Delicatese Literare
Recenzii

Arcașul fără arc, traducere și prefațată de Ștefan Liiceanu, Editura Humanitas – recenzie

Arcașul fără arc

Povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese, traduse și prefațate de Ștefan Liiceanu

Editura Humanitas

An apariție: 2020

Nr. de pagini: 304

Ilustraţii: Mihail Coşuleţu

Pe coperta: Koyama Shokei, Peisaj de iarna (detaliu), cca 1890

ȘTEFAN LIICEANU a trăit în Japonia aproape 20 de ani. Pe lângă studiile de limbă japoneză și de economie, a absolvit la University of Tokyo un master, cu specializare în budism și istorie culturală niponă. E în continuare îndrăgostit de Japonia, de literatura ei, de pictogramele kanji (cu care îi place să transcrie texte vechi), dar și de ceramica Kutani, pisicile Maneki, păpușile Kokeshi, chimonourile de mătase, așa că, din dorinţa de a aduce în România câte ceva din produsele uneia dintre cele mai rafinate civilizaţii, a iniţiat în cadrul Grupului Humanitas proiectul magazinelor Takumi (www.takumi.ro).
„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării, radiografierea subtilă a firii umane, tenacitatea cu care voinţa e cultivată până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care generează naraţiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticată, povești ca Arcașul fără arc și Cocorul serii, pe care cine le citește nu le mai uită niciodată – toate aceste pagini minunate m-au făcut fericit la gândul că, traducându-le, pot să le pun și la îndemâna altora.“ — ŞTEFAN LIICEANU
Acum o vreme, era o întrebare destul de des întâlnită în social media (și nu numai) care suna cam așa: „Care este cartea pe care considerați că oricine ar trebui să o aibă în bibliotecă?”. Până acum nu reușisem să răspund la această întrebare, fiindcă cititorii diferă atât de mult prin gusturi, concepții, temperamente, stiluri, percepții, încât găseam aproape de domeniul imposibilului să existe o carte – una – care să poată fi utilă și plăcută tuturor. De data aceasta, citind „Arcașul fără arc”, colecția de povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese, traduse și prefațate de Ștefan Liiceanu, pot să spun că am un răspuns. Consider, sincer, că această carte are poate cea mai mare adresabilitate întâlnită de mine până acum.
Înțelepciunea populară, în general, indiferent despre ce parte a lumii discutăm, se înscrie pe aceste coordonate. Acest tip de cărți sunt, prin conținutul lor, o parte din tezaurul omenirii. Poveștile, istorisirile din volumul amintit îmbogățesc pe loc cititorul cu frânturi de înțelegere care trec peste bariera timpului și a spațiului, venind tocmai din Extremul Orient pentru a aduce acele elemente de care omul contemporan are foarte mare nevoie: calm, seninătate, o viziune profundă asupra lumii. Atribute pe care oamenii înțelepți din vechime le prețuiau și pe bună dreptate, căci ele contribuie la echilibrul și armonia fără de care ființa umană se pierde, pur și simplu, pe drum.
Cartea este structurată în șase părți: Natura umană, Umor, Înțelepciune, Budism zen, Povești și fabule, Maxime. Prefața realizată de Ștefan Liiceanu deschide cu succes zona de lectură, ceea ce nu se poate spune întotdeauna, cel puțin nu în ceea ce mă privește. Recunosc că, uneori (ca să nu spun adeseori), trec peste aceste introduceri fără mustrări de conștiință. De data aceasta însă, am dorit să știu ce are de zis cel care a întreprins munca de a selecta și de a traduce aceste minunății orientale și m-am bucurat de cuvintele sale, de informațiile și explicațiile oferite concis, lipsit de ostentație, sincer.
„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată..”
Nu vă gândiți că trebuie să fiți fini cunoscători ai culturii și istoriei Extremului Orient – locurile și personajele pe care le veți descoperi în povestiri sunt accesibile inclusiv printr-un glosar situat la finele cărții, care are rolul de a informa în legătură cu toate aceste aspecte. Fie și numai prin atât, rezultă o îmbogățire a cunoștințelor realizată într-un mod rapid și eficient. Ceea ce aduce însă volumul nu este atât de important din punct de vedere strict informativ, cât mai degrabă o serie de efecte ale acestor vorbe de duh, de spirit, care nu și-au pierdut nici un dram de putere de-a lungul secolelor sau mileniilor, fiindcă vorbim în principal de civilizația chineză, una dintre cele mai vechi de pe Terra, precum și de japonezi și coreeni care și-au tras seva din filonul acestei culturi, similar cu modul în care europenii au fost influențați de civilizația romană.
Deși fiecare parte este denumită după nota dominantă, de fapt toate aceste teme sunt tratate pe tot parcursul volumului, transportând cititorul într-o zonă regeneratoare a spiritului. Nu aveți nevoie de nimic altceva decât de puțină liniște, iar povestirile încep să își țeasă magia. Regi, înțelepți legendari, oameni simpli sau chiar calul lui Confucius sunt eroii acestor pilde, în care fiecare va găsi acel ceva de care are nevoie, inclusiv în viața cotidiană. Citindu-le, veți simți că toate acestea nu sunt doar simple povești vechi, care nu mai au relevanță astăzi și sunt păstrate doar cu rol decorativ. Dimpotrivă, sunt atemporale, fără a deveni anacronice.
Majoritatea povestirilor sunt foarte scurte, concentrate, dar am găsit și câteva ceva mai întinse, cum ar fi chiar povestea care dă titlul volumului – „Arcașul fără arc”. Cine este acesta? Omul care trece prin toate etapele procesului de evoluție, ajungând într-un final să nu mai depindă de nimic, nici măcar de obiectul meșteșugului. Veți cunoaște povestea lui și a multor personaje fabuloase, lecturând volumul.
Pot asemăna citirea acestei cărți cu o oază găsită în tumultul cotidian, una care ne încarcă bateriile nu doar o dată, ci la care putem reveni iar și iar, să beneficiem de efectele ei salutare. Nu numai că este o adevărată bijuterie din punct de vedere al conținutului, dar și din cel al formei. Coperta cartonată, supracoperta din hârtie de cea mai bună calitate, cu o grafică și o cromatică impecabile, calitate regăsită apoi și în filele cărții, astfel încât cititorul încearcă o adevărată plăcere răsfoindu-le, toate acestea adaugă la experiența aparte de meta-lectură.
Această carte este un cadou pe care putem să ni-l facem nouă înșine și, de ce nu, celor din jur. Cei deja fascinați de filosofia orientală vor aprecia cu atât mai mult gestul, dar nimeni nu va rămâne indiferent la frumusețea volumului.
Îl recomand călduros!
N.B. O astfel de carte poate fi citată de la un capăt la altul. Sunt numeroase fragmentele demne de a fi menționate, dar este dificil să fie scoase din context. Am ales, pentru exemplificare, să redau integral o istorioară scurtă:
„Odată un om din regatul Chu traversa marele râu Yangtze într-o barcă. Avea asupra lui o sabie pe care o prețuia în mod deosebit. Din neatenție însă, sabia i-a căzut peste bordul bărcii, direct în apă. În mare grabă bărbatul a făcut un semn pe barcă în dreptul locului în care căzuse sabia, spunându-le celor din jur:
– Aici a căzut sabia mea!
În cele din urmă barca s-a apropiat de mal și, nerăbdător, omul nostru a sărit în apă, în dreptul semnului scrijelit mai devreme. S-a scufundat în apă, a tot căutat sabia pe fundul râului, dar nici urmă de ea.
Precum acest nătâng care-și caută neprețuita sabie în dreptul semnului de pe barcă, mulți nu văd schimbarea perpetuă a vieții și rămân ancorați într-un trecut care nu mai există.”

Cartea Arcașul fără arc, Editura Humanitas, Ștefan Liiceanu, poate fi comandată de pe cartepedia.ro

11 Comments

Spune-ți părerea!