Delicatese Literare
Recenzii

Ai curajul să iubești de Rebecca Radd, Editura Smart Publishing – recenzie

Ai curajul să iubești

Rebecca Radd

Editura Smart Publishing

284 pagini

Dansul este cel mai bun lucru din viața ei…

Lara Worth duce o viață ascunsă. Pentru ea, singura scăpare din ghearele realității este dansul – o activitate pe care ar putea s-o practice cu mare plăcere la orice oră din zi și din noapte. Dansul o face să se simtă invincibilă și specială. Chiar și așa, ea refuză să-și împărtășească pasiunea cu restul lumii. Timiditatea și ideea pe care părinții i-au inoculat-o, accea că nu are dreptul să ceară ce-i mai bun de la viață, o fac să se închidă în sine.

Lucrurile se schimbă odată cu apariția unei persoane speciale…

Jase Richards nu vrea să pară genul sensibil. Chiar dacă aspiră să devină un dansator profesionist, acest lucru nu-l face fragil; din contră, este disciplinat și posedă un autocontrol admirabil. Dar și el are probleme și-i este greu să se înțeleagă cu cei din jur. Numai de și-ar deschide inima în fața cuiva! Dar asta-i imposibil – a văzut cât de multă suferință poate aduce iubirea.

Ce se întâmplă când viața îi aduce împreună?

Amândoi temători, amândoi novici în arta iubirii. Cand vezi distrugerea pe care o pricinuiește iubirea din jurul tău ești convins că nu vrei să ai de-a face cu acest sentiment.

Dar dragostea ne alege pe noi și nu invers. Tocmai din această cauză, Lara și Jase trebuie să poarte un război dur, care amenință să le zdrobească inimile dacă nu-și găsesc curajul să iubească.

Ai curajul să iubești este o frumoasă poveste de dragoste adolescentină, petrecută pe fundalul lumii grațioase și pline de sensibilitate a dansului.

Lara Worth este o adolescentă aflată în al treilea an de liceu. Viața nu a fost deloc blândă cu ea, dându-i o lovitură cumplită când avea doar opt ani. Rămasă singură în casă cu sora ei mai mică, în vârstă de patru ani, au început să se joace de-a v-ați acunselea. O clipă fatidică a făcut ca destinul ei să se frângă. Ieșind din ascunzătoare, întrucât trecuse prea mult timp și sora ei ar fi trebuit să o găsească deja, a găsit-o pe aceasta întinsă pe hol, fără suflare, cu tâmpla plină de sânge.  A fost momentul în care fetița veselă și optimistă, cu codițe și rochițe, care fusese până atunci, a dispărut cu desăvârșire, locul ei fiind luat de o fetiță tristă, deznădăjduită și debusolată, care suferise de fapt o dublă pierdere. Pe lângă faptul că surioara ei mult-iubită plecase pentru totdeauna, pierduse și afecțiunea părinților care, prea devastați de propria durere, deveniseră apatici și indiferenți față de ea, nemaiarătându-i nici o urmă de căldură.

Singurul debușeu al Larei rămăsese dansul, unicul mijloc prin care își mai exprima emoțiile, și pe care îl practica cu pasiune când nu era nimeni prin preajmă.

Colin, bunul ei prieten încă din copilărie, descoperind-o întâmplător pe când dansa, o încurajase să se perfecționeze, venind des în vizită și învățând-o pașii, mai ales că el făcea deja parte dintr-o trupă de dans. Colin îi spusese că are talent și ar trebui să și-l cultive, urmând niște cursuri, dar Lara nu se simțea încă în stare să facă acel pas.

”Consideră că am talent și nu zic nu, poate chiar are dreptate. Dar eu folosesc această metodă pentru a evada din închisoarea realității, nimic mai mult.”

Totuși, la insistențele lui repetate, Lara i-a promis că va încerca, iar ea își ținea întotdeauna promisiunile. Oportunitatea s-a ivit în momentul în care a aflat că se organizau cursuri gratuite de dans, unde elevii erau aleși în urma unei preselecții dintre cei care aveau cele mai mari șanse să progreseze.

Pierdută în gânduri, paralizată de teama că nu ar fi destul de bună, nesiguranță inoculată de proprii părinți prin atitudinea lor față de ea, nu este atentă și se izbește de un băiat superb, în ochii căruia simte că se pierde.

”Cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut în întreaga mea viață.

De un azuriu curat, cu o pată de auriu. Nu sunt deloc comuni. Seamănă cu marea la răsăritul soarelui. Sunt cei mai intriganți ochi pe care i-am văzut vreodată. Parcă mă invită să mă afund în adâncurile lor. Sclipesc de inteligență… sau poate acela e amuzament?”

După ce se desparte de băiatul misterios, căruia nu fusese în stare să-i adreseze măcar o mulțumire că o salvase să nu cadă, Lara e în continuare măcinată de îndoieli, conștientizându-și o mulțime de defecte și doar două calități – perspicacitatea și pasiunea de care dădea dovadă. Colin era singurul care o contrazicea mereu cu privire la percepțiile ei despre ea, insistând că ea avea o mulțime de alte calități, era bună, curajoasă, puternică, altruistă și că s-a ascuns în spatele unei măști, fiind prea rănită. Iar în momentul în care masca aceea va cădea la un moment dat, adevărata Lara va ieși la iveală.

Este trist să vezi că cei care ar fi trebuit să o încurajeze, părinții ei, erau practic cvasiabsenți, singura licărire de entuziasm din partea lor venind după o vizită a dirigintei, care le-a comunicat vestea că, datorită rezultatelor excelente ale Larei, era posibil să plece în ultimul an de liceu în altă țară, în cadrul unui program de schimb de experiență.

”- A spus că datorită rezultatelor tale excelente, ai putea reuși să faci ultimul an de liceu în altă țară. Există un program… de schimb de experiențe. Apoi, dacă participi și ai rezultate la fel de bune și acolo, poți primi o bursă pentru facultate.”

Dacă bucuria lor ar fi provenit din dorința de a o vedea pe ea realizată și fericită ar fi fost bine, dar, din păcate, Lara simte că, de fapt, ei nu-și doreau decât să scape mai repede de ea…

Vine și ziua preselecției, iar Lara își dorea cu ardoare să reușească. Nu i se permite însă să dea proba, la care era legată la ochi, dansând cu Colin, așa cum spera, ci i se repartizează un alt partener, necunoscut. Acesta, mișcându-se cu multă grație, îi șoptește un îndemn de încurajare.

”Dansul poate spune multe despre o persoană, așa că mă concentrez pe asta. Îi urmăresc mișcările îndrăznețe și-i răspund pe măsură. Cumva, mă simt incitată. De el, de dans, de atmosferă.”

După ce își dă jos legătura de la ochi îl recunoaște stupefiată în partenerul ei pe băiatul de care se izbise cândva și despre care află că era Jase Richards, vedeta echipei de dans din care făcea parte și Colin.

Dansul ei a impresionat comisia și Lara este admisă la cursurile gratuite de dans. Dovedind mult talent și dăruire, este remarcată de profesoară.

O șansă neașteptată i se ivește în momentul în care partenera lui Jase își rupe piciorul și, în disperare de cauză, este chemată să o înlocuiască pe aceasta, nemaifiind mult timp până la spectacolul de dans pe care trebuiau să îl susțină.

Antrenamentul alături de Jase se dovedește a fi plin de provocări. Acesta îi dă semnale amestecate, fie purtându-se cald și părând că ține la ea, fie purtându-se rece și sever.

Dansul, când lent și grațios, când tumultuos și plin de forță, a fost cel care i-a insuflat Larei tăria de a merge mai departe, ajutând-o să-și limpezească mai bine gândurile și să-și clarifice sentimentele.

După multe frământări, neliniști și speranțe, simțind în același timp fiorii primei iubiri, Lara se maturizează, își definește mai bine prioritățile, căpătând curajul să-și ia soarta în propriile mâini și să lupte pentru ceea ce își dorea cu adevărat.

Atfel, când Jase, care fusese marcat în trecut de trădarea unei persoane apropiate, își deschide sufletul în fața ei și îi mărturisește că, deși s-a îndrăgostit de ea, el nu-și poate permite să iubească, temându-se să nu fie rănit sau să rănească la rândul lui, spunându-i că ea merita pe cineva mai bun, Lara nu se resemnează, ci îi cere lui Jase să lupte pentru fericirea lui, lăsând iubirea să pătrundă în sufletul lui.

”- Vei găsi o cale. Nu pot să port povara în locul tău și știu că, la sfârșitul zilei, cuvintele sunt doar cuvinte. Dar îți pot da un sfat. Sper să ții cont de el. Jase, ai curajul să iubești!”

Jase o ajutase să capete încredere în ea, îi ridicase vălul de pe ochi și o făcuse să privească viața cu speranță, iar Lara îi întorsese favorul, provocându-l să ia o decizie, pe care el o va declara cu toată tăria.

”- Să te iubesc. Da.

Tonul îi este îndârjit. Are o forță venită din interiorul lui.”

Mesajul de final este optimist, întărind ideea că numai dragostea poate învinge demonii interiori și te poate călăuzi spre lumină.

”Dar, ca să iubești, ai nevoie de curaj. Căci iubirea strânge demonii cei mai întunecați și nu poți lăsa frica de întuneric să te nimicească.”

Autoarea are potențial, cartea se citește ușor și mi-a oferit o lectură plăcută.

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

23 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *