Delicatese Literare
Recenzii

Animal de Lisa Taddeo, Editura Litera – recenzie

Animal

(Animal – 2021)

Lisa Taddeo

Editura Litera

Colecția Buzz Books

Traducere: Bogdan Perdivară

An apariție: 2021

Nr. pagini: 368

LISA TADDEO a fost colaborator la revista New York, la Esquire, Elle, Glamour şi la multe alte publicaţii. Scrierile sale de nonficţiune au fost incluse în antologiile Best American Sports Writing şi Best American Political Writing, iar povestirile ei au câştigat două Premii Pushcart. Trăieşte cu soţul şi fiica în New England.

 De când se știe, Joan a fost silită să îndure cruzimile bărbaților. Dar, după ce asistă la un act de o violență șocantă comis de unul dintre ei, fuge din New York în căutarea lui Alice, singura persoană care o poate ajuta să-și înțeleagă trecutul. Pe colinele pârjolite ce domină orașul Los Angeles, Joan rememorează evenimentul oribil petrecut sub ochii ei pe când era doar un copil – scena care i-a bântuit fiecare zi din viață – și își pregătește răzbunarea.

Animal este descrierea furiei feminine în starea ei cea mai pură, o explozie viscerală de revoltă împotriva unei societăți dominate de bărbați. Un roman de debut „pasionant“ (Entertainment Weekly), „captivant“ (New York), „exploziv“ (People), „de o frumusețe sălbatică“ (Library Journal).

 „Un roman de debut dinamic, scris cu o siguranță desăvârșită… Vocea lui Joan este atât de limpede și de puternică, încât te prinde de la prima până la ultima pagină… Proza lui Taddeo este sclipitoare. Are un dar pentru expresia aforistică, pentru observația care surprinde.“ The New York Times Book Review

 „Nu cred că există un autor care să scrie despre viața interioară a femeilor cu acurateţea și intensitatea cu care o face Taddeo… Neînfricată, sexy, sălbatică… Este extraordinară.“ Jojo Moyes

Animal de Lisa Taddeo, romanul de debut al autoarei, publicat pe piața literară din România după apariția marelui său succes literar ,,Trei femei”, ambele la Editura Litera, explorează trăirile și emoțiile femeilor ce s-au pierdut pe ele însele, aruncate în negura haosului chiar de către cei dragi, ce duc în fiecare clipă o luptă aprigă pentru supraviețuire, folosindu-se de orice subterfugiu ce le oferă siguranță, chiar și una șubredă, în care instinctul sexual devine atât de puternic încât le dirijează reacțiile și deciziile luate de-a lungul timpului.

Romanul o urmărește pe Joan, o femeie de treizeci și șase de ani, necăsătorită, care își trăiește viața cu încetinitorul și, totodată, cu repeziciune, care se folosește de sex pentru a-și justifica fiecare acțiune, al cărei singur scop în viață este doar supraviețuirea, sub o formă sau alta. Sexul îi dă putere, aruncându-se în aventuri cu bărbați complicați, căsătoriți, pe care îi dorește din motive diferite. Întotdeauna sunt doi, unul căruia îi oferă inima, fără ca acesta să îi ofere vreo fărâmă de afecțiune, acceptând indiferența lui, și al doilea, care o caută neîncetat și în brațele căruia se aruncă, cu furie și durere, fără a i se dărui cu adevărat. Încă din copilărie, când și-a pierdut inocența, a învățat că bărbații o vor folosi dacă nu o va  face ea, că aceștia trebuie pedepsiți pentru suferința femeilor, de la naștere și până la moarte, că hibernarea emoțiilor este necesară.

