Anul în care te-am întâlnit 

(The Year I Met You – 2014)

Cecelia Ahern

Editura ALL

Nr. pagini: 370

Traducere : Martin Zick

An apariție în România: 2015

Bestseller internațional

Câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction, noul roman al Ceceliei Ahern te absoarbe cu totul în paginile lui, te pune serios pe gânduri și îți dăruiește o porție zdravănă de poftă de viață. 

„Aveam cinci ani când am aflat că o să mor”, asa își începe Jasmine povestea. Din dorința de a umple de sens fiecare clipă, înainte ca viața să ajungă inevitabil la termenul de expirare, Jasmine a lucrat ani de zile într-un ritm nebunesc, fără vreo zi de concediu medical, fără să se plângă, fără să primească avertismente. Mereu a fost însă prea obosită pentru a se ocupa de ea însăși, printre atâtea sarcini de serviciu. Acum, Jasmine are 33 de ani și a fost concediată cu șase săptămâni înainte de Crăciun. Conform contractului, primește în continuare salariul întreg și nu are dreptul de a se angaja în altă parte, ca să nu plece cu informații sensibile la concurență. Fără serviciu, este nevoită să facă față celorlalte îndatoriri ale vieții, pe parcursul acestei „vacanțe la grădină” care va dura nu mai puțin de douăsprezece luni. Mai presus de orice, trebuie să aibă grijă de sora ei, Heather, care suferă de sindromul Down și pe care a neglijat-o în ultima vreme. Abia acum deschide ochii către casa și grădina în care s-a mutat de patru ani și pe care nu a apucat să le descopere.

Deprimată, își exprimă revolta față de vecinul ei, Matt, un popular realizator de emisiuni radio, pe care îl detesta dintotdeauna, fără să fi avut ocazia de a-l cunoaște îndeaproape. Matt iubește în același timp două lucruri incompatibile: familia și alcoolul. Sub ochii lui Jasmine, viața lui se îndreaptă vertiginos spre eșec pe toate planurile. Astfel, în pragul Anului Nou se intersectează destinele a doi oameni. Amândoi se află la răscruce de drumuri. Pe măsură ce noul an își intră în drepturi, în nopțile cu lună și în zilele cu parfum de suburbie, o prietenie neașteptată se leagă între cei doi vecini.

Dar abia atunci când îl întâlnește pe Monday, un recrutor cu ochii verzi, sfredelitori, hotărât să îi ofere slujba ideală, Jasmine înțelege că viața ei o să se schimbe. Uneori, trebuie să stai pe loc pentru a face lucrurile să se miște.

„Pătrunzătoare, romantică, fascinantă.“ – Hello

„O dramă romantică în care predomină umorul.“ – Marie Claire

„Indiscutabil, una dintre cele mai bune cărți ale Ceceliei Ahern, o poveste caldă despre lucrurile pe care le putem învăța de la ceilalți dacă renunțăm la prejudecăți.” – Irish Independent

„Ahern face jocurile într-un mod inteligent și inspirat, oferindu-ne lecții de viață ce invită la reflecție.” – Sunday Express

„Emoționant, realist și excepțional scris. Cecelia Ahern este regina absolută a poveștilor despre relații… Am adorat fiecare părticică a acestui roman.” – Heat

„Mult mai mult decât o simplă poveste de dragoste” – Sunday Mirror

”Anul în care te-am întâlnit” este o carte frumoasă și sensibilă care îți oferă, ca de altfel toate romanele scrise de Cecelia Ahern, o importantă lecție de viață. În stilul ei dulce-amărui inconfundabil, condimentat cu un umor fin, autoarea ne demonstrează, în ciuda scepticilor care susțin contrariul, că o prietenie adevărată poate lua naștere între un bărbat și o femeie.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jasmine, o tânără de treizeci și trei de ani, care își trăise viața până la această vârstă într-un ritm galopant, fără a-și îngădui nicio clipă de răgaz. Ca și în cazul multor oameni, ale căror motivații pentru acțiunile lor ca adulți își au rădăcinile în experiențele trăite în copilărie, și pentru Jasmine acest mod de viață contracronometru fusese provocat de o întâmplare petrecută pe când ea avea cinci ani, care a marcat-o profund, influențându-i ulterior destinul. Astfel, aflată la înmormântarea bunicului, pe care îl adorase, vărul ei Kevin, cu cinci ani mai mare decât ea, i-a spus cu multă răutate că și ea o să moară, cândva. Revelația acestui fapt a făcut-o să vrea să eficientizeze orice clipă trăită din acel moment.

”Gândul că o să mor a sădit în mine ceva ce port și astăzi: conștiința faptului că, deși timpul e infinit, timpul meu e limitat. Timpul meu se termină. Mi-am dat seama că ora mea și ora altcuiva nu sunt egale. Nu le putem cheltui în același fel. Ceilalți pot face ce vor cu timpul, dar nu trebuie să mă târască pe mine în afacerile lor – nu am timp de pierdut. Dacă vrei să faci ceva, trebuie să faci pe loc. Dacă vrei să spui ceva, trebuie s-o spui pe loc. Și, cel mai important lucru, trebuie s-o faci chiar tu. E viața ta, tu mori, tu o pierzi. Am lucrat într-un ritm care mă lăsa fără suflare, prea obosită pentru a mă găsi pe mine însămi. Multă vreme m-am vânat pe mine însămi, dar de puține ori m-am prins – eram rapidă.”

Trăind într-un ritm sufocant, Jasmine a reușit să obțină un succes profesional fulminant, dar nu a avut niciodată prea mult timp pentru a poposi într-o relație.

Ceea ce avea să determine o cotitură radicală în viața ei a fost momentul în care a fost concediată de la ultima ei slujbă, de la o firmă la care ea era co-fondatoare. Aflând de tratativele ei de a-și vinde afacerea, cum procedase de altfel cu toate celelalte afaceri pe cere le avusese mai înainte, șeful ei a concediat-o.

Mai mult, o clauză din contract, numită ”concediu de grădină”, o obliga să stea un an acasă, timp în care era plătită cu salariu întreg, dar având interdicția de a se angaja în tot acest timp. Deși Jasmine protestase vehement, șeful ei a fost de neclintit, punând-o la punct cu o replică ce a pus-o pe gânduri, făcând-o să vadă într-o altă lumină ceea ce realizase până atunci.

”Un nenorocit de an, după care te poți întoarce la ale tale: poți începe ceva ce n-o să termini niciodată, așa cum ai făcut până acum.”

Cartea este structurată în patru părți, fiecare purtând numele unui anotimp al anului. Înaintea fiecărei părți ni se face o descriere sugestivă, în care este sintetizată chiar esența acesteia:

Iarna – ”Perioadă de inactivitate și degradare.”

Primăvara – ”Abilitate de a reveni la forma inițială după o perioadă de suferință.”

Vara – ”Perioadă de dezvoltare, de perfecționare, de frumusețe înaintea declinului.”

Toamna – ”Perioadă de maturitate.”

Astfel, în prima parte, având pentru prima dată o grămadă de timp la dispoziție și niciun obiectiv de atins, Jasmine a început să-și observe vecinii, pe care îi ignorase complet până atunci.

Frustrată și nemulțumită, Jasmine și-a canalizat toate energiile negative către Matt, vecinul ei de peste drum, un realizator de radio alcoolic și gălăgios, pe care îl ura din tot sufletul de peste șaisprezece ani, încă de când o dezbatere la radio realizată de Matt avusese ca temă oamenii afectați de sindromul Down, un subiect extrem de sensibil pentru Jasmine, care avea o soră mai mare cu un an, Heather, afectată de acel sindrom. Răutățile spuse în acea emisiune de diverse persoane care interveneau pentru a-și spune opinia o făcuseră pe Jasmine să-i poarte o ranchiună profundă lui Matt, care crescuse de-a lungul timpului.

