Am uitat sa fim fericiti de Liane Moriarty, Editura Trei

15

am-uitatAm uitat sa fim fericiti

Liane Moriarty

Editura Trei
Colectie: Fiction Connection
Nr. pagini: 532
Traducerea: Luminita Gavrila
Titlu original: What Alice Forgot
Când se trezeşte întinsă pe podeaua sălii de gimnastică, după o puternică lovitură la cap, Alice Love crede că este încă o tânăra de două­zeci şi nouă de ani, dornică de distracţii, aflată la început de drum alături de un soţ minunat şi însărcinată cu primul lor copil.
Însă descoperă cu uimire că lovitură la cap i‑a şters ultimii zece ani din memorie şi că acum este o femeie de treizeci şi nouă de ani, cu trei copii şi un bărbat care o urăşte.
Cum e posibil că viaţă ei să se fi schimbat atât de dramatic? Şi de ce nu‑şi aminteşte nimic?
Alice nu se mai recunoaşte şi nici nu‑i place persoană în care s‑a transformat. Trebuie să decidă dacă pierderea memoriei este un blestem sau o bine­cuvântare şi cum să o ia de la capăt.
Fragment din roman:
Era ora cinci şi jumătate, duminică dupăamiază. Mai era o jumătate de ora până când Nick îi aducea pe copil acasă.
Alice avea o stare de agitaţie şi de gol în stomac, de parcă urmă se ducă la prima întâlnire cu un băiat.
Se îmbrăcase cu o rochie drăguţă, cu model floral, se machiase şi îşi ondulase părul o mama serioasă ce era, dar pe urmă s-a gândit exagerează. Probabil de obicei nu se îmbracă precum o casnică din anii ’50 când se duce la o petrecere. Aşa s-a întors în camera ei, s-a demachiat şi şi-a scos panicată rochia. Şi-a pus nişte blugi cu un tricou alb şi şi-a întins părul. Fără bijuterii. Doar brăţară de la Nick şi verighetă pe care o găsise în fundul unui sertar, împreună cu inelul de logodnă albunicii Love. S-a întrebat de ce nu-i returnase inelul de logodnă, Nu aşa se întâmplă în timpul unui divorţ? La un moment dat, ea îşi scotea verighetă de pe deget şi i-l aruncă lui în faţă într-o criză de furie.
S-a privit în oglindă din dormitor. Era mult mai bine: avea un aspect lejer, natural – deşi arată mai palidă şi foarte îmbătrânita. A rezistat tentaţiei puternice de a trece prin acea uluitoare rutină compusă din tot felul de gesturi care îi transformau chipul. Probabil de obicei nu se machia pentru a petrece acasă o seară deduminică.
Mai devreme, după ce plecaseră Elisabeth şi Ben, îşi dăduse brusc seama probabil ea trebuia le dea de mâncare copiilor. O sunase pe maică şi o întrebase ce ar trebui gătească pentru cină, zicând ea dorea le pregătească mâncarea preferată. Barb stătuse douăzeci de minute -i descrie toate preferinţele şi aversiunile alimentare ale fiecărui copil în parte de-a lungul timpului. „Ţii minte când Madison a trecut prin faza vegetariană? Şi normal, trebuia fie exact când Tom refuză categoric legumele. Iar Olivia nu se hotăra dacă mănânce numai legume Madison sau refuze legumele Tom! Vai, îţi smulgeai părul din cap când venea ora mesei!”

alice

About Author

15 comentarii

  1. Pare foarte interesanta, mai ales pentru ca în zilele noastre, cred ca sunt mulți care au uitat sa fie fericiti.

  2. Cat ma bucur ca apar carti noi scrise de scriitoare.
    Cu siguranta va fi trecuta pe lista, imi place foarte mult cum scrie.

      • Am citit doar „Marile minciuni adevarate” care m-a incantat enorm!
        „Secretul sotului” este trecut pe lista. Am inteles ca este cea mai buna carte scrisa de ea.
        Sincer, chiar iti recomand L. Moriarty.

          • Am citit chiar acum descrierea lor si nu stiu ce sa zic, par cam intunecate, pline de emotii negative. Chiar si asa, ar fi ok daca finalul ar fi pe o nota pozitiva…

  3. Ma tenteaza, imi place subiectul si sper sa se termine cu bine cartea. Am trecut-o pe lista, dar mai astept reduceri la pret…

Lasă un răspuns