Apa vie. Caderea imparatiilor de Stachecian, Smart Publishing

13

Apa vie. Căderea împărățiilor

Stachecian

Smart Publishing

An apariție: 2017
Nr. pagini: 450
Genul: basm cult, aventuri, fantasy
O călătorie de tinerețe se pregătește din dorința de aventură specifică vârstei, pentru stingerea setei de depărtare, dar și pentru cunoașterea lumii dincolo de cele doar auzite ori prea puțin experimentate. Orizonturile căutate se anunță însă a fi într-o balanță firavă. În plus, plecarea se face sub semnul neliniștii în pătrunderea rosturilor umane, deasupra căreia se aprinde, treptat și misterios, scânteia unor revelații mitice. Fantasticul prinde viață, rupt din taină legendelor sau șters de mult din orice amintire. De acum se croiesc drumuri nebănuite pentru eroul ce speră la răspunsuri mai presus de putință și înțelegerea omului obișnuit.
Am descoperit o minunată poveste fantastică, cu oameni și personaje și elemente de basm – ursitoare, căpcăuni, spâni, zmei, zâne, cai năzdrăvani, ținuturi vrăjte, apa vie.  Aventurile în care îl însoțim pe eroul nostru ne poartă în locuri nemaivăzute și nemaiîntâlnite, prin păduri întunecate, deșerturi întinse, ținuturi vrăjite, lumi subterane. Toate acestea m-au dus cu gândul la ținuturile din ”Stăpânul inelelor”, iar scriitura mi-a amintit de poveștile lui Creangă.  Avem parte de un basm cult, o poveste minunată pentru cei mari.
Avem parte de lupta dintre bine și rău, presărată cu descântece de ursitoare, dor de ducă, frământări sufletești, lupte aprige, fapte ticăloase dar și acte de curaj fără seamăn.
Stilul cărții este foarte descriptiv, pasaje întregi par poeme în proză, iar detaliile sunt cu măiestrie redate. Fiecare fragment al cărții e plin de simboluri și metafore. Cartea m-a vrăjit, m-a captivat de la prima până la ultima pagină. Punctele forte ale cărții sunt multe, începând cu stilul de scriere, arhaic, într-un dulce grai românesc, deși numele personajelor nu sunt specifice românești. Sunt însă foarte frumoase. Pe lângă povestea în sine și descrierea locurilor ce constituie decorul acțiunii, atmosfera cărții și pitoreasca galerie de personaje sunt de asemenea atuuri ale acestei extraordinare cărți. Și întreaga poveste e învăluită în stropi de magie pură. Iar magia cuvintelor ieșite din penița autorului te vrăjește rând cu rând, pagină cu pagină, până la final. Odată cu primul rând al cărții am intrat într-un spațiu magic, un întreg univers în care ne pierdem de bunăvoie, pas cu pas, alături de personajele cărții.
Îl însoțim pe Nalbian într-o călătorie ai cărei germeni începuseră să încolțească în cugetul său încă de când era copil. A purces la drum ca tânăr abia ieșit din adolescență și s-a întors bărbat în toată firea, școlit la școala vieții. Deși povestea este una fantastică, mesajul cărții este profund, iar fiecare pagină mustește de înțelepciune și propune – prin prisma întâmplărilor și încercărilor la care este supus Nalbian și a gândurilor acestuia, la care suntem părtași – multe teme de gândire.
Atmosfera primei părți a cărții este idilică, ne este prezentat satul cu oamenii și obiceiurile lor, cu trecerea anotimpurilor și reperele de care se leagă această trecere – sărbători și ritualuri frumos și migălos descrise. Totul e bine și frumos pentru că așa se cade să fie.

 „Ținutul acesta, Cotul Mărgăritarului, a avut parte, din cele mai vechi istorisiri, de puterea inimilor cumsecade. Fiii şi fiicele locurilor au rezistat, şi-au întărit obiceiurile, au înfruntat şi au alungat teribili răufăcători, ba chiar şi înfricoşătoare creaturi, dacă ar fi să dăm crezare legendelor. Astăzi, deşi rânduirea ține multele pământuri de partea stăpânului, spiritul e mai liber, dreptatea se împarte cu înțelepciunea bătrânilor învățați, iar toți cei care-şi văd de treabă se bucură de roade îndestulătoare”.
Pentru început, îl cunoaștem pe Nalbian, copil la casa părintească, ajutând la treburile casei și fiind cu multă luare-aminte la mersul vieții comunității, alături de cei doi buni prieteni ai săi, Brosoc și Adenil. Ia parte cu dăruire la toate evenimentele satului, care ne sunt descrise detaliat. Totodată, e aplecat spre învățătură, fiind un elev sârguincios al dascălului Vifon.
 „Nu de puține ori poartă condeiul din cărbune şi opreşte la dascălul Vifon sau se strecoară la conac în camera cu o mică, dar prețuită, bibliotecă”.
Destinul se pare că îi este conturat odată cu întâlnirea, cu iz de predestinare, a trei ursitoare care îi dau o misiune ce se va dovedi primul pas în căutările sale interioare. Pornind de aici, i se conturază dorința de a călători dincolo de hotarele cunoscute spre a găsi apa vie, privită ca un instrument magic prin care să poată fi adus binele într-o lume care începe să fie măcinată de războaie. Libra, ținutul său natal, fusese ferit de urgie până acum, dar dincolo de granițele sale, luptele și dezbinarea începuseră.
„Cât timp le-o fi trebuit locurilor să se rânduiască în pace şi înțelegere, să strângă învățătură şi să rărească buruienile din mijlocul lor? Mult, probabil. Dar totul poate fi distrus în câteva ceasuri, cu ură şi sabie”.
Pe măsură ce zilele și anotimpurile trec, suntem martorii plecării în cătănie a tinerilor, sau în obligatoria călătorie de ucenicie în ale negoțului. Nalbian este un tânăr aparte, genul de erou tipic de basm – curajos, milos, cu un prea-plin sufletesc care își caută calea. Este mistuit de frământări și de dorința de a face bine, suferind pentru nedreptățile din jurul lui.
 Brosoc, prietenul cel mai bun al lui Nalbian, are și el propriile visuri – el vrea să devină tămăduitor.
Și astfel, urmându-și fiecare chemarea, se pornesc la drum: Nalbian, Brosoc și Getozak, un alt bun prieten al celor doi.
De aici încep aventurile și întâmplările care de care mai extraordinare, care  se succed în ritm alert, ținându-te conectat pas cu pas la peripețiile și încercările care îl așteaptă pe eroul nostru și însoțitorii lui. Pornesc pe apă, poposind din loc în loc în așezările care le ies în cale. Pe parcursul călătoriei lui Nalbian – care se va desprinde la un moment dat de prietenii săi, urmându-și chemarea – va depăși granițele lumii cunoscute, va trece din împărăție în împărăție, ghidat de povestirile călătorilor din hanurile unde poposește, dar și de instinct. Pe unde trece, lasă o urmă, ajutându-i pe cât îi stă în putere pe cei în nevoie, cum ar fi familia necăjită din apropiere de Talpa Ologilor.
Galeria de personaje este spectaculoasă, atât cele din ținutul natal, cât, mai ales, cele întâlnite pe parcursul drumului – oameni, dar și personaje fantastice de poveste. Un personaj care mi-a atras atenția în mod deosebit este Jaba, „cu spiritul său lejer şi glumeț, dar ager”, un tâlhar care vrea să se îndrepte și care va deveni un prieten de nădejde al lui Nalbian. L-a întâlnit în locul numit Năvodul Argaților, unde făceau legea un neam de spâni ticăloși.
Căutarea apei vii, ca misiune asumată, e un exemplu în care e mai importantă călătoria decât destinația. Apa vie e un motiv călăuzitor, dar nu țelul final al lui Nalbian. Ajuns dincolo de hotarele lumii, în ținuturi vrăjite, ghidat de forțe supranaturale, Nalbian e supus la încercări ale trupului și spiritului care ar fi ucis un om mai slab. Se știa deja de el și de menirea lui, iar numele sub care era pomenit ”pe buzele zânelor și nevăzutelor” era Lercudor, după cum îi va spune ursitoarea pe care o va reîntâlni acolo.

”  (…) Dar tu știi asta, Lercudor, numele tău a ajuns pe buzele zânelor și nevăzutelor.
Nalbian este trecut de un fior, auzind că a primit alt nume pe aceste tărâmuri.
Ai simțit, ai suferit, ai învățat, ai intuit. Nici acum nu ești sigur ce și poate nu vei știi niciodată,
fiecare avem menirea și limitele noastre.  Dar știi că omul trăiește în timpul și-n spațiul său, pe care simte nevoia să le cucerească, în care este împins de porniri și dorințe scurte, în drama faptului că-l definesc. Drama este a ta, bunul meu Lercudor, Nalbian din Libra. Ceva din lumea asta, adevăruri dincolo de tine, ți-au dat certitudinea că trebuie să suferi. Ceea ce este cât se poate de real și vrei să vindeci. De aceea ești tu aici și de aceea îți vei continua drumul.”
Povestea e la fel de alertă și urmărind întoarcerea eroului nostru de dincolo de marginile lumii – dacă a găsit sau nu apa vie, rămâne să aflați.
La întoarcere, multe s-au schimbat, și locuri, și oameni, dar nici el nu mai e același…
Nalbian începe să devină un simbol al izbândei binelui, iar forțele care încep să i se opună sunt dincolo de orice închipuire.
Ce va avea de înfruntat în continuare eroul nostru, ce ținuturi va străbate, ce blesteme străvechi va avea de ridicat, și dacă va reuși în cele din urmă în ceea ce și-a propus, vă invit să descoperiți citind cartea. Un basm încântător, care m-a făcut să visez cu ochii deschiși, o poveste ideală pentru a fi citită la gura sobei.
”Când întunericul prinde forțe în afara oamenilor, lumina îi caută să le deschidă mai abitir porți de vindecare. Nu să îi ia de mână, nu să îi salveze. Inimile lor trebuie să facă asta, așa cum tot din inimile lor s-au ridicat umbrele dintâi.”
Mulțumim autorului pentru cartea oferită pentru recenzie.
Cartea Apa vie. Căderea împărățiilor, de Stachecian poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Smart Publishing, precum și de la librăriile online: libris, elefant, librarienet, emag.
Pentru mai multe informații despre carte și autor recomandăm site-ul dedicat romanului.

 

About Author

13 comentarii

  1. Felicitări, Oli! Îmi place foarte mult recenzia ta. Cele povestite de tine M-au dus cu gândul la Făt – Frumos… Abia aștept sa citesc si eu cartea asta!

    • Mulțumesc mult, Alina! Ti-ar plăcea și ție, aduce cumva cu Xanthoria, care știu ca ti-a plăcut, și mie la fel!

Lasă un răspuns