Matt, la rândul lui, fusese trimis forțat în concediu, până la finalizarea anchetei privitoare la o emisiune dezastruoasă făcută în noaptea de Anul Nou, fiind părăsit ulterior de soție, care îi luase cu ea și pe cei trei copii ai lor. Astfel, cei doi vor fi obligați, prin forța împrejurărilor, să petreacă mult timp acasă în același timp, observându-se reciproc și fiind obligați să interacționeze unul cu celălalt.

Grija lui Jasmine față de sora ei Heather era aproape obsesiv-compulsivă. Încă din copilărie, Jasmine simțise o nevoie psihotică de a-și proteja sora. Ajunsă la maturitate, multe din relațiile ei eșuaseră doar pentru că i se păruse că o privire sau o replică a partenerului ei erau răutăcioase în privința lui Heather.

Temerile ei iraționale cu privire la siguranța surorii ei au făcut-o să piardă un interviu important, la care nu s-a prezentat, preferând să o urmărească pe sora ei din umbră într-o o excursie la care aceasta se dusese cu prietenul ei.

Acțiunile lui Jasmine din trecut au sufocat-o și au jignit-o pe Heather care, având o fire foarte optimistă, reușise să se integreze perfect în societate, găsindu-și trei job-uri potrivite cu condiția ei, un grup de sprijin și chiar un prieten, afectat de același sindrom.

De multe ori, încercând să-i protejezi cu orice preț pe cei dragi, nu faci decât să afectezi calitatea vieții. Fiind paralizat mereu de temeri, nu poți să te bucuri de nimic iar, pe de altă parte, nici nu poți să preîntâmpini un eveniment catastrofal. Pe de altă parte, persoanele iubite asupra cărora îți reverși grija compulsivă se simt sufocate de controlul exercitat asupra lor, tinzând să facă orice pentru a scăpa de lanțurile cu care i-ai legat fără să vrei.

Jasmine nu era singura care dezvoltase o obsesie referitoare la cei dragi. Fostul șef al lui Jasmine dormea noaptea iepurește, chinuit de grija pentru fiica lui adolescentă. Mulți dintre cei care au copii adolescenți se vor regăsi în respectiva ipostază….

”Ține telefonul lângă el noaptea, așteptându-se să primească din clipă în clipă vești proaste despre fiica lui de fiecare dată când ea pleacă la discotecă sau rămâne peste noapte la vreo prietenă. Umblă în fustițe de o palmă, bâțâindu-și picioarele de căprioară pe niște tocuri care abia îi permit să-și mențină echilibrul. Stresul acesta o să-l ucidă.”

Lipsită de rutina de la serviciu care i se părea că îi oferea o plasă de siguranță, Jasmine a realizat că va trebui să întreprindă ceva pentru a ieși din starea de plictiseală și inactivitate.

Propria grădină îi oferă șansa unei provocări neașteptate. În urmă cu patru ani, fiind extrem de ocupată și neavând chef să se ocupe de ea, Jasmine acoperise grădina cu dale, oripilându-și toți vecinii.

După ce a angajat pe cineva să spargă dalele, Jasmine a plantat în grădină gazon și flori, construind ulterior o fântână ornamentală.

Deși la început nu dorea ajutorul nimănui, credincioasă principiului după care se ghidase până atunci conform căruia ”dacă vrei să faci ceva ca lumea, atunci trebuie să faci cu forțele tale”, pe parcurs își va reconsidera ideile, acceptând sprijinul și sugestiile altor persoane.

Putem spune că grădina simbolizează cumva însăși viața Jasminei. Dacă la început grădina este acoperită de pietre, simbolizând închistarea în care se afla Jasmine, după ce le sparge, pentru a sădi flori în locul lor, crusta cu care își înconjurase inima este înlăturată, ieșind la iveală adevăratele sentimente, speranța și bucuria de a trăi.

”Miracolele cresc doar acolo unde le sădești.”

După cum într-o grădină trebuie în permanență să plantezi noi semințe, să cureți florile de uscături, să le uzi, să înlături buruienile, să schimbi pământul, tot la fel și în viață trebuie să avem în permanență grijă să întrețim speranța, să scăpăm de sentimentele negative, să luăm deciziile potrivite. Nimic nu este static, totul e în continuă mișcare, iar noi trebuie să ne adaptăm în permanență.

”E mai bine să ne mișcăm, să ne dezrădăcinăm și să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

După cum buruienile și omizile distrug florile, de asemenea și sentimentele negative, ca ura, invidia, ranchiuna otrăvesc sufletul și te împiedică să simți bucuria. Eliberându-te de acestea, în primul caz florile vor crește și vor înfrumuseța grădina, iar în ceea ce privește viața reală, sufletul se va curăța, iar tu te vei simți mai bun, mai fericit.

”Când rănești oamenii te rănești.”

De multe ori, ne grăbim să judecăm oamenii după aparențe, punându-le cu superficialitate o etichetă și tratându-i în consecință. Din fericire, soarta ne oferă uneori șansa să cunoaștem mai bine anumite persoane pe care le-am analizat pornind de la o idee preconcepută, realizând că, de fapt, adevărul are multe fațete, iar noi am văzut, poate, doar una dintre ele.

Astfel, Matt și Jasmine vor afla lucruri surprinzătoare unul despre celălalt și, în urma interacțiunii dintre ei, despre ei înșiși, lucru care îi va ajuta și motiva pe amândoi.

”Dar tu ești dovada că poți să crezi că știi foarte bine cine este un om, fără să știi cum este el.”

Nu trăim singuri în viață și de multe ori avem nevoie de ajutorul cuiva. Dar pentru a-l primi la momentul oportun trebuie să conștientizăm această necesitate și să acceptăm sprijinul din partea altcuiva.

”Te-am ajutat să mă ajuți, iar tu m-ai ajutat să te ajut. Așa și trebuie să stea lucrurile. Altfel toată ideea ajutorului ar fi un nonsens. Întotdeauna m-am gândit ca a primi ajutor înseamnă a pierde controlul, dar trebuie să permiți cuiva să te ajute, trebuie să vrei să te ajute cineva. Numai așa se poate întâmpla.”

Să nu vă așteptați însă la o relație romantică între cei doi. Matt era fidel familiei lui, iar pentru Jasmine soarta avea alte planuri.

În acțiune va interveni și Monday, un recrutor carismatic, cu tenul măsliniu și ochii verzi, decis să găsească slujba ideală pentru Jasmine.

Vă las să descoperiți singuri în carte cum se va încheia acest an fatidic, cum vor evolua personajele pe parcursul acțiunii, la ce concluzii va ajunge Jasmine și cum își va găsi ea adevărata dragoste.

Cartea îți transmite multe mesaje profunde, te pune pe gânduri și te face să îți pui întrebări despre propria ta viață.

Modul în care arată viața noastră, tot ceea ce deținem, sentimentele și trăirile pe care le avem, toate sunt efectul unor acțiuni trecute, așa cum se spune: ”culegi ceea ce semeni”.

Dacă lași sentimentele negative să ne domine, este ca și cum ai lăsa o grădină să fie năpădită de buruieni. Pe de altă parte, ”miracolele cresc doar acolo unde le sădești”, iar fiecare dintre noi ar trebui să ne cultivăm sentimentele pozitive și să ne creăm propria grădină a vieții, plină de flori!

”Acum știu că nu ne oprim niciodată cu adevărat, călătoria nu e niciodată încheiată, pentru că înflorim mai departe, așa cum i se întâmplă omizii care, atunci când crede că lumea s-a sfârșit, devine fluture.”

Mulțumim Editura ALL pentru cartea Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern oferită pentru recenzie

Cărțile autoarei Cecelia Ahern pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librarie.net, librariadelfin.ro

Recenzii Editura ALL