Anul de grație de Kim Liggett, Editura Litera, Colecția Blue Moon – recenzie

12

Anul de grație

(The Grace Year – 2019)

Kim Liggett

Editura Litera

Colecția Blue Moon

Traducere:  Bianca Paulevici

Nr. de pagini: 320

An apariție: 2019

KIM LIGGETT și-a părăsit orășelul aflat în Vestul Mijlociu al Statelor Unite la șaisprezece ani pentru a urma o carieră în domeniile muzicii și actoriei în New York. În timp ce a studiat la Academia Americană de Arte Dramatice, Kim a făcut backing vocals pentru unele dintre cele mai mari trupe de rock din anii ’80. Este autoarea romanelor Blood and Salt, Heart of Ash, The Last Harvest (câștigător al Premiului Bram Stoker), The Unfortunates și Anul de grație (The Grace Year).
Nimeni nu vorbește despre anul de grație. E strict interzis.
În ținutul Garner, fetelor li se spune că au puterea să ademenească bărbați în toată firea din paturile lor și să facă femeile să înnebunească de gelozie. Cred că pielea lor emite un afrodiziac puternic, esența potentă a tinereții, a unei fete pe cale să devină femeie. De aceea sunt izgonite, în al șaisprezecelea an al vieții lor, ca să-și elibereze magia în sălbăticie și să se poată întoarce purificate, gata de măritiș. Dar nu toate se întorc în viață. 
La șaisprezece ani, Tierney James visează la o viață mai bună, la o societate care să nu asmută prietenii asupra prietenilor, femeile asupra altor femei, dar anul de grație se apropie și ea realizează imediat că trebuie să se teamă de mai mult decât de stihiile dezlănțuite. Nici măcar de braconierii din pădure, care abia așteaptă ocazia să apuce o fată ca s-o vândă pe piața neagră. Cel mai tare s-ar putea teme chiar de ele însele. 
Cu o scriitură inteligentă și un realism curajos, Anul de grație examinează relațiile complexe și uneori bolnăvicioase dintre fete, femeile care vor deveni în final și deciziile grele pe care trebuie să le ia între timp. 
„Liggett are un stil de a povesti care te atrage, împletind fără efort elemente de horror cu o poveste crudă și surprinzătoare de supraviețuire. Momentele profunde se ascund în detalii mici, iar inimile cititorilor vor bate mai repede și se vor frânge odată cu inima lui Tierney cea curajoasă și destoinică. Cele mai mari schimbări încep, deseori, cu cele mai mici revolte, iar concluzia emoțională va fi în asentimentul tuturor. Teribilă, tulburătoare, fascinantă și, din nefericire, foarte actuală.“ – Kirkus
„Un basm întunecat, o carte care vorbește despre timpurile în care trăim.“ – Kelly Link
„Povestea este viscerală, întunecată, un coșmar produs de febră. În același timp, nu o poți lăsa din mână. Cartea lui Liggett este plină de suspans și explorează în mod genial costurile mari ale unei lumi misogine, care neagă puterea femeilor, și face acest lucru ținându-ne cu sufletul la gură. Este, în același timp, o poveste de groază, o poveste de supraviețuire, romantism și manifest al rezistenței. Nu m-am putut opri până nu am terminat-o.“ – Libba Bray
„Anul de grație abundă de dragoste și brutalitate, violență și speranță. Este o poveste remarcabilă și actuală despre legăturile dintre femei, costul ruperii acestor legături și curajul necesar pentru a sfida intenția patriarhatului de a zdrobi puterea feminină. Toată lumea ar trebui să citească această carte.“ – Sababa Tahir
„Anul de grație este o carte pentru fiecare femeie care a urlat vreodată în gura mare și totuși a simțit că nimeni nu a auzit-o. O carte pentru fiecare persoană care a fost făcută să se simtă mică sau neînsemnată. O carte pentru noi, cei cărora ni s-a spus să ne așezăm și să tăcem, să râdem și să suportăm. Povestea captivantă a lui Tierney mi-a amintit că uneori existența este ea însăși un act de vitejie – iar existența acestei cărți este un act de curaj pentru care sunt foarte recunoscătoare. Brutal de inteligentă, răvășitor de lirică și Importantă cu i mare, îmi doresc ca toată lumea să citească această carte!“ – Jasmine Warga
