Alexandra – Ultima vrajitoare din Transilvania, volumul III de Anna Vary, Editura Herg Benet

31

Ultima vrăjitoare din Transilvania

Alexandra

Anna Vary/Cristina Nemerovschi
Editura Herg Benet
Colecția Cărțile Arven
Numar pagini: 286
An apariție: 2015
Alexandra” este ultimul volum al trilogiei Ultima vrăjitoare a Transilvaniei de Anna Vary – un pseudonim al Cristinei Nemerovschi. Cele trei cărți ale seriei – Contesa Aneke, Mathias și Alexandra – formează un tot unitar, urmărind evoluția acelorași personaje, neputînd fi citite de sine-stătător, întrucât s-ar pierde farmecul întregii povești.
Un roman gotic surprinzător și captivant, misterios și întunecat, în care se împletesc povești de dragoste, iubiri interzise și blestemate, istorii de peste veacuri și totuși actuale, legende, superstiții și prejudecăți, real și imaginar, cu măiestrie îmbinate pentru a crea o lectură incitantă și savuroasă a cărei acțiune impevizibilă are darul de a te cuceri!
Subiectul cărții aduce laolaltă adolescenți din zilele noastre, cu preocupările lor de zi cu zi (Alexandra, Răzvan și prietenii lor)  și conți, contese, vrăjitori și vrăjitoare din alte timpuri, blestemați (sau norocoși, cum vreți să considerați) la nemurire (Aneke, Mathias, Lorena, Nori, Nicholas). Pe toți îi cunoaștem din volumele trecute, ale căror recenzii le-am făcut de asemenea: Contesa Aneke; Mathias. Acțiunea se desfășoară atât în București, cât, mai ales, într-un sătuc pierdut undeva în inima Transilvaniei, numit pe scurt ”V”, într-un decor bucolic, ”întrerupt” de elemente ca lacul ielelor, casa blestemată din pădure, castelul bântuit, bârlogul vrăjitoarei – toate acestea fiind repere principale ale acțiunii.
Nemurirea în sine chiar nu e mare lucru. Contează doar ființa alături de care alegi să ți-o petreci.
Acestea fuseseră ultimele cuvinte ale lui Mathias, înainte să plece pentru totdeauna din lumea noastră. Trecuse puțin de atunci; Dacă te uitai într-un calendar, părea un timp în care n-ai fi putut face mare lucru. Câteva luni. Ce puteai face în câteva luni? ”
Alexandra ajunsese înapoi la București după a doua perioadă petrecută în ”V”. Era îndurerată și nu reușea să-și revină după dispariția lui Mathias dintre cei vii, acesta fiind prețul blestemului pentru a o salva de o soartă cumplită pe Nori. Și nu doar atât: Ica, malefica vrăjitoare, condamnase la nemurire pe încă cineva iubit de cei trei – Aneke, Mathias și Lorena. Alexandra se îndrăgostise fără speranţă de Mathias, la fel cum el o iubea fără speranţă pe Aneke…iar acum, Mathias nu mai era…
În prima parte a cărții o regăsim pe Alexandra în timp ce încerca să intre în ritmul vieții ei ”normale”, de dinainte de a ști că ”există magie la fiecare pas, și duhuri necunoscute, și vrăjitori care trăiesc de veacuri, și iubesc fără speranță contese cu părul roșu și ochii reci, de o frumusețe de pe altă lume.”
Suntem martorii tuturor gândurilor, sentimentelor, trăirilor și proceselor de conștiință ale Alexandrei, care, în treacăt fie spus, nu e o persoană ușor de înțeles, nici una pe care ar fi comod s-o ai de fiică sau de prietenă, e o adolescentă ușor nehotărâtă, superficială și destul de egoistă. Cu toate acestea, este capabilă de sentimente profunde, acestea având un rol determinant în cea mai importantă hotărâre pe care va fi silită să o ia la un moment dat, dar să nu anticipăm…
Deocamdată, o aflăm ca pe o adolescentă rebelă, plină de frustrări și incertitudini, prinsă în eternul ”război” dintre generații.
Când ai 17 ani, începi pentru prima dată să vezi profunzimea stratului de ipocrizie din lumea adulților. Disperarea cu care îți cer ție să te hotărăști ce vrei să faci cu viața ta, pentru că știu atât de bine că ei și-au irosit-o pe a lor. Nebunia cu care se agață de viitorul tău, dorind să ți-l răpească, să și-l însușească, fiindcă e singura lor șansă de a mai trăi o dată. Încăpățânarea cu care refuză să se desprindă de tine, să te lase dracului să cazi, dacă așa ai chef, să cazi pe propria ta răspundere.”
Tot ce ține de prezent o plictisește și o lasă indiferentă, iar amintirile a incredibilelor întâmplări pe care le-a trăit în ”V” continuă să o bântuie.
Amintirile din noaptea în care rămăsesem cu Mathias singuri în pădure şi ne refugiasem în ascunzişul pe care îl ştia el, precum şi tot ce urmase, erau imagini pe care nu făceam nici un efort să mi le aduc în minte. Veneau nechemate, din negura unde el se pierduse, unde dispăruse şi Aneke, iubirea lui fără timp, dar şi Lorena, Nori, baba cu blestemul, vraciul contesei, preoţii din ”V”…Veneau în cele mai nepotrivite momente, chiar atunci când credeam că am uitat şi că pot începe să las totul în urmă.’’
Pe lângă starea ei stranie, apar şi alte indicii că povestea din trecut nu a rămas deloc în trecut, auzea zgomote stranii, ca de fâşâit de frunze uscate care o însoţeau înfricoşând-o, sau simţea din senin miros de dulceaţă de căpşuni sau zmeură, din cel care înmiresma aerul în jurul castelului blestemat din îndepărtatul sat transilvănean. Ciudat este că ea însăşi începe să se gândească la ea distinct, la Alexandra de acum, şi Alexandra cealaltă, care parcă nu se mai întorsese din ”V”, ca şi cum rămăsese undeva, pierdută pentru totdeauna. O bănuială de neimaginat i se iveşte în minte, spulberându-i orice şansă la o viaţă normală.
”Pentru că totul are un preţ, aşa cum spusese şi vraciul Anekei, iar preţul pentru unele daruri nu doar că nu merită plătit, dar nici nu poate fi imaginat fără să ţi se înfioare fiecare bucăţică mică de carne.”
Plină de îndoieli, Alexandra se duce să caute răspunsuri în singurul loc din Bucureşti care o lega de trecut: casa unde o dusese cândva Mathias la petrecerea unde le reîntâlnise pe Aneke, pe Lorena şi Nori. Casa pare acum desprinsă dintr-un film de groază, totul e părăginit, e mult mai frig ca în restul oraşului, se aud zgomote ciudate, iar singura făptură vie pe care o găseşte într-una din camere e o bătrână oarbă, cu o voce rea, care îi dă un indiciu despre locul unde poate s-o găsească pe Aneke. Ajunge în final la locul indicat, un parc de distracţii părăsit din marginea Bucureştiului. Imaginile vizuale din carte sunt atât de detaliate, încât chiar am văzut decorurile unde se petrece acţiunea, nu doar le-am citit.
Şi chiar atunci am văzut-o. Purta o rochie albă, ca ale ielelor care se adunau la marginea pădurii din V…Pe frunte avea o coroniţă din flori albastre, mici…Am apucat-o de mână de parcă aş fi putut s-o fac mai vie, s-o apăr împotriva razei de soare din coşmarul meu.”

colaj alexandra

Începem acum să desluşim misterele cărţii, pe măsură ce Alexandra se apropie tot mai mult de Aneke, iar aceasta îi răspunde la întrebări, doar că unele răspunsuri ar fi preferat să nu le afle niciodată…
Dispăruse Mathias pentru totdeuna? Nu chiar…”Nu a murit, dar nici nu se poate spune că ar fi viu.” Nu vă dezvălui mai mult, vă las să desluşiţi singuri misterul. Pe urmele răspunsului la această întrebare, Alexandra, însoţită de Aneke şi Răzvan, ajunge din nou în V, unde a început totul. Şi de această dată e prinsă în urzeala unor întâmplări peste puterea ei de înţelegere, dar nu va mai fi doar un simplu spectator. Va fi pusă în faţa unor alegeri pe care va trebui să le facă şi ale căror urmări vor fi imposibil de prevăzut…
Toate personajele cărţii sunt imperfecte, dar puternice, şi interacționează în moduri neașteptate, iar în momente de răscruce vor dovedi trăsături de caracter nebănuite.
Decizia Alexandrei m-a contrariat, deşi i-am înţeles motivaţiile, iar finalul cărţii este surprinzător, în sensul bun. Cercul s-a închis, sau poate altul se deschide spre oriunde…
Simţi că nu există ceva pe care să nu-l poţi face? Că ai înţeles, în sfârşit, tot? Că vântul care-ţi înfioară pielea şi apa în care te scalzi sunt unul şi acelaşi adevăr? Că lumea poate fi micşorată într-atât încât s-o închizi în piatra degetului de pe inelul tău? Că tot ce există aici a fost pus numai şi numai pentru tine? …Ei bine, atunci asta înseamnă să fii vrăjitoare.”
”Aşa simţeam, dar asta fiindcă eram îndrăgostită”…

colaj trilogie ultima vrajitoare

About Author

31 de comentarii

  1. Sunt super happy ca am cartile!!!!!Gata,termin de citit ce am inceput si ma intorc la Aneke 🙂 e inceputa,dar am fost distrasa/ispitita cu altceva 🙂 Bravo Oli :*

  2. Oli, nu iti este mila de suletul meu? Stii cat de mult ador acest gen literar? Acum gandul imi este la cele 3 carti din serie ! Felicitari pentru captivanta recenzie!

  3. Daniela Cusa on

    Se vede ca ti-a placut foarte mult aceasta serie, dupa frumoasa si elaborata recenzie pe care ai facut-o.
    O trec si eu pe lista pentru ca ma tenteaza foarte mult. Oricum, anul asta mi-am propus sa citesc mai multe carti scrise de autori de la noi, asa ca, de ce nu?
    Felicitari!

    • Multumesc Daniela, e o serie care m-a surprins efectiv, nu m-am asteptat nici la atmosfera gotica, nici la stilul relaxat de scriere al autoarei, nici la povestile din carte, totul mi-a placut!

  4. Finalul recenziei e la libera alegere , seamana cu filmele lui Sergiu Nicolaescu , cu final deschis, acum chiar ca ma incapatanez s-o cites si cine stie… poate trisez incep cu sfarsitul

    • Sa stii ca abia m-am abtinut sa nu dau spoilere! Si eu am incercat sa trisez citind intai finalul, dar nu merge asa, ca-l intelesesem aiurea. Trebuie citita cartea 🙂

  5. Catalina Dumbrava on

    Nici eu nu le-am citit 🙁 , se pare ca am pierdut cate ceva! Sper sa fiu si mai harnicuta anul acesta!

    • Nici o problema, toate avem „restante” necitite din urma, le recuperam treptat, pe masura timpului liber, care e o mare problema…

  6. Catalina Dumbrava on

    De acord cu tine, noroc ca mai stau noaptea si citesc, aaa si nu ma uit la Tv, deoarece cu „” monstruletii mei mici” nu prea am timp!

Lasă un răspuns