Moartea lui Vic, bărbatul care o sufocat-o cu iubirea sa și care a decis să se sinucidă prin împușcare, chiar în fața sa, ca un ultim gest de posesivitate și accentuare a dominației masculine, o aruncă într-un hău emoțional grotesc. Astfel, pentru prima dată, Joan își dorește eliberarea, și nu doar supraviețuirea, de aceea fuge din New York în Los Angeles, locul în care se găsește EA – Alice -, cea care o poate ajuta pe drumul vindecării, o poate elibera din temnița trecutului. Ironic, Joan și Alice sunt două străine, fără să se fi văzut vreodată!
Întâlnirea cu Alice este precum o mângâiere. În fața ei, Joan aduce la suprafață gândurile și amintirile amare pe care le-a păstrat în întuneric, protejându-le cu ferocitate ca pe un bun de valoare, se descompune, își eliberează strigătul animalic însetat după sânge. Pentru prima dată, Joan se simte vie, își face o radiografie sinceră a propriei vieți, se vede așa cum a fost și este în realitate: o femeie abuzată, care a acceptat umilințele, care și-a însușit statutul de victimă și a refuzat să lupte pentru ea însăși. Dar orice început are și un sfârșit, iar Joan decide să renască, să treacă dincolo de imaginea de victimă, să lupte, ca un animal, pentru propria-i împlinire. Astfel, prinsă în vârtejul conștientizării propriei puteri animalice, Joan se transformă din pradă în prădător, ducând propria putere la o altă extremă. Ca o altă ironie a sorții, viața și moartea se contopesc într-un mod brutal, ca în trecut, dar, de data aceasta, Joan, femeia-animal, este cea care deține puterea.

Îi poate aduce noul statut împlinirea și eliberarea mult dorite? Să fie această putere o nouă amăgire? Sau este o altă justificare a violenței brutale lăuntrice? Cine este Alice? În ce împrejurări se intersectează destinele celor două? Ce s-a întâmplat în aceea noapte, cu douăzeci de ani în urmă? Sunt întrebări la care veți găsi raspunsuri doar citind cartea.

Animal este un roman al decăderii și supraviețuirii, al eroticului și sentimentalismului, dincolo de urâțenia și ferocitatea sufletului uman, este un roman care ne vorbește, într-un mod direct și incisiv, despre familie, abandon și consecințele dezastruoase ale acestuia, despre pierderea inocenței și a stabilității emoționale, despre răzbunare și, nu în ultimul rând, despre sexualitate, viață și moarte.

Este o călătorie sinuoasă a sufletului feminin pe cărările întunecate ale vieții, este strigăt de durere și, totodată, tăcere brută, este întunericul, agonia, dar și furia animalică care sălășluiesc în inima unei femei distrusă emoțional, care se ridică din propria mocirlă, dornică de răzbunare, singura care îi poate oferi eliberarea.

,,Animal” de Lisa Taddeo a fost o lectură surprinzătoare, în ciuda faptului că mi-a fost destul de greu să mă concentrez asupra poveștii. Stilul de scriere este simplu, direct, agresiv pe alocuri – aspect ce nu m-a surprins și nici deranjat, însă poate fi destul de incomod pentru mulți cititori -, dar povestea creionată de autoare are un accent puternic de brutalitate umană, unde binele și răul se contopesc pe nerăsuflate, iar latura feminină este înghițită de tentaculele grotescului. Deși narațiunea este relatată la persoana I din perspectiva lui Joan, personal nu am rezonat cu aceasta – și nici cu celelalte personaje -, nu i-am înțeles alegerile și nici motivațiile din spate.

Dacă veți da sau nu o șansă acestei cărți, rămâne la latitudinea voastră. Personal, îmi doresc să citesc și Trei femei, romanul de succes al Lisei Taddeo, dornică să pătrund, încă o dată, pe tărâmul complex și fragil al sufletului feminin care luptă cu îndârjire pentru regăsirea de sine, dar și pentru descoperirea propriei sexualități.
,,Îmi venea să îi zic că, de fapt, plecasem ca să o văd pe ea. Voiam să aflu ce numai ea îmi putea spune. Lucrul la care nu mă așteptasem era ca relatareapoveștii mele să mă oblige sa-mi aruncmie însămi o privire, să pun sub lupă felul în care tânjeam după dragostea unor bărbați care nu aveau să mă iubească niciodată. Să-mi dau seama că nu le suportasem pe femeile care avuseseră nevoie de mine. Să privesc felul în care îi distrugeam pe unii, lăsându-I totodată pe alâii să mă distrugăla rândul lor. Mi-era silă de propria-mi persoană și mă simțeam, în același timp, despovărată. Mă crezusesm sinceră cu mine. Dar nu fusesem, nu până atunci. Îmi spusesem singură, o viață întreagă, povești cu fantome.”

8 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *