Adevărul nu contează de Amy Tintera, Editura Bookzone – recenzie

Adevărul nu contează

(Listen for the Lie – 2024)

Amy Tintera

Editura Bookzone

Traducere:  Constantin Dumitru-Palcus

Nr. de pagini: 397

An apariție:2024

Amy Tintera se bucura de un succes rasunator si incontestabil, cu vanzari impresionante pentru fiecare titlu. Stilul unic si personajele viu conturate sunt elementele definitorii ale operei sale.

Fiecare creatie semnata de Amy Tintera este o invitatie la lectura, savurata de mii de admiratori. Impactul cartilor scrise de Amy Tintera depaseste granitele succesului comercial. Mesajele profunde din scrierile sale au reusit sa atinga sufletele cititorilor.

Cum poți rezolva misterul morții celei mai bune prietene, când probabil tu ești cea care a ucis-o? Te prezinți la un podcast de investigații criminale și încerci să deslușești misterul. Descoperă un thriller care ți se va șterge din minte mai greu decât minciunile rostite fără mustrări de conștiință!

Crima nu e sfârșitul. E doar începutul.

Lucy și Savvy erau fetele de aur ale micului lor oraș din Texas: frumoase, deștepte și invidiate de toți. Lucy s-a căsătorit cu un bărbat de vis, a primit un inel cu diamant mare și o casă și mai mare. Savvy era extrem de populară și toată lumea o îndrăgea.

Au trecut ani de la acea noapte despre care Lucy nu-și amintește mai nimic, în afară de faptul că rătăcea pe străzi, acoperită din cap până-n picioare de sângele prietenei sale. Atunci, toată lumea a considerat-o o criminală, dar, cum nu au existat probe, Lucy s-a mutat în Los Angeles și a început o viață nouă.

Acum însă, trecutul pare că o prinde din urmă, deoarece Ben Owens, gazda podcastului de investigații „Ascultă minciuna”, a decis să redeschidă cazul lui Savvy. Lucy este forțată să se întoarcă în locul în care a jurat să nu mai pună vreodată piciorul, să vorbească despre tot ce își amintește – sau nu – și să rezolve alături de ceilalți participanți misterul unei crime comise posibil chiar de ea.

”Un roman captivant de la prima până la ultima pagină. Este un mister de mare clasă, plin de răsturnări de situație atent plănuite, iar Lucy este un personaj grozav, plin de viață, hazliu și curajos de-a dreptul. M-a distrat teribil. O lectură pe care o vei devora!” ― Stephen King

”Amuzantă de-a dreptul, palpitantă și plină de răsturnări de situație care îți vor face inima să tresară, dar, în același timp, surprinzător de dulce. Mi-a plăcut!” ― Liane Moriarty, autoarea bestsellerului Marile minciuni nevinovate

”Foarte originală și delicios de întunecată, cu un simț răutăcios al umorului. O lectură captivantă care te va ține în suspans până la final.” ― Alice Feeney, autoarea bestsellerului Piatră, hârtie, foarfecă

”Cu o voce atât de puternică încât iese din paginile cărții, scriitura lui Amy Tintera strălucește prin replici și comentarii tăioase, în timp ce țese o plasă de secrete și minciuni. Fără doar și poate, este cea mai distractivă lectură despre crime pe care am citit-o vreodată.” ― Chandler Baker, autoarea bestsellerului The Husbands

”Amy Tintera te poartă printr-o lume extrem de crudă, văzută prin ochii unei femei a cărei determinare poate fi întrecută doar de inteligența sa ascuțită. Acest thriller amuzant și subversiv este printre cele mai proaspete și mai feroce lecturi ale anului.” ― Courtney Summers, autoarea bestsellerului Sadie

”Podcastul despre crime va atrage cititorii, dar vocea unică a lui Lucy este cea care îi va face să întoarcă pagină după pagină. O excelentă analiză a vieții dintr-un mic oraș, bântuit de masculinitate toxică.” ― Booklist

Adevărul nu contează de Amy Tintera este un thriller deosebit de captivant, cu o intrigă originală și inteligentă, personaje interesante, bine creionate, ritm alert și accente de comedie neagră.

În urmă cu cinci ani, Lucy Chase, din perspectiva căreia este scrisă cartea la persoana întâi, a fost găsită rătăcind pe străzi, murdară, cu ochii goi și o vănataie imensă pe frunte.

”Eram cu mașina și am văzut o fată care mergea. Nu auzisem nimic despre o persoană dispărută sau ceva de genul ăsta, dar părea că are probleme, știți? Era desculță și mergea ciudat. Se clătina ca o bețivă. Purta o rochie… o rochie frumoasă. Și era murdară. Ca și cum s-ar fi tăvălit în noroi sau ar fi făcut ceva. Așa că am oprit, că doar nu puteam să-mi văd de drum când fata aia era în mod clar în pericol. Am coborât geamul și am strigat: „Drăguță, ai nevoie de ajutor?” Ea se oprește și se uită la mine. Și vă spun ceva, aproape că am avut un atac de cord. Avea o vânătaie imensă pe frunte. Hainele îi erau leoarcă, iar machiajul îi curgea pe toată fața. Avea sânge închegat în păr, cred, dar era greu de spus. O fi fost noroi. Era un dezastru.”

Cu puțin timp mai înainte fusese găsită moartă, cu capul sfărâmat, Savy, cea mai bună prietenă a lui Lucy.

Paradoxal, în loc să fie considerată o victimă, toți locuitorii micuțului orășel practic o crucificaseră, considerând-o ucigașa lui Savy deși, invocând lipsa de probe, poliția nu o arestase și nici nu o pusese sub acuzare.

În acea noapte fatidică, cele două prietene plecaseră împreună de la o nuntă, după ce mai multe persoane le observaseră certându-se. Lucy nu își mai amintea nimic nici din acea noapte, nici din ziua precedentă. În adâncul sufletului ei, Lucy nu credea că ar fi putut să o omoare pe Savy, indiferent de conjunctură, însă, ținând cont că atât părinții ei, cât și Matt, soțul ei de la acea vreme, de care divorțase ulterior, păreau să fie convinși de vinovăția ei, începuse să aibă propriile îndoieli.

Nemaiputând suporta privirile acuzatoare ale tuturor, Lucy plecase din Plumpton, Texas, stabilindu-se la Los Angeles unde ducea o viață ternă, lipsită de bucurii. Slujba nu-i aducea nicio provocare, Nathan, iubitul ei, o plictisea, singurele ei satisfacții fiind provocate de publicarea romanelor ei de dragoste, scrise sub pseudonim.

Rutina ei monotonă și plictisitoare a fost zdruncinată din temelii în momentul în care Ben Owens, un podcaster celebru, arătos și îngâmfat, a ales să readucă la lumină cazul ei, în speranța de a-l elucida.

Urmarea a fost că și-a pierdut locul de muncă, fiind concediată sub un pretext absurd, iar insipidul Nathan părea paralizat de frică în fața ei, negăsindu-și curajul să-i spună că relația dintre ei s-a terminat și să-i ceară să plece din apartamentul închiriat de el. M-am amuzat teribil citind cum Lucy, agasată la culme de atitudinea lui, alegea să gătească în fața lui folosind cuțite tot mai mari și mai ascuțite.

Deși Ben o contactase în nenumărate rânduri pe email încercând să afle punctul ei de vedere, Lucy refuzase să-i răspundă întrucât, din trista ei experiență avută, constatase că adevărul nu contează, fiecare credea ceea ce dorea să creadă.

Singura care crezuse în nevinovăția lui Lucy era bunica ei, Beverly, cu care avusese dintotdeauna o conexiune sufletească specială. Astfel, când bunica ei o invită la aniversarea ei de 80 de ani, Lucy nu o poate refuza, deși jurase în sinea ei să nu se mai întoarcă niciodată în Plumpton. Când ajunge acolo descoperă însă că, de fapt, Beverly își organizase aniversarea ca pretext pentru a o face să se întâlnească față în față cu Ben, ajuns în Plumpton pentru interviuri pentru podcastul lui ”Ascultă minciuna”, având ca subiect principal elucidarea misterului uciderii lui Savy.

În continuare, capitolele din perspectiva lui Lucy alternează cu interviurile luate de Ben și difuzate în cadrul podcastului lui Ben.

Ben avea o etică îndoielnică, dar rezultatele lui erau incontestabile, reușind să rezolve în trecut mai multe cazuri încâlcite de crimă.

Punând întrebările potrivite, Ben reușește să scoată la iveală mai multe adevăruri incomode despre mulți dintre locuitorii lui Plumpton, reușind să sădească îndoiala în credința acestora despre evenimentele din trecut.

La început, aproape toată lumea a prezentat-o pe Lucy în cea mai proastă lumină, ca fiind rea, egoistă, superficială, invidioasă pe Savy, având un soț perfect pe care îl înșela. Doar Emmett, fostul ei coleg de școală, un tocilar căruia ea îi luase mereu apărarea în fața colegilor ce-l hărțuiau, și Nina, o fostă colegă, în prezent divorțată cu doi copii în grijă, au vorbit-o de bine. Lucy a avut chiar o scurtă tresărire de remușcare, gândindu-se că niciodată nu-i acordase prea multă atenție lui Emmett, ajuns acum un artist cu un corp bine lucrat, care cu siguranță ar fi fost un soț mai bun decât Matt. S-a bucurat observând însă că Emmett și Nina începuseră o idilă în prezent.

În schimb, despre Savy cu toții păreau să se fi pus de acord că era cea mai dulce fată din lume. Lucy știa însă că Savy nu era chiar așa de perfectă, ascunzând un secret periculos și o latură dură a caracterului. Fantoma ei îi apărea în față lui Lucy în cele mai nepotrivite momente, îndemnând-o să omoare pe cineva.

Pe de altă parte, căsnicia lui Lucy fusese departe de a fi fost perfectă. Fostul ei soț, sub o aparență carismatică, era violent și abuziv, făcându-i viața un iad. Adulterul lui Lucy fusese o formă de rebeliune.

În ciuda faptului că viața ei este pusă pe tapet, cu toate aspectele mai puțin flatante pentru ea, Lucy se simte straniu de mulțumită, sperând pentru prima dată să se elibereze de coșmarul care o bântuia de peste cinci ani de zile.

În plus, în ciuda faptului că era cel mai neinspirat moment și ar fi putut da naștere multor speculații, Ben și Lucy cedează atracției reciproce și încep o legătură fierbinte. Reflecțiile lui Lucy de a doua zi, pline de autoironie, m-au făcut să pufnesc în râs.

”N-am fost nici pe departe suficient de beată aseară ca să pot da vina pe alcool pentru alegerile mele. Ar fi trebuit să mă îmbăt. Atunci măcar aș fi avut o scuză.

Dar, fără scuze. Nici măcar n-am folosit prezervativ, ceea ce este doar cireașa de pe tortul deciziei mele proaste. Am sterilet de ani buni, așa că n-o să existe copii îngâmfați în viitorul meu imediat, dar cine știe prin ce găuri și-a mai băgat Ben chestia aia. Fute tot ce prinde pe unde se duce.

Un mic suvenir de la podcast. Ar trebui să primesc un tricou. Am fost subiectul unui podcast despre crime adevărate și tot ce am primit a fost acest tricou și gonoree.”

Acționând ca un catalizator, întrebările incomode ale lui Ben declanșează un întreg carusel de evenimente. Amintirile lui Lucy încep să-i revină în valuri, iar revelațiile o uluiesc.

Trebuie să recunosc că nu am ghicit vinovatul, iar răsturnarea spectaculoasă de situație din final m-a luat complet prin surprindere.

Mi-a plăcut atât de Ben, inteligent, perseverent și nonșalant, cât și de Lucy, al cărui sarcasm m-a amuzat pe tot parcursul cărții. De asemenea, Beverly, bunica lui Lucy, a fost un personaj de-a dreptul adorabil.

Deși finalul i-a făcut dreptate, nu poți să nu te întristezi la gândul nedreptății care i s-a făcut lui Lucy. După un episod traumatizant, în loc să fie sprijinită și compătimită, a fost pusă la zid în baza unor false supoziții, cu concursul celor care ar fi trebuit să o apere cel mai mult, părinții și fostul ei soț. Mai mult, comportamentul acestora i-a blocat amintirile lui Lucy, inducându-i ideea că există o informație pe care aceștia o cunosc și care o indică pe ea ca fiind vinovată.

Ritmul cărții este rapid, nu te plictisești nicio clipă, umorul negru condimentează din plin acțiunea, iar finalul este năucitor.

Recomand cu drag cartea tututor iubitorilor de thrillere și de mistere!