„Roman frumos, trist și înduioșător, Anul de grație este mărturia puterii pe care o primești atunci când îți regăsești vocea și spui adevărul. Această poveste despre speranță și rezistență în fața problemelor ne aduce aminte că autocrații și dictatorii s-au temut, de-a lungul istoriei, de faptul că o singură lumină în noapte atrage alte lumini care se aprind și că o singură șoaptă poate să dezlănțuie un cor de voci tunătoare. Această carte lirică și fascinantă este, pur și simplu, lectură obligatorie.“ – Samira Ahmed
Anul de grație de Kim Liggett este o carte fascinantă și tulburătoare, care ne poartă într-un univers distopic terifiant, guvernat de reguli înfiorător de precise, elaborate de o minte diabolică. Manipularea este ridicată la nivel de artă, zicala ”crede și nu cerceta” are putere de lege, iar dictonul ”dezbină și stăpânește” pare mai valabil ca niciodată…
Cartea mi-a adus aminte oarecum de trilogia ”Jocurile foamei”, însă aici totul este mai întunecat.
Anul de grație este un coșmar prin care fiecare femeie trebuia să treacă când împlinea șaisprezece ani. Din vremuri imemoriale se știa că în acel an, după ce fetele împlineau acea vârstă fatidică, ceva periculos se întâmpla în corpurile lor. Pielea lor începea să emită un afrodiziac puternic, capabil să înnebunească orice bărbat și să-l facă să întreprindă acțiuni iresponsabile. De aceea, toatele fetele aflate la acea vârstă erau izgonite un an în sălbăticie, pentru a-și elibera magia acolo și a se întoarce purificate, pregătite pentru măritiș, asta dacă aveau ”norocul” să primească un voal înainte de plecare de la un bărbat eligibil pentru însurătoare, sau, în caz contrar, pentru munca la câmp sau într-un atelier.
Nimeni nu punea la îndoială acele adevăruri și nicio femeie nu avea voie să povestească despre ce s-a întâmplat cu adevărat în acel an. Nu toate reușeau să rămână în viață, iar cele care se întorceau aveau o privire pierdută și sălbăticită, trebuind să treacă un timp până ce își reveneau, dar fiecare dintre ele era cumva schimbată. Mai mult, se spunea că nu toate se eliberau de magie în acel an, ci unele reușeau să și-o păstreze prin vicleșug. Fie că era adevărat sau nu, acesta era un excelent pretext pentru ca un soț să se debaraseze de o soție incomodă. Era de ajuns ca să pretindă că a descoperit că soția lui visa și vorbea în somn, pentru ca aceasta să capete rapid o condamnare la moarte prin spânzurare, iar el era perfect liber să-și aleagă o nouă soție.
Toate femeile erau obligate să poarte părul coafat la fel, împletit la spate, întrucât în acest fel bărbații considerau că ele nu puteau să le mai ascundă nimic: o privire nesinceră sau o scânteie de magie. Doar culoarea panglicilor era diferită: albe pentru tinerele fete, roșii pentru cele aflate în anul de grație, negre pentru soții.
Care era oare motivul stupefiant pentru care nimeni nu se revolta în fața atâtor reguli ilogice și nedrepte? Este simplu. Nu îți riscai doar propria ta viață, ci și a întregii tale familii, care era condamnată să suporte consecințele faptelor tale. Dacă o tânără nu se întorcea, în viață sau în bucăți, din anul de grație, surorile ei mai mici erau izgonite în zona de trecere – o zonă aflată la periferia ținutului -, și condamnate la o viață de prostituție.
Este cumplit ce însemna acel ”în bucăți”. Conform legendelor, bucățile din trupul fetelor aflate în anul de grație aveau proprietăți miraculoase, atât pentru stimularea potenței cât și pentru vindecarea diferitelor boli. Acesta era și motivul pentru care fetele trimise în izolare în anul de grație erau vânate fără milă de braconieri, care locuiau în zona de trecere, fiind bastarzii femeilor de acolo.
Ai putea crede că acești braconieri erau ”monștrii din poveste”, dar lucrurile nu erau atât de simple. Dacă aceștia refuzau să participe la vânătoare, mamele și surorile lor ar fi fost condamnate la moarte fără drept de apel. În schimb, dacă reușeau să captureze și să tranșeze o fată aflată în anul de grație, conservându-i bucățile din trup în recipiente corespunzătoare, răsplata era uriașă, permițându-i să ducă o viață fără griji, iar mamele și surorile lor nu ar mai fi fost obligate să se prostitueze. Adevăratul criminal nu este cel ce a înfipt cuțitul, ci cel care l-a constrâns să o facă…
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Tierney, eroina principală a cărții, aflată la vârsta de șaisprezece ani. Deși interzise, Tierney avea adesea vise tulburătoare în care apărea mereu o fată cu un semn în formă de căpșună sub ochi, alături de mai multe femei ce trăiau libere și în armonie unele cu altele.
”Nu ni se îngăduie să visăm. Bărbații cred că este un mod de a ne ascunde magia. Simplul fapt că visez ar fi de ajuns ca să fiu pedepsită, dar dacă ar afla cineva vreodată ce visez, aș fi spânzurată.
Deși visele ascundeau doar o speranță, Tierney auzea tot mai des pe la colțuri zvonurile despre o uzurpatoare ce acționa în zona de trecere, o femeie curajoasă ce era vânată aprig de autorități, dar care nu reușiseră încă să o captureze. Tierney își dorea cu ardoare să o întâlnească pe acea femeie extraordinară fiind, totodată, dezamăgită de proprii ei părinți. Tatăl ei, medic de profesie, pe care ea îl idolatrizase, îi produsese o decepție cumplită în momentul în care îl surprinsese cumpărând un borcan cu un leac pentru potență obținut din trupul unei fete omorâte în anul de grație, iar mama ei părea lipsită de personalitate și disperată să respecte cu sfințenie regulile.
Câteodată, chiar dacă ai ochii larg deschiși, ceea ce crezi că vezi nu este ceea ce se află, de fapt, în fața ochilor tăi…
”- Ai grijă, Tierney! se răstește ea cu o intensitate care mă face să tresar. Ai ochii larg deschiși, dar nu vezi nimic.”
De dragul surorilor ei mai mici, Tierney era gata să înfrunte tot ceea ce avea să îi rezerve anul de grație, însă spera să nu primească niciun voal, preferând să muncească decât să fie doar o anexă fără importanță a unui bărbat. Până la acea vârstă, Tierney dusese o viață frumoasă și oarecum liberă, hoinărind pe câmpuri alături de cel mai bun prieten al ei din copilărie, Michael Welk, însă era conștientă că nimic nu avea să mai fie la fel după ce se va întoarce din anul ei de grație.
Michael era fiul spițerului și conducătorului consiliului de conducere al orașului, funcție pe care urma să o preia Michael imediat ce se va însura. Atât tatăl lui Michael cât și toți cei din jur erau convinși că alegerea lui Michael va fi Kiersten, o tânără de aceeași vârstă cu Tierney, ce provenea dintr-o familie de vază. Tierney nu avea resentimente față de acest fapt, fiind convinsă că Kiersten, deși rece și arogantă, își va îndeplini sarcinile impuse de societate în calitate de soție și îi va dărui lui Michael copii sănătoși.
Surprinzător însă, spre stupefacția tuturor, Michael i-a dăruit voalul, înainte de plecare, lui Tierney, gest care pe aceasta a revoltat-o profund, întrucât considera că prietenul ei ar fi trebuit să-i respecte dorințele ei, pe care i le mărturisise, de a duce o viață de relativă liberate, nu să o forțeze să intre într-o căsnicie încorsetată de restricții. În plus, gestul lui Michael a făcut-o pe Kiersten să o urască de moarte pe Tierney, cu consecințe importante în viitor.
În drumul spre locul de izolare, fetele erau însoțite de paznici eunuci, care aveau sarcina să le asigure și protecția în anul de grație ce urma. Locul de izolare era o pajiște îngrădită, pe care se găsea o construcție. Întrucât se știa că magia fetelor ar fi putut omorî pe oricine ar fi pătruns acolo, niciun braconier nu avea curajul să intre pe acel teritoriu. Dar, în acest caz, cine le omora pe fete?
Ceea ce ajunge să se întâmplă în zona de izolare capătă tente de-a dreptul horror. Pline de furie dezlănțuită, fetele se atacă unele pe altele din tot felul de motive iraționale, întocmai ca o haită de câini care se bat pentru un os.
”Poate că nimeni nu vorbește despre anul de grație din pricina noastră. Cum ar putea bărbații să trăiască printre noi, să se culce cu noi, să ne lase să le îngrijim copiii, dacă ar ști ce grozăvii ne facem unele altora singure, în sălbăticie, pe întuneric?”
Kiersten pare, de departe, vrăjitoarea cea rea, asmuțindu-le pe toate una contra celeilalte și provocându-le la acțiuni iresponsabile, capabile să le provoace moartea. Dar era ea oare singura responsabilă pentru acel comportament agresiv, dus până la extrem, sau exista și o cauză obscură care îl declanșase?
Tensiunea atinge cote maxime în momentul în care Tierney ajunge să fie exilată în afara zonei de izolare, în aria de vânătoare a braconierilor. Paradoxal, Ryker – braconierul care o capturează -, pare hotărât mai degrabă să o salveze cu orice preț, decât să o sacrifice, chiar dacă în acest mod își risca atât propria viață, cât și a familiei lui. O iubire interzisă ia naștere între cei doi și crește rapid în intensitate. Vor avea oare șansa la o viață împreună, deși totul pare să le fie împotrivă?
Finalul este deosebit de dramatic și mi-a stârnit sentimente contradictorii. Pe de o parte, mi-a rupt inima în bucăți, dar pe de altă parte mi-a adus o rază de speranță că, uneori, este de ajuns doar o mică revoltă pentru a pune în mișcare un întreg mecanism cu consecințe pozitive majore în timp. Important este să nu accepți niciodată să-ți fie frânt spiritul și să-ți fie negată libertatea de a alege, indiferent de motivele și argumentele care ți se aduc…
O carte plină de alegorii și mesaje profunde, extrem de actuală! V-o recomand!

Cartea Anul de grație de Kim Liggett poate fi comandată pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți din colecția Blue Moon

Recenzii și prezentări cărți SF

Recenzii și prezentări cărți young adult

About Author

12 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Splendida recenzia, foarte tentanta!❤ Felicitari si multumesc mult pentru excelenta recomandare!❤

  2. Foarte buna recenzia, foarte intensa. Am inteles ca este o carte apreciata, iar ceea ce ai scris despre ea confirma acest lucru. Tema aceasta, a discriminarilor intre sexe, este foarte puternica, tocmai pentru ca istoria a demonstrat fel si fel de anomalii si nedreptati facute sub un pretext sau altul. Felicitari!

  3. Waww, super!!! Ce ma bucur ca am cartea, in urma recenziei tale abia astept sa o citesc! Superba recenzie Tyna si foarte convingatoare, felicitari si multumesc pentru ispita!

  4. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă și tentantă recenzia ! Mulțumesc pentru recomandare ❤️

  5. Mirela Barbalata on

    Wow! Cat de intensa si dura este recenzia! Ai transmis atata teroare incatr sincer imi doresc sa citesc cartea, dar pe dealta parte, nu. Nu stiu daca as rezista!

    .Felicitari!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: