Anomalii de Sadie Turner, Colette Freedman, Editura Herg Benet – recenzie

22

Anomalii

Sadie Turner, Colette Freedman

Editura Herg Benet
Titlu original: Anomalies
Traducere de Laura Nureldin
Anul apariției: 2017
Număr de pagini: 308
În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre „anomalii”- cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.
O carte vibrantă.” – RUSSEL BRAND
O poveste cu un ritm alert și captivant.” – RANDY JACKSON
O aventură amețitoare.” – MAX BEESLEY
Nimic nu este ceea ce pare.
Dedicația autoarelor, de la începutul cărții, atinge sufletul cititorilor:
Această carte le este dedicată tuturor celor care simt altfel. Care știu că ceva nu e așa cum ar trebui. Îi este dedicată oricărui om care refuză să se conformeze și simte nevoia să strige asta. Să urle. Să zguduie lucrurile. Să le răsucească. Să le îndoaie și să schimbe perspectiva.
Este pentru aceia dintre voi care aleargă atunci când alții merg la pas și care plonjează când alții plutesc. Pentru cei care au curajul de a fi ei înșiși, orice s-ar întâmpla. Această carte le este dedicată celor excepționali.”
Cu o asemenea dedicație și cu un sinopsis interesant, această carte nu poate să fie altfel decât de excepție!
Un prolog care ne face cunoștință cu Keeva, personajul nostru principal. La vârsta de șase ani, aceasta cunoaște tragedia, află ce înseamnă să-ți pierzi mama… și în același timp îi minte pe reprezentanții Guvernării Globale, cărora le spune că sora ei s-a născut moartă… De ce o face? Nici ea nu își poate explica.
Doctorul care i-a asistat mama la naștere, pleacă cu fetița spunând doar atât:
„- Totul va fi bine, spune străinul, blând, ca și cum mi-ar fi auzit gândurile. Numele meu este Harjiwan. Îți promit să o apăr până când tu vei fi pregătită. Fii puternică, Keeva.”
Iar Keeva apucă să-i mai spună numele fetiței: Sun!
Un prolog ce ne face să realizăm că tragedia lovește oricând și oricum, neținând cont de vârstă sau alte considerente.
„Absentă, îmi frec Terțiarul cu degetul, un minuscul diamant opac, cristalin, montat în mijlocul frunții, chiar între sprâncene. L-am primit când eram bebeluș. Fiecare cetățean are unul. Știrile sunt trimise direct în acel punct de pe frunțile noastre, printr-un sistem complex de sateliți care are dublu rol: ne livrează știri și ne urmărește ca să ne protejeze.”
Așa să fie oare?
Cert este că, această lume oferă o oarecare siguranță a zilei de mâine, cetățenii fiind protejați de boli și războaie, dar li se încătușează liberul arbitru: nu mai decid pentru ei, li se spune efectiv ce și cum să facă, li se inoculează ideea că sunt fericiți cu alegerile pe care le fac alții pentru ei.
Keeva, Annika și Rane sunt trei adolescente energice și pline de viață, abia așteaptă să meargă în Tabăra Monarch, dar mai ales, să revină în Comunitatea Oceanică. Trei tinere încrezătoare în ceea ce GG le va oferi! Pline de optimism!
„- Să fie cu noroc! E prima zi din restul vieților noastre.”
Pe de altă parte, conducătorul acestei lumi nu mi-a plăcut deloc. Este un tip ce iubește puterea, îi place să fie considerat un fel de zeu al lumii, adulat de toți, dar care se hrănește cu frica pe care le-o inspiră celor din jur.
Ni se prezintă o lume care abia a supraviețuit după topirea calotei de gheață de la Polul Nord; un viitor nu chiar atât de imposibil avâd în vedere încălzirea globală… Din tot cuprinsul Terrei, prea puțin a mai rămas, marea majoritate a continentelor fiind scufundate instantaneu. Atât de multe pierderi, atâta populație decimată… Au dispărut armele și războaiele în această lume nouă, nu există terorism…
„Mă simt norocoasă că trăiesc într-o epocă în care calmul și nonviolența vor fi mereu mai presus de orice.”
Ajunse în tabără, cele trei fete emoționate, alături de restul adolescenților de 15 ani, iau parte la ședința în care le sunt desemnați partenerii: Annika și Dante Suarez; Rane îl primește partener pe Eddie – un băiat din Comunitatea Oceanică… A mai rămas Keeva. Emoțiile sunt din ce în ce mai mari.
Dar Keeva, alături de alte două fete și patru băieți sunt strigați fără a li se desemna un partener…
„Trebuie să fie o greșeală. Fața mea se transformă într-o mască a șocului când mă uit în jur, la cei șapte membri ai taberei rămași. Doi verzi, un roșu, un violet, un cafeniu și cu mine.
Anomalii.”
Șoc, groază, supărare, ba chiar și neîmpăcare cu propria soartă… nu își pot da seama ce se întâmplă, cum de a fost posibil așa ceva…
„- Probabil că persoana cu care ar trebui să faci pereche a murit. De aceea ești aici. De asta suntem cu toții aici. Nu avem un partener. Suntem indivizi. Nu suntem conectați cu nimeni, spune el, arătând către noi, celelalte rebuturi.”
Oare ce se va întâmpla cu acești șapte tineri? Care va fi soarta lor?
„În toată tabăra sunt perechi care pășesc fericite în viitor. Aproape că poți simți fizic bucuria; plutește în aer. Aproape. Dar bucuria lipsește din grupul nostru trist de șapte oameni care stau așezați sau în picioare, lângă genți, în mijlocul curții, așteptând.”
Cei șapte fac cunoștință, încearcă să se cunoască mai bine, își împărtășesc sentimentele… într-un cuvânt, încearcă să se adapteze noii situații în care se găsesc.
„Sunt o paria.
O proscrisă. Un rebut. Cu toții suntem. Suntem ținuți separat, de parcă am fi ciumați.
Dormim separat, mâncăm separat și facem activități separate. Deși nu din vina noastră, ci dintr-o întorsătură nefastă a sorții, perechile noastre predestinate au murit, suntem inadaptații sistemului și trebuie să fim reprogramați ca să supraviețuim în noua lume.  Trebuie s-o luăm de la capăt.”
Protectorii, cei ce împart de obicei dreptatea și supraveghează cetățenii; le sunt acum profesori. Reiau cu aceste Anomalii, toate cursurile pe care le-au învățat până acum. Le place să aplice durerea fizică celor ce greșesc… cam prea mult, aș spune eu!
Sobek Vasely, tatăl lui Calix, este personajul negativ al cărții. Pur și simplu își împinge fiul să condamne la moarte prin spânzurare o persoană care îndemna la revoltă contra sistemului, nepăsându-i cu adevărat de atrocitatea pe care băiatul o săvârșește fără să vrea. Și culmea, aflăm că, la 15 ani când Calix a trebuit să fie imprimat, Terțiarul acestuia nu a zumzăit. Și totuși i s-a dat un suflet pereche…
Să înțelegem, oare, că legea nu este aplicabilă pentru toți în același fel?
„- … Trebuie să supraviețuim chestiei ăsteia.
– Cum adică să supraviețuim chestiei ăsteia?”
Iar răspunsul este de-a dreptul sinistru:
„Un avertisment lăsat acolo de un fost ocupant al dormitorului. O altă Anomalie.
CONFORMEAZĂ-TE SAU MORI.”
Au mai rămas cinci: două fete și trei băieți. Sunt îngrijorați pentru viitorul lor incert, deși vor să pară puternici și lipsiți de griji, ba chiar încrezători.
Unul dintre Protectori, cu care cei 5 fac o excursie pe munte, îi duce într-o zonă în care nu pot fi detectați. Aici le vorbește despre cei care se opun sistemului.
„Oricum – spunea Inelia cu voce și mai joasă – există niște Societăți Subterane în lume. Oameni care sunt nemulțumiți de domnia lui Sobek. Oameni care își vor independența înapoi. Sunt membri ai societăților secrete care plănuiesc o revoltă.”
Ce le spune aceasta este șocant, ceva despre care nu am mai auzit până acum. Dar, în același timp, le spune că pot alege să se conformeze sistemului pentru a nu avea de suferit.
Keeva și Kai au parte de aventură, când pornesc într-o plimbare ce nu ar fi trebuit să aibă loc. Acum Kai îi spune că vrea să găsească Orașul Subteran; iar Keeva realizează că îi pasă de acesta și vrea să îl știe în siguranță…
„Este un prieten, un frate, o Anomalie, la fel ca mine. Nimic mai mult. Dar mă simt în siguranță cu el, o siguranță confortabilă.”
Odată devenită Protector, revine la tatăl ei. Să nu vă gândiți că totul va fi bine și frumos, căci nu puteți fi mai departe de adevăr!!!
Tatăl ei îi dezactivează Terțiarul și o trimite în Orașul Sabatic împreună cu rezultatele studiilor lui, să găsească Labirintul! De acum, Keeva este pe cont propriu, nici măcar prietenii de o viață nu mai sunt de încredere – au devenit dușmani.
De aici, cartea se continuă pe două planuri, povestea fiind spusă din două puncte de vedere. Pe de o parte este povestea trăită de Keeva: contra cronometru, mereu pe fugă, cu Protectorii la un pas în urma ei și încercând să o captureze. Pe de altă parte, este povestea lui Calix – fiul conducătorului, supus torturii de propriul tată, încercând să-l educe. La câte atrocități vede că face tatăl său, Calix îi promite un singur lucru:
„- Te voi ucide.”
Povestea este antrenantă, de la început prinde cititorul în mrejele sale. Alertă, plină de viață, cu personaje foarte bine conturate și cu caractere puternice. Totul ne oferă o poveste de neuitat. Pur și simplu iubim sau urâm personajele. Dar, o facem cu pasiune. Nu există cale de mijloc. Trăim cu intensitate tot ce se întâmplă în carte, sperând să avem parte de un final fericit.

Un stil de scriere vioi, plin de energie, lipsit de cuvinte pompoase și detalii inutile. Povestea se construiește pe măsură ce acțiunea cărții se desfășoară.
Nu este doar un roman distopic, vorbim aici despre un roman cu puternice tente de SF și fantasy. Avem parte de întorsături de situație atât de uimitoare încât stai mereu concentrat pentru a nu scăpa ceva.
Vă întrebați ce se întâmplă până la urmă cu Calix? Sau cu Kai și Keeva? Dacă rezistența reușește să-l învingă pe Sobek și să redea oamenilor liberul arbitru?
Citiți cartea! Vă oferă clipe magice, de suspans maxim!

About Author

22 de comentarii

  1. Felicitari pentru recenzie! M-a intrigat mult tot ce ai scris. Vreau sa citesc si eu aceasta carte, ce pare foarte captivanta!

  2. Fratiloiu Dorina on

    Super recenzie Geo! Iar ma pui la cheltuiala! Vreau sa stiu daca este trilogie!

  3. Felicitari Geo! Super recenzie! Si pe mine ma tenteaza foarte mult aceasta carte, din ce ai scris ma duce cu gandul la Delirium a lui Lauren Oliver…

  4. O recenzie superba, intr-un singur cuvant : tentatie! Pe care, fara dar si poate o voi achiZitiona.

Lasă un răspuns