Adevarata fata a dragostei de Stephanie Laurens, Editura Lider – recenzie

22

Adevărata față a dragostei (The Truth About Love

Stephanie Laurens

Editura LIDER

Colecția ROMANTICA

451 pagini

Traducere: Monica Sabin

  1.  0.5. The Promise in a Kiss – 2001 
  2. 1. Devil’s Bride – 1998
  3. 2. A Rake’s Vow – 1998
  4. 3. Scandal’s Bride – 1998
  5. 4. A Rogue’s Proposal – 1999
  6. 5. A Secret Love – 2000
  7. 6. All About Love – 2001
  8. 7. All About Passion – 2001
  9. 8. On a Wild Night – 2002
  10. 9. On a Wicked Dawn – 2002
  11. 10. Femeia ideală – Editura Lider (The Perfect Lover – 2003)
  12. 11. The Ideal Bride – 2004
  13. 12. Adevărata față a dragostei – Editura Lider (The Truth About Love – 2005)
  14. 13. What Price Love? – 2006
  15. 14. The Taste of Innocence – 2007
  16. 15. Temptation and Surrender – 2009
  17. 16. Patimile iubirii – Editura Litera (Viscount Breckenridge to the Rescue – 2011) 
  18. 17. Pasiunile inimii – Editura Litera (In Pursuit of Eliza Cynster – 2011)
  19. 18. Prizoniera dragostei – Editura Litera (The Capture of the Earl of Glencrae – 2012) 
  20. 19. Pețitoarea – Editura Litera (And Then She Fell – 2013) 
  21. 20. Provocare – Editura Litera (The Taming of Ryder Cavanaugh – 2013) 
  22. 21. By Winter’s Light – 2014 
  23. 22. The Tempting of Thomas Carrick – 2015
  24. 23. A Match for Marcus Cynster – 2015 
  25. 24. The Lady By His Side – 2017
Adevărata față a dragostei” este o captivantă carte historical-romance, cu un aer ușor gotic, plină de mister, intrigi, suspans, romantism și momente fierbinți.
Acțiunea cărții se petrece în Anglia începutului de secol al XIX-lea, mai precis în anul 1831.
Gerrard Debbington, un renumit pictor peisagist, pentru care pictura era o parte intrinsecă din ființa lui, dedicându-i acestei activități toată energia și pasiunea sa, debarasându-se de orice ar fi putut să îi diminueze capacitatea de a picta. Din acest motiv, în ciuda faptului că era un burlac foarte vânat, căsătoria nu intrase în planurile lui până la vârsta de douăzeci și nouă de ani.
Succesele obținute în cariera sa îi asiguraseră o situația confortabilă din punct de vedere material, fapt care îi permitea să își aleagă ceea ce dorea să picteze. În general prefera să imortalizeze pe pânză peisaje, reușind să transmită cu mult talent atmosfera locului respectiv.
Însă, cedând insistențelor și rugăminților familiei, pictase câteva portrete rudelor apropiate. După ce unul dintre acestea fusese expus într-o galerie și extrem de apreciat de înalta societate, primise o avalanșă de cereri din partea mai multor aristocrați pentru a le face portretul, refuzându-le însă pe toate, întrucât potrivit principiilor sale el nu putea executa decât o pictură onestă, care să reflecte realitatea și era convins că, de cele mai multe ori, acest lucru ar fi stârnit nemulțumirea.
Pentru a-și întregi faima, dorința lui cea mai fierbinte era de a imortaliza pe pânză renumitele grădini de la Hellebore Hall. Pentru el, a picta aceste superbe peisaje, stranii și misterioase, era un fel de Sfântul Graal, o posibilitate de a-și testa pe deplin talentul. Visul lui este pe cale să i se îndeplinească, dar propunerea vine la pachet cu condiția realizării concomitentă a portretului fiicei proprietarului, Jacqueline Tregonning. Deși deloc încântat de perspectiva irosirii talentului său cu pictarea unei ”gâsculițe”, cum considera el că ar fi aceasta, Gerrard nu poate rezista tentației și acceptă termenii propunerii.
Va avea însă o surpriză de proporții când va ajunge, împreună cu bunul lui prieten, Barnaby Adair, la Hellebore Hall. Toate rezervele sale se spulberă într-o clipă, fiind de-a dreptul fascinat,  după o singură privire, de tânăra pe care trebuia să o picteze.
”Cu Jacqueline Tregonning dăduse lovitura – un subiect care avea emoții și sentimente, griji și neliniști, toate ascunse în spatele unui chip care, la rândul său, îl intriga.”
”Ea sugera un lac liniștit, adânc și strălucitor la suprafață, dar cu curenți puternici, pe care-I asocia cu emoții profunde.”

Și grădinile pe care urmează să le picteze sunt de-a dreptul fascinante. Stephanie Laurens se dovedește a fi o adevărată maestră a descrierilor. Vezi parcă aievea grădinile luxuriante descrise în carte, cu plante exotice și misterioase, şi simți că te învăluie parfumul înecăcios al florilor.
Dintre toate acestea, Grădina Nopții emană un aer de mister și pericol.
”Lumina zilei era foarte puternică, se îmbărbătă ea, și totuși își dădea seama cât de întunecată părea grădina indiferent de momentul zilei – lacul calm în care se revărsa zgomotos pârâul, umiditatea reținută de vegetația crescută abundent, opacitatea luminii, atât de difuză din cauza acestei vegetații încât și pe timpul zilei grădinile semănau cu o cavernă și, mai presus de toate, liniștea apăsătoare și amestecul sufocant de parfumuri.”
Gerrard și Barnaby sunt întâmpinați de o întreagă comunitate locală. Fini observatori, cei doi remarcă imediat că o notă de mister persistă în atmosferă. Intrigați, lucrând bine în echipă, cei doi reușesc să culeagă mai multe indicii aflând că în urmă cu trei ani logodnicul lui Jacqueline dispăruse fără urmă, iar în urmă cu un an și jumătate mama acesteia avusese un accident tragic în Grădina Nopții, căzând de pe o terasă și frângându-și gâtul. Un straniu amănunt era că, în ambele cazuri, ultima persoană care le văzuse în viață fusese Jacqueline, iar bârfele șoptite ale celor din jur demonstrau că mulți o considerau pe ea vinovată.
Gerrard realizează abia cum care era de fapt adevăratul motivul pentru care tatăl Jacquelinei pledase atât de insistent ca el să îi realizeze portretul. Auzind de incredibilul talent a lui Gerrard de a reuși să redea în portretele sale însăși esența persoanei respective, spera că, în momentul în care tabloul va fi finalizat, acesta va scoate în evidență fie inocența, fie vinovăția Jacquelinei. În urma revelației avute, Gerrard își dă seama că până și tatăl lui Jacqueline, care își iubise nespus soția, era chinuit de îndoieli pe care dorea să și le înlăture.
Dar Gerrard, un foarte bun cunoscător al naturii umane, era absolut convins de nevinovăția Jacquelinei. Privind în ochii ei minunați, a reușit să vadă adânc în sufletul ei, observând numai bunătate și altruism. Era absolut încrezător că va putea să realizeze fidel tabloul și să le arate tuturor percepția sa, convingându-i de inocența ei. Ca fundal al tabloului alege intrarea în strania Grădină a Nopții.
”După ce avea să termine pictura, Jacqueline va fi încadrată de bolta aceea; Grădina Nopții era un simbol a ceea ce o ținea prizonieră, a situației din care încerca să scape și din care portretul ar putea să o elibereze. Bazinul dreptunghiular se va afla la picioarele ei, reflectând lumina asupra ei ca un simbol al ieșirii din întuneric la lumină.”
Pentru realizarea tabloului, cei doi ajung să petreacă tot mai mult timp împreună. Amândoi sunt irezistibil atrași unul de celălalt și ajung să împartă sărutări și îmbrățișări pline de pasiune. Totuși, Gerrard nu vrea să meargă mai departe până nu își impune propriile lui condiții și anume ca ea i se ofere în întregime, fără rezerve.
”- Dacă mi te oferi și a treia oară, o să te iau, și nu va mai exista cale de întoarcere. N-o să mă mai port ca un gentleman și nu o să te mai refuz. Te vreau – și dacă mă provoci, vei fi a mea. Fiecare părticică a ta va fi a mea. Cu fiecare respirație, cu fiecare geamăt, cu fiecare bătaie a inimii, vei fi a mea. Întinzând brațele, se ridică de pe canapea; privi în jos, în ochii ei. Gândește-te bine. Dacă decizi că asta vrei, voi fi aici. Voi fi gata. 
Deși îi dăduse practic un ultimatum, Gerrard nu era deloc îngrijorat întrucât, la fel de arogant ca și ceilalți bărbați Cynster, era pe deplin încrezător care va fi alegerea lui Jacqueline, pe care o considera sufletul lui pereche. 
”Va alege să fie a lui, iar el o va avea. Fără să știe, Jacqueline îi fusese hărăzită.” 
Strategia lui Gerard dă roade, iar Jacqueline i se oferă pe deplin, momentele lor de pasiune fiind deosebit de fierbinți, iar autoarea foarte darnică în detalii.
Următorul pas pentru Gerrard era să o convingă pe Jacqueline să-i devină soție, idee care îi venise firesc și pentru care era dispus să facă orice efort pentru a o aduce la îndeplinire. Știa însă că Jacqueline, aflată la vârsta de douăzeci și trei de ani, era o persoană independentă, care dorea să-și ia singură deciziile, astfel că trebuia să găsească o cale să-i insufle acea idee ca și cum ar fi fost a ei, deși pe moment nu știa prea bine cum să facă acest lucru. Jacqueline avea mereu o replică pe măsura lui, duelurile verbale dintre ei fiind foarte incitante.
”Avea o vastă experiență în a descuraja tinerele, totuși habar n-avea cum să aducă una în fața altarului.”
Alături de Gerrard, Jacqueline începe să spere în viitor pentru prima dată după mult timp. Totuși, profund îndrăgostită de el, încearcă să îl îndepărteze la un moment dat, realizând că persoanele pe care le-a iubit cel mai mult au suferit accidente tragice. Percepția sa a fost corectă, întrucât ceva malefic pândea din umbră și în curând însăși viața lui Gerrard va fi amenințată.
Pe parcursul acțiunii, Gerrard va fi ajutat cu mult succes de bunul lui prieten Barnaby Adair. Carismatic, sociabil și intuitiv, Barnaby dovedește reale calități de detectiv, ajutându-l pe Gerrard să descopere criminalul și motivațiile acestuia.
În acțiune sunt introduse foarte multe personaje secundare și autoarea știe să gradeze bine suspansul, punându-ne de mai multe ori pe piste greșite, astfel că șocantul mister se va dezvălui abia în final, când vom asista la scene de-a dreptul dramatice.
Gerrard este un personaj remarcabil, cu o personalitate puternică și o fire pasională și profundă, dar care își reconsideră prioritățile pe parcursul acțiunii. Absolut impresionant este modul în care, la final, Gerrard își va pune în pericol, fără să ezite nici o secundă, atât viața cât și capacitatea de a mai picta pentru a o salva pe persoana iubită, fără de care nimic nu ar mai fi contat pentru el.
”Nu se gândi la rănile din tălpi, din degete. Sub el, marea agitată și învolburată îi distrăgea atenția. O ignoră și își continuă escaladarea. Muchiile deveneau tot mai tăioase pe măsură ce urca, mai puțin roase de valuri și vânt.”
După ce Gerrard reușește să o salveze eroic de la moarte, Jacqueline este îngrozită văzând starea piciorelor lui, dar când a văzut în ce stare îi erau mâinile, a fost atât de speriată încât nu a mai putut scoate nici un cuvânt, nici măcar de încurajare.
”Jacqueline știa ce riscase Gerrard pentru ea – nu doar viața, ci și rațiunea sa de a fi. Era pictor, pictura reprezenta pasiunea vieții lui, totuși escaladase Ciclopii știind că o singură tăietură mai adâncă, în locul nepotrivit, l-ar fi putut împiedica să mai picteze.”

Cartea este foarte romantică, plină de suspans și mister, dar ne oferă în același timp și o importantă lecție de viață. Trebuie să descoperi ceea ce este cu adevărat important pentru tine, să ai curajul să lupți pentru acest lucru, fără să te lași cuprins de îndoieli sau copleșit de greutăți.
Dragostea nu reprezenta fericirea aleasă de cineva – să o accepte sau nu, să o simtă sau nu. Când se ivea, nu-ți rămânea altceva de făcut decât să decizi dacă răspunzi – dacă o primești în forul tău lăuntric, sau dacă îi întorci spatele și o lași să moară.
Dragostea este ceva care se trăiește; ea nu se află sub controlul nimănui.

 

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantic-erotice historical

 

About Author

22 de comentarii

  1. Frumoasa recenzie, mersi! Mi-ai adus aminte de o serie la care am tot sperat sa i se publice toate volumele…. pana acum nimic, dar speranța moare ultima!

  2. Iar m-ai pus pe jar cu recenzia ta, iar acum vreau sa citesc cartea. Bine ca poate fi citită de sine-stătător, dar păcat ca nu o am…

  3. Balan Daniela on

    superba recenzia,felicitari <3 am citit cartile autoarei aparute la ,,Iubiri de poveste ,, si mi-au placut toate ,n-am stiut ca si alta editura a tradus carti ale autoarei !

Lasă un răspuns