Aleea cu licurici de Kristin Hannah, Editura Litera, Colectia Blue Moon – recenzie

,,Tully rămase acolo o clipă, simțindu- se stânjenită. Ar fi vrut să o îmbrățișeze pe Kate, poate chiar să prelungească îmbrățișarea și să-i spună cum îi salvase noaptea discuția cu ea, dar nu îndrăzni. Învățase câte ceva despre vulnerabilitate de la mama ei și se simțea prea fragilă acum pentru a risca umilința. Se întoarse și porni spre casa ei. Odată ajunsă înăuntru, se duse direct la duș. Acolo, cu apa fierbinte prelingându-i-se pe trup, se gândi la ce se întâmplase cu ea în seara aceea – la ce permisese să i se întâmple pentru că voise să fie șmecheră – și plânse. Când termină, iar lacrimile i se transformară într-un mic nod dur în gât, puse deoparte amintirea acelei seri. O ferecă în străfundul memoriei, alături de amintirile vremurilor când Cloud o abandonase, și începu să își impună să uite că e acolo.” 

,,În următoarele decade ale vieții ei, Tully avea să își amintească mereu de acel moment ca de un nou început pentru ea; ziua în care devenise altcineva. Trăind alături de gălăgioasa, nebunatica, iubitoarea familie Mularkey, descoperi o complet altă persoană în interiorul ei. Nu ținu secrete, nu minți și nici nu pretinse a fi altcineva, iar ei nu se comportară nici măcar o dată ca și cum ar fi fost nedorită sau nu suficient de bună. Indiferent unde merse în anii care urmară, sau ce făcu, și indiferent de persoanele pe care le cunoscu, își aminti mereu acel moment și acele cuvinte: Bine-ai venit în familie, Tully! Mereu și pentru totdeauna, avea să se gândească la ultimul an de liceu, când fu nedespărțită de Kate și membru al familiei Mularkey, ca la cel mai bun an din viața ei.” 

,,Să fie îndrăgostită era întocmai așa cum visase Kate. Când primăvara sosi din nou, înveșmântand peisajul în culori strălucitoare, ea și Johnny formau un cuplu în toată puterea cuvântului; își petreceau majoritatea weekendurilor împreună, precum și cât mai multe nopți în cursul săptămânii. În martie, îl adusese acasă ca să-i cunoască părinții, care fuseseră în extaz. Un băiat catolic irlandez bun, cu o carieră grozavă și un simț al umorului dezvoltat, căruia îi plăcea să joace jocuri de societate și cărți. Tata îl numi ,,plămadă bună” iar mama îl consideră perfect. Cât despre Johnny, acesta se integrase în clanul Mularkey de parcă acolo s-ar fi născut. Nu recunoscuse asta niciodată, însă Kate era sigură că îi plăcea să facă din nou parte dintr-o familie după atâția ani de singurătate. Deși nu vorbeau despre viitor, se bucurau de fiecare clipă a prezentului. Dar toate acestea aveau să se schimbe.” 

,,Dragă Tully,

Știu că n-o să poți rezista la nenorocita mea de înmormântare. Nu tu ești vedeta. Sper că măcar să fi dat la retușat fotografiile mele. Sunt atâtea lucruri pe care ar trebui să ți le spun, dar de-a lungul vieții noastre ți le-am spus pe toate. Ai grijă de Johnny și de copii pentru mine, bine? Învață-i pe băieți cum să fie niște domni, și pe Marah cum să fie puternică. Când vor fi pregătiți, dă-le jurnalul meu și spune-le despre mine când vor întreba. Adevărul, te rog. Vreau să-l știe pe tot. O să-ti fie greu acum. Acesta e unul dintre lucrurile pe care le regret cel mai tare. Deci, iată ce vreau să-ți spun în scrisoarea mea de dincolo de mormânt (foarte dramatic, nu crezi?): Știu că o să crezi că te-am părăsit, dar nu e adevărat. Nu trebuie decât să-ti amintești de Firefly Lane și mă vei găsi. Nedespărțitele Tully și Kate vor exista veșnic.”