Am scris noaptea în jurnal de Veera Hiranandani, Editura Epica – recenzie

14

Am scris noaptea în jurnal

(The Night Diary – 2018)

Veera Hiranandani

Editura Epica

An apariție: 2019

NEWBERY HONOR BOOK WINNER, 2019
WALTER DEAN MYERS HONOR AWARD, 2018
MALKA PENN AWARD FOR HUMAN RIGHTS IN CHILDREN LITERATURE, 2018
În ziua în care împlineşte doisprezece ani, Nisha primeşte un jurnal – acesta îi oferă ocazia să-şi scrie gândurile pe care nu le poate rosti, dar care prind contur în mintea ei pe măsură ce începe să vadă lumea cu ochi tot mai maturi.
Însă nu doar Nisha se schimbă. Ea nici măcar nu-şi mai recunoaşte ţara.
Suntem în anul 1947, iar India, abia eliberată de sub dominaţia britanică, este împărţită în două state, din motive religioase: Pakistanul şi India. Intensificarea tensiunilor dintre hinduşi, musulmani, sikhi şi cei de alte confesiuni determină o mişcare în masă a populaţiei, de o parte şi de alta a graniţei dintre cele două state, în timpul căreia mulţi pier ucişi.
Nisha nu ştie de care parte a baricadei ar trebui să se afle şi nici de ce trebuie să aleagă o anumită tabără. După ce şi-a pierdut deja mama la naşterea ei şi a fratelui său geamăn, Nisha nu poate să accepte faptul că va trebui să-şi piardă şi ţara.
Mama fusese musulmană. Tatăl este hindus şi susţine că Pakistanul nu le mai oferă siguranţa de odinioară. Astfel, Nisha şi familia ei devin refugiaţi, fiind nevoiţi să pornească într-o călătorie primejdioasă şi să străbată, cu trenul sau pe jos, un drum lung spre noul lor cămin, aflat de cealaltă parte a graniţei, în India.
Sub forma unui jurnal pe care Nisha i-l scrie mamei sale, romanul înfăţişează povestea unor momente dramatice din istorie, dar şi a aventurii unei fetiţe pornite în căutarea unui cămin, a identităţii şi a unui viitor plin de speranţă.
“Veera Hiranandani este o povestioare desăvârșită. Această carte captivantă și importantă vorbește despre puterea dragostei într-o lume mistuită de ură și ridică întrebări ce nu și-au găsit încă răspuns nici după șaptezeci de ani de la tragicele evenimente. Acum povestea Nishei face parte din viața mea. Cum o putem transforma într-o lectură universală?” — James Howe, autorul romanului “The Musfits”
“Lumea frumoasă și sigură a Nishei dispare peste noapte când țara ei se împarte în două: hindușii trebuie să trăiască acum în India, iar musulmanii în Pakistan. Dar Nisha e și hindusă și musulmană. Unde s-ar putea afla familia ei în siguranță? Acțiunea romanului lui Hiranandani se desfășoară într-un moment istoric mai puțin cunoscut copiilor, dar felul în care autoarea o prezintă o transformă într-o poveste accesibilă, actuală, interesantă și reală.” — Kimberly Brubaker Bradley, autoarea romanului “Războiul care mi-a salvat viața
“Narațiunea Veerei Hiranandani este splendidă și captivantă. Pentru Nisha, ca și pentru mulți dintre noi, viața de familie poate fi complicată, iar acest roman sfâșietor și plin de speranță ne reamintește faptul că până și în locurile răvășite de conflicte sângeroase regăsim bucuria și credința. “Am scris noaptea în jurnal” este o adevărată comoară pentru tinerii cititori, aflați în căutarea propriului univers, hotărâți să plece în călătoria vieții lor cu o fărâmă din locurile natale.” — Renee Watson, autoarea cărții “Piecing Me Together”

O carte specială, inspirată din realitatea dură, din istorie. O istorie care a destrămat familii și a rupt prietenii, a umplut inimi de durere și a sfâșiat oameni nevinovați.
Autoarea Veera Hiranandani ne predă o lecție de istorie, ne poartă în patria aromelor și a condimentelor, a zeilor hinduși și a cafelei musulmanilor. A credințelor și durerilor acestora.
“Am scris noaptea în jurnal” ne vorbește despre durere, destrămare, suspine depozitate în suflet. O carte care stârnește interesul de îndată ce citești sinopsisul. Este de actualitate, o istorie pe care nu o înveți în manuale, nu o simți cu adevărat și nu o înțelegi…
Nisha este personajul principal al cărții. Glasul ei se face auzit prin intermediul unui jurnal ce marchează cititorul.
Un roman scris la persoana întâi din punctul de vedere al unei copile: Nisha. Structurat sub forma unor scrisori adresate mamei sale, decedate la nașterea sa și a fratelui ei geamăn…
Acțiunea cărții se petrece în India anului 1947…
“— India se va elibera curând de sub dominația britanică, iar asta e foarte bine. Ne conduc de peste două sute de ani, discriminându-ne și umilindu-ne în propria țară. Se pare însă că patria noastră va fi împărțită în jumătate, ca o buturugă tăiată pe mijloc, a spus el, desenând o linie prin aer. Mirpur Khas nu se va mai afla în India. Ci într-o nouă țară ce se va numi Pakistan.”
O situație greu de explicat unor copii de 12 ani, cum sunt Nisha și Amil. Cum să le explici că unii rămân în țară iar ceilalți vor porni spre Noua Indie? Că vor lăsa în urma lor oameni pe care-i știau de-o viață, locuri cunoscute și tot ce iubeau? Cum să le explici unor copii că în numele religiei oamenii ajung să se rănească și să se omoare între ei?
Brusc, asemeni unui duș cu apă rece, Nisha se maturizează…
“Amintirile vieții petrecute aici, în Mirpur Khas, nu se vor împleti niciodată cu amintirile vieții pe care o voi petrece în Noua Indie.
Copilăria mea va fi mereu despărțită de o linie, ce va marca universul dinainte și cel ce va urma.”
Un adevăr trist, care va lăsa urme adânci.
Cei doi copii, tatăl și bunica, pornesc la drum. Kilometri întregi pe jos, într-o călătorie dificilă, plină de neajunsuri, care scoate la suprafață tot ce este mai urât în oameni. Ei sunt hinduși iar mama lor a fost musulmană… Cum le poți explica copiilor așa ceva?
O situație prin care nu ar trebui să treacă nimeni, fie el adult sau copil.
“Am scris noaptea în jurnal” este o lecție de viață. O lecție despre curaj, sacrificiu, puterea de a merge înainte și despre speranță. Emoționează până la lacrimi această carte despre maturizarea forțată. O maturizare care a venit la pachet cu durerea, cu despărțirea; dar au învățat să fie puternici, să nu se lase doborâți de vicisitudinile destinului.
“— Uneori, se mai întâmplă și lucruri inexplicabile, i-a răspuns Amil. Nu toate faptele adulților pot fi înțelese.”
Și câtă dreptate poate avea un copil, cât adevăr se poate ascunde în aceste simple cuvinte!
Odată cu ieșirea Indiei de sub dominația Marii Britanii, poporul s-a divizat, s-a rupt în două, fără a căuta sau încerca măcar să rămână unit.
“Dar tata nu i-a dat ascultare, ci a continuat să înainteze cu prudență. A luat de jos cuțitul și fesul bărbatului. I-a pus apoi mâna pe umăr și i-a oferit lucrurile. Omul și-a ridicat, speriat, capul.
— De-ar fi să plătim ochi pentru ochi, întreaga lume ar orbi, a spus tata.”
După luni de călătorii, pericole și crime care se petrec în jurul lor, această familie greu încercată, se stabilește până la urmă la casa lor. Își acceptă situația și încearcă să se adapteze situației.
“Am scris noaptea în jurnal” ne vorbește despre speranța de a nu ne mai lupta unii cu alții, de a trăi în liniște și pace.
“M-am hotărât să-i vorbesc Sumitei, chiar dacă va fi ultimul lucru pe care-l voi face. Vreau să am o prietenă cu adevărat și să-i împărtășesc sentimentele pe care le-am trăit numai alături de Hafa. S-ar putea să-mi ia ceva timp, dar mă voi strădui, căci Sumita este prima persoană care m-a acceptat așa cum sunt. Vreau să fiu curajoasă, mamă, dar poate că sunt deja.
Cu drag,
Nisha.”
Un roman care provoacă durere și lacrimi, sfâșie suflete și aduce speranța și liniștea la final.

Mulțumim Editurii Epica pentru exemplarul oferit pentru recenzie

Urmăriți promoțiile editurii și pe pagina de facebook Epica Publishing House

Cărțile apărute la Editura Epica se pot comanda pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.rolibrariadelfin.ro, librex.rodol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Epica

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Emoționantă recenzia, Geo! Felicitări!
    O poveste intensă, plină de profunzime şi sensibilitate. M-ai făcut curioasă!

  2. Superbă recenzie! Foarte sensibilă și convingătoare! Felicitări! ❤ Cred că mi-ar plăcea mult această carte! Mulțumesc pentru recomandare!

  3. Imi place mult recenzia, foarte reusita! As citi acest roman, mai ales ca nu stiu mare lucru despre imprejurarile de atunci din acea zona si cum s-au trasat aceste granite.

  4. Foarte emotionanta si sensibila recenzie, Geo! Felicitari și mulrumesc pentru recomandare, nu am citit cartea si recunosc ca nu stiu mare lucru despre aceste dureroase realitati. Este o carte deosebita din cate se vede, ca o lectie de viata.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: