Delicatese Literare
Recenzii

Adevărul despre cazul Harry Quebert de Joël Dicker, Editura Trei – recenzie

Adevărul despre cazul Harry Quebert

(La Vérité sur l’affaire Harry Quebert – 2012)

Joël Dicker

Editura Trei

Colecția Fiction Connection

Traducere: Ana Antonescu

Nr. de pagini: 650

An apariție: 2013

Joël Dicker s-a născut la Geneva, pe 16 iunie 1985.
A studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind în 2010.
A obţinut „Premiul scriitorilor genovezi” pentru primul său roman, Les Derniers Jours de nos pères.
Joël Dicker a publicat al doilea roman al său, Adevărul despre cazul Harry Quebert, în septembrie 2012, primind Marele Premiu al Academiei Franceze. De asemenea, a făcut parte din selecţia finală pentru Premiul Goncourt. A fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012.

  1. Adevărul despre cazul Harry Quebert – Editura Trei – La Vérité sur l’affaire Harry Quebert – 2012
  2. Cartea clanului din Baltimore – Editura Trei – Le Livre des Baltimore – 2015prezentare
  3. Cazul Alaska Sanders – Editura Trei – L’Affaire Alaska Sanders – 2022 – recenzie

1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescentă în vârstă de 15 ani, dispare fără urmă. 33 de ani mai târziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crimă, atunci când trupul fetei este descoperit în timpul unor săpături în grădina casei sale.
Tânărul Marcus Goldman, scriitor în pană de inspiraţie, nu ezită să plece la New Hampshire şi să înceapă propria anchetă pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul şi prietenul său.
Acolo este depăşit rapid de evenimente: investigaţia intră în impas, iar Marcus începe să primească ameninţări. Pentru a dovedi nevinovăţia lui Harry şi a-şi salva cariera de scriitor, e absolut necesar să răspundă la trei întrebări: cine a omorât-o pe Nola Kellergan? Ce s-a întâmplat în New Hampshire în vara lui 1975? Şi cum se scrie un roman de succes?

Roman noir, roman poliţist fără îndoială, dar şi roman psihologic cu răsturnări de situaţie surprinzătoare sau hilare, Adevărul despre cazul Harry Quebert prezintă moravurile societăţii americane, bine ascunse în spatele unei faţade impecabile. – Le Figaro

Exploatând un fapt divers, Joël Dicker a construit un thriller alert care este, în acelaşi timp, un roman în roman, un studiu sociologic asupra Americii clasei de mijloc înainte de alegerea la preşedinţie a lui Barack Obama, ancheta unei crime şi un curs de literatură.

Ca un maestru, Dicker alternează epocile, registrele stilistice (raportul poliţiei, transcrierea unui interogatoriu, extrase din roman) şi explorează America în toate excesele ei – mediatice, literare, religioase, meditând, în acelaşi timp, asupra condiţiei scriitorului. O lecţie de scris şi o lecţie de viaţă. – L’Express

Cu Adevărul despre cazul Harry Quebert, Joël Dicker a reușit să intre în galeria selectă a marilor autori de thrillere, impresionând atât cititorii cât și criticii.

Cu o intrigă deosebit de captivantă, nuanțată cu tușe psihologice, personaje controversate, dar cu atât mai interesante, mult mister și răsturnări spectaculoase de situație, Adevărul despre cazul Harry Quebert te ține în priză de la început până la sfârșit – efectiv nu poți să o lași din mână odată ce ai început-o.

Cartea merge pe două planuri împletite – prezent, scris la persoana întâi din perspectiva lui Marcus Goldman, un tânăr scriitor de succes, și trecut, scris la persoana a treia.

Pe când avea doar 28 de ani, Marcus reușise să dea lovitura în lumea literară, romanul lui de debut având un succes fulminant. Doi ani mai târziu, Marcus se confrunta cu criza acută a scriitorului – blestemul foii albe, inspirația părând să-l fi părăsit cu desăvârșire.

