editura UP.

Cărțile autoarei Monica Ramirez pot fi comandate de pe tritonic.ro, elefant.rolibris.rolibrarie.net

Recenzii cărți Monica Ramirez

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

 

22 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *