Al nouălea mormânt – seria Fabian Risk vol.2 de Stefan Ahnhem, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie

12

Al nouălea mormânt

(Den nionde graven – 2015)

Stefan Ahnhem

Editura Litera

Colecția Buzz Books

Traducere: Dana Ligia Ilin

Nr. pagini: 640

An apariție: 2019

1. Victimă fără chip – Offer uden ansigt – 2014 – recenzie
2. Al nouălea mormânt – Den nionde graven – 2015
3. Minus optsprezece grade – Arton grader minus – 2016 – prezentare
4. Motiv X – 2018
STEFAN AHNHEM s-a născut în Helsingborg, Suedia, şi în prezent locuieşte în Stockholm. Timp de mulţi ani a fost scenarist şi a lucrat, printre altele, la adaptarea pentru televiziune a seriei „Kurt Wallander“ a lui Henning Mankell. De asemenea, este membru al comitetului director al Uniunii Scriitorilor din Suedia. A debutat cu romanul Victimă fără chip (Offer utan ansikte, 2014), care a câştigat Premiul pentru cel mai bun roman poliţist al anului în Suedia şi care face parte dintr-o serie ce îl are ca protagonist pe detectivul inspector Fabian Risk. Următoarele romane din serie sunt: Al nouălea mormânt (Den nionde graven, 2015), Minus optsprezece grade (Arton grader minus, 2016) şi Motiv X (2018). Cărţile lui Stefan Ahnhem au fost sau urmează să fie publicate în 27 de ţări.

În cea mai friguroasă zi a anului, ministrul suedez al justiției dispare fără urmă pe drumul dintre parlament și propria mașină. În aceeași noapte, o vedetă daneză găsește un străin care se ascunde în casa ei de la nord de Copenhaga. Cadavrul său este descoperit nu după mult timp.
Curând sunt găsiți alți morți, tuturor cadavrelor lipsindu-le diferite părți ale corpului. Pe măsură ce inspectorul criminalist Fabian Risk și omologul său danez Dunja Hougaard încearcă să pună cap la cap informațiile existente, sunt târâți într-o conspirație mai teribilă decât și-ar fi putut imagina.
„Stefan Ahnhem știe cum să scrie un thriller sofisticat și să mențină suspansul pe parcursul întregii cărți. Al nouălea mormânt este la fel de captivant ca romanul său de debut, Victimă fără chip.“ – BTJ, Suedia
„Ahnhem ar putea fi foarte bine următorul Stieg Larsson cu acest thriller care depășește frontierele internaționale, scoate la iveală o potențială conspirație guvernamentală și ne prezintă o iubire care transcende moartea.“ – Criminal Element, SUA
„Plin de atmosferă și complex… cu polițiști extraordinar de abili și criminali înfricoșători și plini de imaginație.“ – Sunday Times, Marea Britanie
„Odată cu apariția lui Stefan Ahnhem, s-a ivit în sfârșit un demn moștenitor al lui Stieg Larsson.“ – NDR, Germania
„Mai înfricoşător decât Jo Nesbø, mai întunecat decât Stieg Larsson.“ – Tony Parsons
„Fanii romanului noir scandinav nu trebuie să rateze cu nici un preț acest thriller.“ – Publishers Weekly

Tulburătoare și șocantă, Al nouălea mormânt de Stefan Ahnhem duce legea talionului la cel mai înalt nivel.  Legea talionului, una dintre cele mai vechi legi existente, consta în justa reciprocitate a crimei și a pedepsei. Această lege este adesea simbolizată prin expresia „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
Cartea este foarte bine scrisă, cu o intrigă deosebit de captivantă, plină de suspans și cu o galerie impresionantă de personaje, surprinzând mai multe tipologii umane. Întâlnim oameni buni și oameni răi, criminali în serie și politicieni corupți.Avem de-a face cu fanatism, ură, nebunie, teroare, răzbunare îndelung plănuită, iubire dincolo de orice limită, dar și dedicare totală față de actul justiției.
Toate personajele sunt foarte credibil construite, fiecare având propriile slăbiciuni și pasiuni. Polițiștii se confruntă, pe lângă cazurile grele pe care le au de rezolvat, și cu propriile probleme din viața personală, care le afectează uneori munca de detectiv, slăbindu-le vigilența. Relatările despre viața acestora sunt făcute cu multă empatie de către autor.
Fabian Risk era supus în permanență unei presiuni enorme. Deși era solicitat la maxim de munca sa de detectiv, pe care o îndeplinea cu mult devotament, asumându-și riscuri enorme, Fabian încerca să facă față și cerințelor ce decurgeau din calitatea sa de soț și de părinte, fără a reuși prea bine. Căsătoria lui se mai ținea într-un fir de ață, dar Fabian încerca din răsputeri să o readucă pe linia de plutire. Soția sa, Sonja, era artistă și lipsea cea mai mare parte a zilei, având un termen limită de predare a lucrărilor ce se apropia cu repeziciune. Cum Fabian era nevoit, prin natura meseriei sale, să facă multă muncă de teren, cei doi copii ai cuplului – Theodor, un adolescent rebel și Matilda – o fetiță adorabilă și precoce -, erau lăsați singuri în cea mai mare parte a timpului, supravegheați doar de o bonă neglijentă. S-a întâmplat chiar ca Fabian să fie nevoit să o care pe micuță după el în timpul deplasărilor lui, ajungând la un moment dat să facă o gafă imensă, lăsând la îndemâna fiicei lui, Mathilda, o plasă cu probe criminalistice, în care se afla o păpușă ce avea implantată o cameră de luat vederi .  Jucându-se cu păpușa, Mathilda a declanșat mecanismul de pornire al camerei și i-a transmis astfel informații prețioase criminalului.
Malin, partenera lui Fabian, se confrunta și ea cu probleme personale. Însărcinată cu gemeni, Malin avea o sarcină dificilă, care îi limita mult capacitățile fizice. La un moment dat, fiind în pericol de a pierde sarcina, lui Malin i s-a recomandat să stea internată în spital până va naște. Însă, mult prea implicată în munca de detectiv, pe care o făcea cu multă pasiune, Malin a continuat investigațiile și de pe patul de spital, punându-se în pericol de moarte atât pe ea cât și pe copiii ei nenăscuți.
Dunja, omoloaga lui Malin din Copenhaga, se confrunta și ea cu probleme dificile de viață, atât în viața personală cât și în cea profesională. Dunja era implicată de mult timp într-o relație amoroasă ce părea  să nu ducă nicăieri, iar la serviciu trebuia să facă față hărțuirii sexuale a șefului ei și șicanelor colegului ei, care îi purta ranchiună întrucât un caz important de omucidere îi fusese suflat lui și repartizat Dunjiei. Resentimentele colegului ei erau atât de puternice încât efectiv acesta a ignorat un apel disperat al Dunjei dintr-un moment critic, când viața acesteia îi era amenințată de un criminal în serie, Dunja scăpând doar printr-un noroc chior de o moarte sigură. Totuși, același coleg i-a luat ulterior apărarea Dunjiei într-un moment sensibil, riscându-și avansarea în propria lui carieră, încă o dovadă că oamenii sunt foarte complecși și greu de înțeles…
Deși este a doua carte din serie, evenimentele din Al nouălea mormânt se petrec înaintea celor din Victimă fără chip. Descoperim astfel care a fost conjunctura de evenimente în urma căreia Fabian Risk a părăsit Stockholmul pentru a se întoarce în orașul său natal, Helsingborg.
Cartea reușește să ne suscite interesul încă din prolog, a cărui acțiune se petrece între 14 iunie 1998 – 9 noiembrie 1999, în care un prizonier, aflat spre o moarte sigură fiind trădat de tovarășii săi, își scrie ultimele gânduri către persoana iubită, deși erau puține speranțe să ajungă la destinație.
”Era atât de întuneric, încât abia putea să vadă ce se afla chiar în faţa sa. Camionul pentru transportul prizonierilor se hurduca aşa de tare pe pământul plin de gropi, că literele pe care încerca să le scrie erau aproape de neînţeles. Dar n‑avea ce să facă. Era ultima şansă, înainte ca balta de sânge de sub el să devină prea mare, să‑şi pună pe hârtie povestea de dragoste care l‑a făcut să lase în urmă totul. Avea să arate cum fusese împuşcat şi prins chiar de oamenii săi şi cum era acum în drum spre o moarte aproape sigură.
Găsise pixul în tabăra militară israeliană de la punctul de control Huwwara, aflată în zona necontrolată a Cisiordaniei. Hârtiile erau nişte pagini de jurnal goale pe care le luase din rucsacul lui Tamir, împreună cu plicul folosit pe care îl putea întoarce cu partea dinăuntru în afară. După ce a terminat de scris, a împăturit paginile scrisorii cu mâinile însângerate, le‑a pus în plic şi l‑a închis cât de bine a putut.
Nu avea timbru sau adresă. Nu avea decât un nume. Dar n‑a şovăit să împingă scrisoarea prin crăpătura mică din camion şi s‑o lase să cadă. Dacă vrea Dumnezeu, scrisoarea o să ajungă acolo, şi‑a zis, lăsând oboseala să pună stăpânire pe el.”
La un an, patru luni şi şaisprezece zile de când scrisoarea fusese împinsă printr‑o crăpătură din camionul cu prizonieri şi luată pe sus de vânt în noaptea fără stele, a ajuns la destinație și un întreg carusel de evenimente dramatice s-a pus în mișcare.
Acțiunea cărții începe câțiva ani mai târziu, în decembrie 2009, mai multe crime aparent inexplicabile petrecându-se în același timp.
În cea mai friguroasă zi a anului, ministrul suedez al justiției dispare fără urmă pe drumul dintre parlament și propria mașină. În aceeași noapte, Kate, o vedetă daneză, este ucisă de un străin în casa ei aflată la nord de Copenhaga, iar soțul ei dispare fără urmă.
Sofie Leander, o femeie dornică să devină mamă și care așteapta în spital rezultatul unei ecografii, este răpită și se trezește legată de un pat, într-o cameră fără ferestre. În carte este descrisă foarte bine teroarea lui Sofie, neștiind ce intenționa să facă răpitorul cu ea, agățându-se de speranța firavă că soțul ei va veni totuși să o salveze. Interesant este că prin noianul de gânduri a răzbatut și acela că se aștepta cumva la o pedeapsă pentru ceva anume ce se întâmplase în trecut.
Pe măsură ce iarna devine tot mai teribilă, cadavrele se înmulțesc, toate având în comun faptul că le lipsea un organ, extras cu o precizie aproape chirurgicală. Scenele macabre ale crimelor, deosebit de atroce, sunt descrise cu lux de amănunte, ceea ce l-ar putea tulbura pe un cititor mai sensibil.
Fabian și Malin sunt numiți să ancheteze crimele produse în Suedia, iar Dunja pe cea din Danemarca, la început nimeni nesesizând că ar fi vreo legătură între cele două cazuri.
La prima vedere, indiciile găsite conduc la concluzia că ar fi vorba de doi criminali celebri, ce operaseră în trecut. În Suedia, se părea că autorul crimelor ar fi fost un criminal ce fusese eliberat de curând, după ce stătuse ani de zile într-un spital psihiatric. În Danemarca, probele găsite îl indicau ca vinovat pe un criminal în serie, ce fusese arestat mai demult și eliberat datorită unor vicii de procedură.
Deși șefii poliției din ambele țări păreau să agreeze aceste concluzii și erau gata să închidă cazurile, mai ales că ambii criminali fuseseră între timp anihilați după mai multe evenimente dramatice, atât Fabian și Malin, cât și Dunja au remarcat mai multe neconcordanțe și au continuat să investigheze, punându-se singuri în niște situații de un pericol extrem.
Noi informații bulversante duceau la concluzia că implicațiile cazurilor erau mult mai mari, întinzându-se dincolo de granițele celor două țări și ajungând până în Israel.  Este cutremurătoare neomenia afacerilor legate de traficul de organe, cu atât mai mult cu cât sesizezi că ideea de bază a  romanului este posibil să fi fost inspirată din cazuri reale.
Fabian a descoperit cu surprindere că, în dimineața în care a dispărut, ministrul justiției vorbise la telefon cu Edelman, șeful lui Fabian, informație pe care acesta omisese să i-o spună. Întrebat de respectiva convorbire, Edelman a dat o explicație total neconvingătoare, ceea ce l-a făcut pe Fabian să aprofundeze cercetările. O prețioasă mână de ajutor în acest sens i-a dat-o Niva, o specialistă în IT, care i-a furnizat mai multe probe importante lui Fabian, în schimbul unei întâlniri la cină cu acesta. În ciuda avansurilor ”pe față” ale Nivei, Fabian a reușit să reziste eroic, mult prea determinat să-și salveze căsnicia.
Suspansul și dramatismul ating cote maxime în ultima parte a cărții, pe care am citit-o cu sufletul la gură, nerăbdătoare să descopăr deznodământul. Deși bănuisem mai demult cine era criminalul, mai ales că îmi dădusem seama că trebuie să aibă o legătură cu evenimentele din prolog, descoperisem între timp cum le ucisese, dar nu aflasem răspunsul la întrebarea de ce alesese acele victime și care era scopul extragerii acelor organe.
Chiar și când am aflat răspunsul la toate aceste întrebări, acțiunea era departe de a se fi terminat. Criminalul nu își desăvârșise răzbunarea, misiunea asumată de acesta nu fusese dusă la bun sfârșit, principalul vinovat moral nu fusese încă pedepsit, iar Fabian și Malin erau în pericol de moarte.
Întâmplările din final sunt sufocant de tensionante, punându-și amprenta asupra capacității de acțiune a celor implicați.
Departe de a fi prezentat idealizat, Fabian nu reușește să-și păstreze sângele rece într-o situație limită, incapacitatea lui de a acționa punându-l în imposibilitatea de a salva două vieți nevinovate. Deși reacția lui a fost pur umană, mie mi-a lăsat un gust amar. Chiar dacă îmi dau seama că majoritatea oamenilor ar fi reacționat în același mod ca Fabian puși într-o situație asemănătoare, m-aș fi așteptat ca un polițist să fi fost mai bine antrenat și pregătit să intervină…
”Acum soarta lor era în mâinile lui.
Dar n-a putur să o facă. Sau, mai exact, mâinile nu i se mai opreau din tremurat. Erau cu totul nefolositoare și nu puteau îndeplini nici măcar o sarcină simplă, cum ar fi să apese pe trăgaci, oricât de mult a încercat.”
Finalul este tragic și bulversant și face doar parțial dreptate, întocmai ca în viață, unde lucrurile nu sunt niciodată perfecte sau simple și nici rezolvate în totalitate.
Recomand cartea tuturor iubitorilor genului thriller!
Citate:
”Fiecare nume îi era cunoscut. Cinci dintre ei erau frații săi. Ceilalți trei erau vecini.
Dar nu ei erau motivul pentru care se întorsese.
Era acolo pentru ultimul.
Cel care nu avea nici măcar o piatră cu numele lui.
Al nouălea mormânt.”
”Niciodată nu voi mai iubi pe altcineva
Niciodată nu-mi va bate inima pentru altcineva
Tu și nimeni altcineva
Câtă vreme voi trăi, și mai departe în veșnicie
Curând vei fi din nou întreg, ca și mine
Atunci ne vom întâlni din nou
E jurământul meu pentru tine.”

Cartea Al nouălea mormânt de Stefan Ahnhem poate fi comandată pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți din colecția Buzz Books

Recenzii și prezentări cărți Stefan Ahnhem

About Author

12 comentarii

  1. Mirela Barbalata on

    Interesantă povestea! Sincer, mă atrage şi Nu prea . Probabil că îi voi da o şansă într-o zi .
    Mulțumesc pentru recomandare!

  2. O recenzie frumoasa, elaborata, bine punctata, pe masura cartii, felicitari Tyna si multumesc pentru recomandare, imi doresc sa citesc si eu cartea si sa descopar stilul acestui autor!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: