Aripile destinului de Danielle Steel, Editura Litera, Colectia Blue Moon – recenzie

22

Aripile destinului (Pegasus – 2014) 

Danielle Steel

Editura Litera

Colecția Blue Moon

Traducerea: Oana Balaș/ Graal Soft
288 pagini
Danielle Steel este una dintre cele mai de succes autoare contemporane. Cărțile ei s-au vândut în 650 de milioane de exemplare în întreaga lume, numeroasele ei bestselleruri internaționale fiind traduse în 43 de limbi și publicate în 69 de țări.
Nicolas von Bingen și Alex von Hemmerle, membri ai aristocrației germane, sunt prieteni din copilărie. Amândoi văduvi, aceștia își cresc copiii – cei doi băieți plini de viață ai lui Nick și fiica adolescentă a lui Alex – în liniște și lux pe întinsele domenii bavareze care aparțin familiilor lor de generații. În timp ce Nick se complace într-o viață plină de plăceri, Alex își dedică timpul creșterii renumiților cai lipițani albi, care captivează publicul de-a lungul întregii Europe cu capacitatea lor de a dansa la comandă, creaturi maiestuoase ale căror genealogii sunt rare și neprețuite. Dar genealogia lui Nicolas este cea care schimbă totul, atunci când tatăl său primește un avertisment de la un contact de rang înalt din Wehrmacht. Un secret din trecut face ca familia să fie vulnerabilă la valul în creștere al nazismului: mama lui Nick, pe care el nu a cunoscut-o, era de origine evreiască.
Brusc, Nicolas trebuie să părăsească Germania, să traverseze Atlanticul și să-și făurească, alături de fiii săi, o nouă viață în America. Supraviețuirea lor va depinde de un dar de preț primit de la Alex, singura lor miză pentru viitor: opt cai pursânge, dintre care doi lipițani uimitori. În Florida, unde Nicolas se alătură circului Ringling Brothers, el devine Nick Bing, iar armăsarul alb primit de la Alex – numit Pegas – ajunge punctul de atracție al spectacolului.
„Aripile destinului” ne prezintă o impresionantă saga de familie, având acțiunea principală plasată în perioada celui de-al doilea război mondial, purtându-ne – dintr-o Germanie în care hitlerismul făcea ravagii – în Statele Unite, sau în Anglia, urmărind căile pe care îi poartă viața pe protagoniștii săi.
Cartea m-a impresionat în primul rând datorită nedreptăților, suferințelor și dramelor la care au fost supuși oameni nevinovați cărora li s-a confiscat viitorul din cauza unei ideologii aberante.
Destine frânte, speranțe înșelate, dar și triumful vieții mai presus de toate!
O poveste despre prietenie, curaj, dragoste, sacrificii și onoare, și mai ales despre caractere puternice și puterea incredibilă de regenerare a psihicului uman, despre speranță și dorința de viață ce renaște din cenușă ca pasărea Phoenix. Cartea este scrisă la persoana e treia, gen povestire, și urmărește pe rând destinele protagonoștilor cărții. Este o carte atent documentată, făcând referire la fapte și întâmplări reale ce au avut loc în preajma și în timpul celui de-al doilea război mondial.
Acțiunea cărții începe în Germania, și anume în Bavaria, în 1938, în ajunul izbucnirii războiului.
Ne este prezentată viața frumoasă, corectă, pe care o duceau familiile din zona respectivă, familii străvechi, ce perpetuau un mod de viață tradițional din generație în generație.
Îi cunoaștem pe Alex von Hemmerle și pe Nicolas von Bingen, doi bărbați de origine aristocratică, ale căror familii erau prietene, ei înșiși fiind prieteni încă din copilărie, locuind pe domenii vecine.
Ambii aveau peste 40 de ani, iar viața nu fusese foarte blândă cu ei: ambii erau văduvi și își creșteau singuri copiii.
Alex avea o fiică de 17 ani, pe care o iubea nespus, iar Nicolas avea doi băieți frumoși: Toby, de 15 ani, și Lucas, de 6 ani.
Nicolas fusese crescut de tatăl său, știind că mama lui murise la naștere. Nu ăsta era adevărul, dar nu faptul că i se ascunsese acest lucru avea să-i schimbe viața, ci faptul că cea care îi dăduse naștere era pe jumătate evreică, lucru ieșit la iveală de curând, ceea ce îl făcea pe el și pe băieții săi evrei, persoane cu sânge ”impur” vânate și închise în lagăre de către regimul hitlerist.
În aceste condiții, au avut un mare noroc să fie avertizați de către un general în armata germană, prieten al tatălui lui Nicolas, asupra pericolului iminent ce plana asupra lor.
Practic a fost nevoie să părăsească Germania în cel mai scurt timp (dacă mai întârziau două zile ar fi fost prea târziu, a fost data la care s-a declanșat groaznica Kristallnacht/ Noaptea de Cristal, o acțiune de proporții prin care zeci de mii de evrei au fost ridicați peste noapte din casele lor).
Faptul salvator a fost nu doar avertizarea lor asupra a ceea ce urma, ci și gestul extraordinar al lui Alex von Hemmerle, care le-a dat șansa unei noi vieți peste ocean. Cum anume?
Nicolas nu putea pleca din Germania în State dacă nu avea asigurat un loc de muncă, care să fie confirmat de angajator. Dar ce putea el face? Știa să călăreasca, să danseze, să se poarte impecabil în societate și să conducă o moșie. Ce putea el folosi din toate aceste ”calificări”, ce putea să se angajeze, în aceste condiții?
Alex creștea și dresa cai de rasă – cai arabi pur sânge și prețioși cai lipițani, și îi vine inspirata și generoasa idee de a-i dărui prietenului său opt cai, din care o valoroasă pereche de lipițani perfect dresați, cu care acesta putea să fie primit – si angajat – cu brațele deschise la un circ.
Asta s-a și întâmplat, dar va dați seama de imensul sacrificiu făcut de un aristocrat care se vede peste noapte nevoit să-si câștige pâinea pentru el și cei doi copii, într-o țară străină, într-o lume pe care nu o privise decât ca spectacol până atunci: lumea grea a circului.
Nu o să intru în amănunte, cartea are o încărcătură emoțională profundă, despărțirea de familie și prieteni, saltul în necunoscut pentru cei plecați, dezolarea și neputința celor rămași „acasă” într-o țară care nu mai avea nimic bun de oferit…
De asemenea, e foarte frumos exploatată relația și prietenia dintre om și cal, iar gesturile magnificului armăsar lipițan ce va purta numele de circ „Pegas” sunt impresionante. Efectiv rezona cu suferința stăpânului său și își înfrânge propria suferință – în două rânduri, când a avut cumpănă – pentru a ajuta omul. Pegasus e mai mult decât un personaj în carte, el va deveni chiar un simbol și un ”instrument” al destinului, peste ani.
În America, viața lui Nicolas și a fiilor săi se va împleti cu viața circului din care vor face parte. Suntem purtați în culisele acestei lumi mai puțin cunoscute, iar Nicolas și calul său Pegas vor fi vedetele spectacolului.
”Splendidul armăsar ridică în aer picioarele din spate, executând imediat mai apoi o crupadă, un adevărat zbor în care își strânse cele patru picioare sub trup, parcă lipsit de de greutate. La sfârșit, reveni la pământ la fel de grațios precum își luase zborul.”

Pe un alt plan, urmărim viața lui Alex von Hemmerle, rămas în Germania, care se vede la un moment dat nevoit să-si trimită fata în Anglia, la familia unor buni prieteni, pentru siguranța acesteia. A fost un gest născut din iubire și dorința de a o știi protejată, dar care i-a provocat o mare tristețe, prin despărțirea de ea…
În continuare, o urmărim pe Marianne și noua ei viața în Anglia, unde Charles și Isabel – prietenii tatălui său – o primesc cu dragoste. Ei aveau la rândul lor doi fii, iar cel mare se va îndrăgosti de Marianne. Și reciproc. Veți vedea ce le va rezerva viitorul, dar nu va fi unul lin…
Revenind în America, la firul principal al cărții, facem pe rând cunoștință cu multe personaje din lumea și viața circului, cu care Nicolas și cei doi fii ai săi interacționează. Își fac prieteni, însoțesc circul în turnee, devin parte integrantă a acestuia.
Cel mai spectaculos și periculos număr din reprezentație era cel al Christiannei, o acrobată de douăzeci și ceva de ani, care evolua fără plasă de siguranță, în ciuda faptului ca mama ei își pierduse viața în acest mod, iar tatăl sau ajunsese într-un scaun cu rotile. Dar nimic n-o putea răzgândi. Era talentată și neînfricată.
Aceasta va fi femeia care îi va cuceri inima lui Nicolas, și îi va împărtăși la rândul ei iubirea, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei, de peste 20 de ani…
”O sărută din nou, ridicând-o ușor de la pământ. Acum, stătea în fața lui, cu privirea ridicată spre el. În clipa aceea, Nick știu că, oriunde s-ar fi aflat, oricât de departe călătorise, ajunsese acasă. Ajunsese acasă dintr-o altă viață, dintr-o altă lume, străbătuse un ocean ca să o găsească. În mintea lui nu încăpea urmă de îndoială, iar ea părea să simtă același lucru.”
E minunată povestea lor de dragoste!
Sper că v-ați făcut o idee despre carte din cele scrise, nu aș vrea să vă spun mai multe, dar viața îi va supune încă la multe încercări pe fiecare din protagoniștii cărții.
Visul lui Nick era ca într-o zi să poată avea din nou șansa unei vieți normale. Visa să aibă o fermă de cai, unde să crească lipițani, să-și crească copiii și să îmbătrânească frumos alături de Christianna. Un mare obstacol în calea acestui vis era faptul că Christianna făcea parte de generații întregi din lumea circului și nu concepea o viață în afara acestuia, spre deosebire de Nick, care privea perioada petrecută alături de circ doar o etapă necesară în acest moment al vieții. Vor reuși oare să depășească acest impas atunci când va veni momentul alegerii? Nu vă spun ce și cum, dar e emoționant acest moment al cărții, veți vedea!
M-au impresionat aceste destine marcate de război, demnitatea cu care toți cei implicați își continuau traiul după fiecare lovitură primită. În fundal, avem informații despre război, despre țările rând pe rând afectate. Erau vremuri tulburi…
Nu toți vor supraviețui războiului, și nici unul nu va scăpa neatins de moartea cuiva drag, însă viata își va urma cursul și vom asista la povești de iubire, iar mlădițe tinere vor duce mai departe speranța unei vieți frumoase, mai bune, într-o lume mai bună.
Ultimele pagini ale cărții ne poartă peste două generații, când vom fi martorii unei întâlniri surprinzătoare, predestinată. Cercul se închide frumos, dar nu în sensul de finalitate, ci spre un nou început și viitor.
” – Ți-l dau ție. Am sentimentul ciudat că vrea să fie aici. În afară de asta, e o tradiție de familie. Familia mea dăruiește familiei tale cai lipițani, la fiecare șaptezeci și șase de ani. Alex râse și clătină din cap. Știa cât plătise pentru el. O avere. 
– Nu pot accepta un asemenea dar, zise el zâmbind. 
– Sunt sigură că bunicul tău i-a spus ceva tot de genul ăsta străbunicului meu pe la 1938. 
– Se poate, zise Alex. Ce nume i-ai pus? 
– Snow, zise ea. Calul se întoarse și îi aruncă o privire urâcioasă.
– Ce zici de Pegas? întrebă Alex. Calul se întoarse din nou și păru să zâmbească. (…)
– Bine ai venit acasă, repetă el. De data aceasta, i-o spunea ei. Când privirile li se întâlniră, îi cuprinse un sentiment adânc de liniște. Lucas zâmbi și el, urmărindu-i din depărtare, și intră în grajd, știind că totul era în ordine în lumea lor. Pegas se întorsese acasă.”

Mulțumim Editurii Litera pentru cartea Pe aripile destinului de Danielle Steel oferită pentru recenzie.
litera
Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Litera.

 

 

 

About Author

22 de comentarii

  1. Foarte frumoasa recenzie. Abia aștept sa citesc si eu cartea. Un subiect interesant, plin de durere si emoții. Felicitări, Oli! ❤️

  2. O recenzie foarte sensibila, in care ai transmis foarte multa emotie! Felicitari!

    Vreau sa citesc si eu cartea.

  3. Balan Daniela on

    am citit multe carti ale autoarei si imi place cum scrie !foarte frumoasa si emotionanta recenzia,felicitari <3

    • Nici eu nu sunt fan Danielle Steel, insa sunt frumoase cartile ei, ca niste lectii de viata impresionante…

  4. Eu am citit Danielle Steel pe vremuri, dar de ceva vreme zic pas cartilor ei. Oricum, sunt convinsa ca fanii genului vor fi incantati sa citeasca aceasta carte.

    • Ana, sa stii ca si eu am luat pana de curand o pauza de Danielle Steel, dar am redescoperit-o cu placere. Are un stil elegant de a scrie, iar cartile ei sunt bine „ancorate” in realitate, cu bune si cu rele, si imi place ca se termina pe o nota pozitiva…

    • Mulțumesc Mirela! Mă bucur că te-am tentat! Și eu am realizat că făcusem o pauză prea mare de Danielle Steel. Chiar scrie foarte bine!

  5. După cum am mai spus, nici eu nu prea am citit multe cărți scrise de această autoare, dar din recenzie îmi dau seama ca această carte e una care merită citită. Mie personal îmi place foarte mult sa citesc despre perioada războiului, chiar daca e ficțiune. Sper sa apuc si eu sa o cumpăr cat de curând. Felicitări pentru recenzie!

    • Mulțumesc Cornelia! Merită citită! E ficțiune, intr-adevăr, dar faptele si evenimentele la care se face referire în carte sunt reale!

      • asta imi place cel mai mult la astfel de carti,pentru ca stiu ca e fictiune,dar inspirata din fapte reale imi da posibilitatea sa le citesc cu o anumita detasare si ca atunci cand gasesc o intamplare mai dura sa ma gandesc ca e fictiune.

Lasă un răspuns