Adam și Eva de Ramuz Charles-Ferdinand, Editura Paralela 45 - recenzie

Adam și Eva (Adam et Ève)

RAMUZ Charles-Ferdinand

Editura Paralela 45

Colecție: Ficțiune fără frontiere

An apariție: 2018

Număr pagini: 140

Traducător: Jean-Louis Courriol

„Un nou Adam şi o nouă Evă a timpurilor noastre. El este Louis Bolomey, bărbat de treizeci şi şase de ani, fără profesie. Are o mică avere care-i permite să trăiască ocupându-se de stupi, de casă şi livadă, de pescuit şi vânătoare. O tristeţe primordială pune stăpânire pe Bolomey până apare o femeie în existenţa lui, neaşteptat, cu atât mai frumoasă şi mai iubită. Scena apariţiei tinerei femei pe poteca dintre grădinile satului, unde bărbatul dormita la umbra unui nuc, este scăldată într-o lumină de miez de vară. Adrienne poartă o rochie albastră, iar Bolomey, culcat în iarbă, o priveşte de jos în sus, cum te-ai uita la o statuie.

Adam şi Eva poate fi citit, aşadar, ca un mit revizitat într-o manieră, am zice, de esenţializare, identificabilă la nivel de sentimente (epic) şi de lexic (formal), de teme recurente, de amprente stilistice. O carte de o modernitate surprinzătoare, cu un univers aparte, ce continuă să fascineze generaţiile actuale, în care îl invităm şi pe cititorul român să pătrundă.” – Jean-Louis Courriol

Charles-Ferdinand Ramuz s-a născut la Lousanne în 1878 într-o familie de comercianți. După o diplomă în literatura clasică la Universitatea din Lousanne, predă la Colegiul Aubonne (Vaud) apoi predă la Weimar (Germania) ,dar educația nu-l satisface și, dorind să devină scriitor, pleacă la Paris unde locuiește mai mulți ani cu scurte întoarceri acasă. Bibliografia autorului este foarte bogată, cu multe cărți scrise de-a lungul timpului, care astăzi sunt publicate în foarte multe țări. Considerat unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai țării sale, e reprezentat pe bancnota de 200 de franci elvețieni, precum și pe un timbru poștal. În 1952 ia naștere Fundația C.F. Ramuz, care decernează la fiecare cinci ani un premiu pentru ansamblul operei unui scriitor, și la fiecare trei ani un premiu pentru poezie. C.F.Ramuz a murit pe 23 mai 1947 în Pully in apropiere de Lousanne. C.F.Ramuz face parte din panteonul literelor europene!

Așa cum ne indică și titlul, romanul pune în scenă cuplul bărbat-femeie în căutarea împlinirii, un Adam și o Eva a timpurilor noastre. Personajul principal al acestei cărți este Louis Bolomey, un bărbat de 36 de ani, fără o profesie anume, dar care are o mică avere care îi permite să trăiască ocupându-se de stupi, de casă și livadă, de pescuit și vânătoare. În urma decesului mamei sale (tatăl i-a murit când era foarte mic) rămâne singur și este nevoit să facă față vieții și frământărilor sufletești.

Se îmbrăcase în dimineața aceea, se îmbrăcase o dată în plus că să se dezbrace seara; vedea bine că viața nu este decât un ciclu nesfârșit. Nu era nici măcar un an de atunci. Un lucru nu e făcut decât că să fie desfăcut, și refăcut de noi, și iar desfăcut. Ne lăsăm duși de timp fiindcă așa trebuie, dar e obositor. De asta era trist de când se trezea, având în față o zi despre care știa dinainte că va lăsa locul alteia, exact la fel, una care o nega pe cea dinainte.

O tristețe amară pune stăpânire pe Louis Bolomey până când în viața lui apare neașteptat o femeie tânără și frumoasă, Adrienne, cu care se căsătorește. Însă doar după șase luni de la căsătorie, fata îl părăsește și de atunci Louis o caută neîncetat și întreabă toată lumea dacă a întâlnit-o cumva. Îngrijorați de soarta lui, prietenii încearcă într-un fel sau altul să-l facă să-si găsească echilibrul. Impresionat de poveștile lui Gurdu care-i induce ideea păcatului originar și-l face să creadă că toți suntem blestemați, Bolomey este gata să-și piardă orice speranță și nu mai crede în nimic până când Lidia, fata de la cafenea, generoasă și înțelegătoare, îi sugerează să-și ierte nevasta și să o primească înapoi acasă. Convins de tiradele lui Gurdu despre asemănarea cu povestea Bibliei, Bolomey se apucă să-și refacă gradina ca și cum acest lucru ar readuce-o pe Adrienne .

Bolomey a mai dat o raită prin gradina unde nu se mai putea intra decât prin poarta pe care o încuiase. Trece pe sub merele rotunde ce se pârguiesc deja sau încep să se înroșească; cireșele au fost culese, zmeura prea coaptă se înegrește și cade printre frunzele verzi ale ferigilor ce cresc dedesubt. Trece pe sub merele rotunde, perele alungite ce seamănă cu un strop gata să cadă. O să vina ea înapoi. Nu se poate să nu vină. E așteptată. El o va aștepta cât va trebui, nu e nici o grabă, o să se întoarcă ea !