Amantul Doamnei Chatterly de D. H. Lawrence, Editura Litera, Colectia Cele mai frumoase romane de dragoste

19
Amantul Doamnei Chatterly
D. H. Lawrence
Colectia Cele mai frumoase romane de dragoste
David Herbert Lawrence (1885-1930) a fost un romancier, nuvelist, poet si eseist englez. Opera sa este remarcabila prin intensitate si senzualitate; cateva dintre lucrarile sale au fost interzise, fiind considerate obscene.
Ultimul roman al lui D.H. Lawrence, AMANTUL DOAMNEI CHATTERLEY a fost interzis la publicarea sa, stârnind o furtună de con­troverse. Lawrence explorează trăirile lui Constance Chatterley, prizonieră într-un mariaj steril cu Sir Clifford, un aristocrat in­telectual paralizat de la brâu în jos în urma Primului Război Mondial. Disperat să cape­te un moștenitor, Clifford îi sugerează soției sale să încerce o aventură, și Constance se trezește implicată într-o relație pasională cu Oliver Mellors, paznicul de vânătoare de pe domeniul lor. Într-un stil liric și sen- zual, romanul descrie profunda legătură emoțională și fizică dintre doi oameni separați de prejudecățile celorlați, denunțând totodată necruțător păcatele industrializării și împărțirea societății în clase. Forța, com­plexitatea și subtilitatea psihologică fac din această scriere cu totul originală o apologie a pasiunii, o celebrare erotică a vieții.
AMANTUL DOAMNEI CHATTERLEY de D.H. Lawrence, Editura Litera, Colectia „Cele mai frumoase romane de dragoste” – de mâine, 05.07.2016,  la toate punctele de difuzare a presei!
Descriere carte
O tânăra femeie, provenită din pătură burgheză, se căsătoreşte cu un aristocrat, dar mariajul încheiat sub presiunea plecării la război a soţului devine o adevărată închisoare pentru Constance, când bărbatul se întoarce de la război paralizat. Chiar dacă romanul este intitulat Amantul doamnei Chatterley, luminile rampei sunt concentrate pe personajul feminin, nu pe cel masculin, titlul sugerând doar definirea femeii prin amprenta şi prisma celuilalt element din ecuaţia iubirii.
 Cu dragoste şi meticulozitate, D. H. Lawrence îşi conturează eroina, ne arată trăirile şi zbuciumul ei interior, tinereţea aflată în faţă îngrozitoarei decizii de a renunţa la iubirea fizică în favoare unei iubiri false, spiritualizate, pentru un soţ imobilizat într-un scaun cu roţile, mănat doar de mici ambiţii.
Romanul este o pledoarie pentru plenitudinea trăirii iubirii, pentru întregul sentimentului amoros care nu poate exista în lipsa elementului sexual vital. Setea de iubire a lui Constance se revarsă asupra celui care are grijă de vânatul de pe moşia soţului ei, Oliver Mellors. Poate că dincolo de îndrăzneala de a scrie negru pe alb cuvinte considerate obscene, D. H. Lawrence a înfruntat societatea timpului său creând un cuplu „împotriva firii“, adică alăturând personaje de condiţii sociale diferite, o burgheză şi un bărbat din pătura muncitorească (în carte, personajul masculin are origini de miner).
Partea senzuală din Constance se revoltă în faţa discuţiilor sterile purtate în cadrul întâlnirilor din casa mohorâtă, discuţii care sugerează, la un moment dat, un ideal al vremurilor, acela de eliminare a sexului dintre bărbat şi femeie în favoarea unui sentiment aseptic, pe care contemporanii lui Lawrence îl vedeau, pesemne, perfect. Revolta ei se concretizează în legătura adulteră cu slujitorul soţului ei, legătură pe care o trăieşte cu intensitate şi dăruire.
Lawrence nu foloseşte cuvinte tari în descrierea scenelor sexuale doar cu intenţia de a atrage atenţia. Dialogurile personajelor sunt atât de naturale, încât limbajul vulgar arată altceva, şi aici intervine arta scriitorului. Cuvintele obscene nu fac decât să demonstreze cât de puternică devine legătura dintre cele două personaje, cât de lipsită de prejudecăţi trebuie să fie, în fapt, iubirea. Căci Constance se simte cu adevărat iubită pentru că Oliver Mellors nu se ascunde în spatele unor sentimente idealizate ci îşi arată, fără ascunziş, dorinţa sa de bărbat faţă de corpul ei de femeie.
Finalul cărţii este neclar, însă schimbul de scrisori dintre Constance şi Oliver indică o altă dimensiune a iubirii celor doi. Tocmai pentru ca relaţia lor să nu cadă în desuet, Lawrence a apelat la acest dialog epistolar în care ne sugerează cât de profundă este legătura amanţilor. Vorbelor fierbinţi din timpul actului sexual li se suprapun cele duioase din corespondenţă, dorinţele lor încă neîmplinite.
„Amantul doamnei Chatterley a intrat în conştiinţa publicului şi a criticii ca o scandaloasă inovaţie a prozei narative engleze. De fapt, însă, aşa cum s-a demonstrat, e o carte care, la o cercetare atentă, îşi găseşte predecesori printre acele opere ce proiectează imaginea unor oameni în căutarea unei fericiri ce nu poate fi atinsă decât cu preţul unei dăruiri totale, al renunţării la propria fiinţă pentru împlinirea totală a fiinţei celuilalt. Şi, pentru că nici Connie, nici Mellors nu pot ajunge până la capăt în acest demers dramatic, se întorc fiecare la singurătatea lui. Romanul lui Lawrence e, de fapt, o fabulă despre nefericire. Sau, poate, mai exact, despre fragilitatea fericirii…“ – Dan Grigorescu
Prin vitalitatea povestirii si a personajelor prezentate, romanul cucereste orice tip de cititor, indiferent daca e vorba de cel aflat in cautarea maiestriei artistice sau de cel interesat doar de o poveste fermecatoare de dragoste.
 Fragment din roman:
„Era un bărbat matur, nu un băieţandru.
Ea îi zâmbi slab. şi ultimul lucru pe care- văzu a fost faţă lui aplecată deasupra lumânării şi suflând scurt în ea, că s-o stîngă. Faţă lui, iluminată flacăra, avea în ea ceva – părea ridicol -, ceva de înger pur al masculinităţii. Constance zâmbi din nou, în beznă, când el o atinse. Îşi dăduse seama că, după soţia aceea ticăloasă a lui, se ferise de toate femeile; şi dorinţa lui pasionată avea acum de luptat cu fereală şi neîncrederea; cu vechea aversiune inspirată de femeia oţărâtă pe care o cunoscuse că mama; şi această aversiune se zbătea cu furie împotriva dorinţei intense a unui bărbat matur, singuratic, de a crede cu trupul lui într-o femeie. O femeie cu un suflet cald, duios, şi un trup cald, voluptuos. Acesta era licărul speranţei lui arzătoare. Dar frustrările experienţei îl trăgeau îndărăt şi se împotriveau, îl îndemnau să n-o vrea.
Înţelesese multe când privise fotografia „mărită” unei femei sfidătoare şi a unui tânăr cu umeri pătraţi şi ochi temerari.
„Asta-i!” îşi spuse ea în gând, în timp ce dezmierdă tandru trupul lui bărbătesc, viu. „N-am să te dezamăgesc, cel puţin în inima mea.”
Pentru că, odată descătuşată din crisparea neîncrederii, pasiunea lui izbucnea cu atâta puritate.
Dormi cu sânul ei drept prins în căuşul palmei lui stângi, deoarece Constance se întorsese cu spatele la el. Şi ştiu că aşa trebuie să fi dormit întotdeauna cu nevasta lui, pentru că mâna i se întinsese automat, că aceea a unui copil, îi cuprinsese sânul şi-I adăpostise că într-o cupa. Dacă ea îi îndepărta mâna în somn, revenea instinctiv, îi regăsea sânul şi i-l învăluia cu palmă. Şi s-ar fi zis că o ţinea pe ea toată în căuşul palmei, de parcă ar fi fost o turturică în cuib, cuibărită în palmă puternică a mâinii lui.”
 amantul
Cartea s-a bucurat de ecranizari de succes.

Cartea mai poate fi comandată pe elefant şi pe libris, în ediţiile mai vechi.

About Author

19 comentarii

  1. Si eu la fel, tot atunci am citit-o! Frumoasa carte, nu mai citisem nimic in genul acesta pana atunci si m-a impresionat!

  2. Clipa Narcisa Elena on

    Eu nu am citit-o. Pare interesanta, insa nu voi putea ajunge la chiosc sa mi-o iau. Ador copertele cu care au fost retiparite aceste carti. Sunt atat de dragute.

  3. Denisa Alina on

    Din pacate nu am citit cartea, dar daca imi aduc bine aminte , maica mea are o carte cu acest nume , doar ca e mai veche.. Frumoasa recenzie !

  4. Sper rusinea mea – nu am reusit sa o citesc. Pana acum 😛 ( cu cateva minute in urma).
    Mi-a placut enorm!! D.H Lawrence cu siguranta merita citit, spre bucuria mea, am inca un roman de-al lui in biblioteca (mea) , „Fii si indragostiti” – cu siguranta o voi citi (in curand).
    Un autor aparte de tot ce am citit pana acum (oh, si citesc!!).
    Maine revin cu impresii :).

  5. Cum ziceam, cateva impresii …
    La inceput, mi-a placut enorm de Clifford. Descoperi apoi, incet, ca este un om plin de frustrari si trairi interioare intunecate, ceea ce e de inteles – avand in vedere situatia („fiziceste”) in care se afla.
    Lady Chatterley .
    Judecand la rece, eu chiar am inteles-o. Ok, pe moment nu intelegeam de ce nu s-ar sacrifica pentru iubire, dar sa fim sinceri, cred ca in realitate exact asta stau lucrurile , e imposibil sa nu iti pui o mie de intrebari incotro se indreapta viata ta – daca esti in situatia ei. Nu se arunca cu capul inainte, isi cantareste variantele din toate punctele de vedere.
    Sfarsitul, da, este neclar, probabil autorul lasa la latitudinea fiecarui cititor sa-si imagineze cum se termina povestea. Un lucru este cert, Lady Chatterley il paraseste pe Clifford (asa lasa sa se inteleaga din punctul meu de vedere). As zice eu, pe buna dreptate la cat de mult se schimba el pe parcursul cartii (tin sa precizez ca la inceput chiar il stimez). Ea intelege pana la urma ca atunci cand intalnesti dragostea, trebuie sa o primesti, sa o daruiesti si sa incerci sa o pastrezi. Desigur, autorul nu revine asupra gandurilor lui Parkin. Dar, in ultima discutie dintre el si Duncan , mie mi-a lasat impresia ca (si) el va face eforturi sa-i poata oferi o viata decenta.

    • O carte deosebit de interesantă și foarte controversată în momentul apariției ei, care lasă loc la multe teme de discuție. Mă bucur că ai venit cu propriile păreri!

    • Ti-o recomand cu drag Luiza.
      Si eu mi-am dorit-o foarte mult, numai ca a lipsit o perioada destuuul de lunga din raft, fiind imprumutata mai multor persoane 🙂 .

Lasă un răspuns