Ademenirea unui sfant de Mary Jo Putney, Colectia Carti Romantice, Editura Litera – recenzie

37

Ademenirea unui sfânt

Mary Jo Putney
Editura Litera – 274 pagini
Titlu original: Not Always a Saint
Traducerea: Cristina Radu
not always a saint
Este volumul 7 din seria „Lost Lords” , care cuprinde:
Doar ce am terminat de citit Ademenirea unui sfânt și am o stare de euforie. Celelalte carți din serie au mai multă acțiune, aici e o înșiruire de trăiri, emoții și sentimente. Elementele surpriză, răsturnările de situație, scenele de dragoste, toate sunt prezente, dar pentru partea afectivă are nota 10 de la mine.
Personajele au un bagaj mare în spate, lucruri plăcute și mai puțin plăcute, ceea ce îi definește și îi formează ca fiind oamenii de azi, ce decid că dacă tot vor forma o familie, măcar să pășească cu dreptul și fără prejudecați. Discuțiile lor, modul cum își pune fiecare inima pe tavă în fața celuilalt și dezvăluirea celor mai adânci și neștiute secrete fac din  această carte o lectură aparte, te simți copleșit de emoții și în același timp tinzi să crezi ca ești un intrus în momentele lor de destăinuire.
Sa facem cunoștință cu protagoniștii cărții:
Daniel Herbert, chirurg dedicat și vicar la nevoie, fost elev al Academiei Westerfield, ajunge datorită unei tragedii, în care inclusiv părinții lui își pierd viața, următorul baron de Romayne și moștenitorul domeniilor aferente titlului. Însa, în loc să se bucure, pentru Daniel noua bogăție și funcția de nobil sunt motive de tristețe și neliniște, deoarece realizează că nu va mai putea practica medicina la fel cum o face acum, timpul său va fi limitat.
 ”- Presupun că te-a trimis să te asiguri că nu-mi pun capăt existenței.
– Exact, admise Kirkland cu umor sec. Să moștenești bogație, să capeți influentă și un loc in Camera Lorzilor sunt motive suficiente ca să-l ducă pe un om la disperare.”
La îndemnul lui Kirkland, Daniel acceptă să meargă la Londra în vizită, și, în același timp, decide să își caute o soție care să îl ajute în administrarea domeniilor, așa el având mai mult timp disponibil pentru a-și practica meseria, urmându-și vocația de a fi medic.
Jessie Kelham, o tânără văduvă și mama unei fetițe se vede pusă în situația de a porni la vânătoare de soți la scurt timp după decesul soțului ei. Totul pornește de la testamentul defunctului, în care fiica ei, Elizabeth, în vârstă de 5 ani, primește titlul și baronia de Kelham, ceea ce stârnește un adevărat război între Jessie și Frederick Kelham, nepotul fostului baron.
” – Ce? Cu ochii în flăcări, Frederick Kelham sări brusc în picioare. Eu sunt moștenitorul baroniei! Ce tâmpenie blestemată este și asta?”
Datorită amenințărilor lui Frederick, Jessie decide să se recăsătorească pentru a-și pune la adăpost fiica, deoarece riscă sa îi fie luată și dată sub tutelă nepotului, deoarece el era bărbat.
Avem posibilitatea să vedem ce mai fac și o parte din ceilalți elevi ai Academiei, îi revedem pe Laurel (sora lui Daniel) și Kirkland, soțul ei, aflăm ca prietenia dintre Mariah, Ducesa Aurie și Julia Randall a rămas la fel, și că absolvenții lui Lady Agnes fac și acum front comun atunci când unul de-al lor are o problemă.
O poveste sensibilă, pentru mine Jessie e ”super-woman”, a trecut prin niște momente groaznice în viață, dar a găsit puterea să se ridice de jos, să pășească cu demnitate înainte și, ce e cel mai important, a sperat în dragoste. Daniel….e puțin spus perfect, un bărbat de o sensibilitate și un comportament chiar demn de un sfânt, e extraordinar. Maniera cum reacționează el când stă ,,fața în fața” cu trecutul nu tocmai plăcut al lui Jessie, cum o ascultă și o ajută să treacă peste anumite lucruri neplăcute (puțin spus) din trecutul ei și o susține mereu, îi este alături necondiționat fac din el un bărbat uimitor, genul la care toate visăm când suntem mici, prințul pe cal alb ce te scapă de balaur.
E emoționat să vezi cum doi oameni forțați cumva de împrejurări să se căsătorească ajung să își destăinuie toate secretele și să se iubească, puterea lor de a trece peste toate și modul cum se sprijină reciproc în toate insuflă cititorului la finalul cărții o stare de bine și îl face să se gândească la faptul că dacă ei au trecut peste toate, și nu sunt puține piedicile în calea dragostei lor, și noi avem în noi puterea de a lupta pentru viață, pentru ceea ce dorim, să trecem peste hopuri ca în final să ajungem la fericire.

cuplu romantic

About Author

37 de comentarii

  1. sacadat2016 on

    BRAVO , mi-aplacut recenzia .Tocmai am terminat de citit cartea , altfel mi-ai fi stricat supriza . Ai dreptate , ca emotie este peste majoritatea celor din serie

  2. Mie imi plac foarte mult cartile la care accentul se pune pe emotiile si trairile personajelor, asa ca abia astept sa citesc cartea. Luiza, e foarte convingatoare prezentarea ta 🙂

  3. Am savurat recenzia, Luiza! Chiar a fost o surpriza placuta sa vad cine a realizat-o ! Bravo! Cat despre carte…sunt restanta cu toata seria. Remediem noi problema,nu? 😀

  4. Doamne, fata mea! Tu mă bagi în boală!!!
    Faci tu rar recenzii, dar ma pui pe jar cu fiecare in parte! Felicitari!
    Ispita e gata, deci nu mai trebuie decat să o iau la citit!

  5. Faci tu recenzii rar,dar si cand faci,le faci bine…..felicitari,Luy,la cat mai multe recenzii de acum incolo…..cat despre carte,seria aceasta a fost una din cele mai indragite ale scriitoarei…..

  6. Sunt foarte curioasa daca dupa ce o veti citi o sa ramanesti cu acceasi impresie ca si mine si care vi se pare cel mai emotionant moment.

Lasă un răspuns