Joel Dicker surprinde foarte bine cât de efemeră poate fi gloria și cât de rapidă poate fi căderea. Neputincios, Marcus vedea cum pământul îi fuge de sub picioare: fanii păreau să-l fi uitat, cartea sa nu mai era expusă în vitrinele librăriilor, iar editorul său amenința să-i ceară daune consistente pentru nerespectarea contractului, întrucât termenul de predare a noului roman se apropia cu repeziciune, iar Marcus nu trimisese nici măcar un capitol.

Disperat, Marcus a apelat la vechiul lui mentor, Harry Quebert, pentru a-l ajuta, iar acesta l-a invitat să petreacă un timp la casa lui din New Hampshire, o localitate aflată pe malul Oceanului Atlantic.

Când îl întânise pe Harry Quebert, Marcus era ca o bucată de tinichea ce strălucea ca aurul, inducându-i în eroare pe mulți, însă riscând să fie deconspirat în orice clipă. În liceu, Marcus fusese supranumit ”Formidabilul”, obținând datorită unor conjuncturi favorabile succese facile, cu care reușise să ia ochii tuturor. Faima dobândită acționase ca un drog asupra lui, dezvoltându-și o adevărată strategie pentru a o păstra. Astfel, în loc să aleagă o universitate de prestigiu în care să-și continue studiile, Marcus a aplicat la Universitatea din Burrows, convins că aici nu va întâlni adversari pe măsură, care să-l detroneze. Însă Harry Quebert, profesorul lui de literatură și totodată un scriitor celebru, i-a sesizat jocul și i-a sfâșiat imaginea falsă într-o clipită, provocându-l să ”intre în ring”, atât la propriu, în cadrul unui meci de box adevărat, cu un oponent redutabil, cât și la figurat, în arena vieții.

Marcus a răspuns provocării și așa a început o prietenie neobișnuită, dar trainică, între cei doi. În total, Harry i-a dat lui Marcus 31 de sfaturi, fiecare dintre acestea ajutându-l să se maturizeze și să devină omul care era în prezent.

”– O să-ți dau treizeci și unu de sfaturi.

– De ce treizeci și unu?

– Pentru că vârsta de treizeci și unu de ani este una importantă. La zece ani ești copil. La douăzeci te formezi ca adult. La treizeci vei deveni un om pe de-a-ntregul sau nu. Iar vârsta de treizeci și unu înseamnă că ai trecut de acest prag.”

Dintre toate sfaturile, pentru Marcus cel mai important a fost acela care i-a schimbat complet mentalitatea pe care o avusese până atunci:

”Viața e o lungă cădere. Cel mai important lucru e să știi să cazi.”

Toate sfaturile mi s-au părut extrem de interesante, cred că fiecare dintre noi am putea să reflectăm măcar la câteva dintre ele.

”Învață să-ți iubești eșecurile pentru că ele sunt cele care te formează. Eșecurile sunt cele care dau toată savoarea victoriilor tale.”

”– Și cum știi că ești scriitor, Harry?

– Nimeni nu știe că este scriitor. Ceilalți sunt cei care-i spun.”

”Prețuiește iubirea. Fă din ea cea mai frumoasă cucerire a ta, singura ta ambiție. După un om, vor fi alți și alți oameni. După o carte, alte și alte cărți. După o glorie, alte și alte glorii. După bani, alți și alți bani. Dar după iubire, după iubire nu mai rămâne decât gustul sărat al lacrimilor.”

Deși perioada de relaxare petrecută la casa lui Harry nu l-a ajutat pe Marcus să-și depășească blocajul, în scurt timp s-a produs un eveniment ce avea să-i zgâlțâie viața din temelii.

Harry Quebert a fost acuzat de crimă în momentul în care în grădina casei sale a fost descoperit cadavrul Nolei Kellergan, o adolescentă care dispăruse fără urmă în urmă cu 33 de ani, în anul 1975.

Fără să ezite nicio clipă, Marcus a revenit în New Hampshire pentru a aduna dovezi în sprijinul mentorului său. Ceea ce a aflat însă l-a uluit de-a dreptul, făcându-l să-l privească pe Harry într-o cu totul altă lumină, explicându-și abia acum de ce Harry alesese să rămână singur toată viața. În ciuda faptului că Harry avea 34 de ani în anul 1975, acesta se îndrăgostise nebunește de Nola, cu care intenționase să fugă în chiar ziua dispariției acesteia. Mai mult, acea iubire interzisă fusese sursa inspirației pentru celebrul lui roman ”Originile răului”, care îl consacrase ca un scriitor de renume. Deși mai publicase ulterior și alte romane, nici unul dintre acestea nu a mai reușit să se ridice la nivelul acestuia.

„– Ştii, a zis el, Nola mi-a schimbat viaţa. Şi puţin ar fi contat pentru mine să devin marele Harry Quebert, uriaşul scriitor. Puţin ar fi contat gloria, banii şi măreţul meu destin dacă aş fi putut să o păstrez pe Nola. Nimic din ce-am putut face de când ea a dispărut nu a dat atâta sens vieţii mele ca vara pe care am petrecut-o împreună.”

Deși am remarcat asemănarea cu celebrul roman Lolita de Vladimir Nabokov, pe care însuși Joël Dicker a vrut să o pună în evidență, pornind chiar de la numele personajului, intriga și deznodământul sunt complet diferite, astfel că nu m-a deranjat acest lucru.

Când secretul lui Harry a explodat în mod neașteptat, tot prestigiul lui s-a risipit ca un fum. Ceea ce fusese considerat genial și de referință cât fusese considerat o simplă ficțiune era considerat acum o adevărată blasfemie, descoperindu-se că era inspirat din realitate. Cartea lui Harry a fost retrasă de pe piață iar el a fost considerat vinovat fără drept de apel cu atât mai mult cu cât, alături de cadavrul Nolei, a fost descoperit manuscrisul romanului său.

Marcus nu putea însă concepe că Harry ar fi putut fi capabil de crimă, astfel că a început să facă propriile investigații. Faptul că, la scurt timp după aceea, a început să primească mai multe bilețele de amenințare care îl somau să se oprească nu a făcut decât să-i întărească încrederea în nevinovăția prietenului său.

Joel Dicker este un adevărat maestru al manipulării, introducând în scenă o întreagă pleiadă de personaje și ducându-ne de multe ori pe piste false. Prin tot păienjenișul de informații contradictorii, am bănuit la un moment dat o parte din adevăr, însă în niciun caz nu am văzut întreaga imagine de ansamblu până la final.

Pe Nola ajungi mai întâi să o detești, apoi să o adori, iar după aceea… vă las să descoperiți singuri în carte despre ce este vorba.

În ultima parte a cărții se produc mai multe răsturnări spectaculoase de situație, suspansul atinge cote maxime, ai parte de șoc după șoc și sunt perfect de acord că o carte bună este aceea pe care regreți că ai terminat-o, întrucât acest sentiment l-am avut eu când am întors ultima pagină!

”O carte bună nu se măsoară doar prin ultimele sale cuvinte, ci prin efectul colectiv al tuturor cuvintelor care le-au precedat. În mai puțin de-o secundă după ce ți-a terminat cartea, după ce a citit ultimul cuvânt, cititorul trebuie să se simtă străbătut de un sentiment puternic; vreme de o clipă, el nu trebuie să se gândească decât la tot ceea ce tocmai a citit, să se uite la copertă și să surâdă cu o urmă de tristețe pentru că toate personajele o să-i lipsească. O carte bună este o carte pe care regreți că ai terminat-o.”

Recomand cu drag cartea tuturor iubitorilor de thrillere!

Cartea Adevărul despre cazul Harry Quebert de Joël Dicker poate fi comandată pe librex.ro

Cărțile autorului Joël Dicker pot fi comandate pe edituratrei.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librex.ro, carturesti.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Joël Dicker

 

 

 

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *