Delicatese Literare
Recenzii

Aroma timpului de Núria Pradas, Editura Humanitas Fiction – recenzie

Aroma timpului

(L’aroma del temps 2018)

Núria Pradas

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

An apariție: 2020

Nr. pagini: 352

Traducere și note de Jana Balacciu Matei

Scriitoarea catalană NÚRIA PRADAS i Andreu s-a născut la Barcelona, în 1954. După studii de filologie catalană la Universitat de Barcelona, absolvite în 1980, își începe cariera în învățământ. Colaborează cu compania teatrală Enric Borràs, experiență care o inspiră să coordoneze trupe de teatru de copii, iar în prezent face parte din compania Ull de Bou din Sant Esteve Sesrovires. Prima ei carte, Sol d’hivern, apare în 1995 și inaugurează un lung șir de volume pentru copii și tineret. În 2012 publică primul ei roman pentru un public adult, Sota el mateix cel, distins cu premiul Carlemany. Acesta este urmat de La noia de la biblioteca (2014), Somnis a mida (2016), La pintora del barret de palla (2017) și Aroma timpului (L’aroma del temps, 2018; Humanitas Fiction, 2020), romane care se bucură de același mare succes, devenind bestselleruri. Cel mai recent roman al Nuriei Pradas, Tota una vida per recordar, publicat în 2020, a fost distins cu prestigiosul premiu Ramon Llull.

Romanul Aroma timpului ne oferă o incursiune în fascinanta lume a parfumurilor, care ne face cunoscută una dintre cele mai pline de glamour perioade ale secolului XX.

„Parfumul ei trebuie să aibă miros de femeie. Nici de cocotă, nici de soție supusă. Nici de tânără, nici de bătrână. Nici de extravaganță, nici de discreție. Doar de femeie. Să fie parfumul feminității.“

De la Grasse, leagănul parfumeriei de înaltă clasă, la Barcelona de după războiul civil, trecând prin Parisul lui Coco Chanel, Aroma timpului povestește despre cine și cum face parfumurile și vorbește despre viața unui om care se construiește pe sine și ajunge în vârf, după ce depășește multele lovituri primite de la viață. Destinul lui Pablo, orfanul barcelonez devenit parfumier de excepție, este legat de Coco Chanel, al cărei renumit Chanel N° 5 va face istorie și va deveni legendă.

„Núria Pradas realizează echilibrul perfect între tramă, personaje și cadru, în timp ce îi dezvăluie cititorului partea cea mai ascunsă a lumii parfumurilor.“ – CARE SANTOS

O carte elegantă și rafinată, plină de arome și savoare, o poveste splendidă, ”parfumată”, cu un misterios și senzual aer retro, care ne poartă între Barcelona, Paris și Grasse, în Provence, surprinzând perfect culoarea locală și atmosfera fiecărei ”destinații”. O poveste care ne invită să intrăm în lumea fascinantă a parfumurilor, oferindu-ne un adevărat răsfăț al simțurilor, prin detalii de mare finețe și informații atent documentate și minunat redate despre parfumuri emblematice, despre compoziţia unui parfum, despre cum ia acesta naștere și despre munca laborioasă a unui parfumier. La finalul cărţii e o secţiune foarte interesantă despre parfumurile la care se face referire în carte (și nu sunt deloc puține), despre creatorii lor (”nasul”) și ingredientele folosite. Cea mai generoasă cale a amintirilor este memoria olfactivă, fiind cheia către amintiri pierdute în timp. E suficient să simțim un vag miros cunoscut legat de o anumită amintire și aceasta revine în forță. Paginile romanului însuși au darul de a-ți stimula memoria olfactivă, trezindu-ți amintiri neașteptate. Cel puțin, mie așa mi s-a întâmplat de câteva ori pe parcursul lecturii…

”Parfumul este cea mai intensă formă a amintirii.” – Jean-Paul Guerlain

Cartea de față nu e doar un adevărat regal pentru iubitorii le parfumuri, ci și o extraordinară lecție de istorie, însă avem parte și de povești de iubire pline de pasiune și romantism, iar în ultima parte a cărții romanul capătă chiar o tentă polițistă. Extrem de reușită combinația!

Urmărim o poveste de viață ce traversează o perioadă reprezentativă a istoriei, viața unei epoci (între 1916 – 1945), fără a idealiza sau dramatiza. E povestea unei maturizări și evoluții personale avându-l în centru pe Pablo Soto, care, rămas orfan de tată la vârsta de unsprezece ani, (mama îi murise cu șase ani mai devreme) va călători, în vremuri de război, din Spania până în Franța, de la Barcelona până în Provence, la Grasse, capitala franceză a parfumului, ca să locuiască împreună cu mătușa Anne – sora mamei -, unchiul și vărul său, Clement, care l-au primit cu toții cu brațele deschise. Era anul 1916.

Acțiunea romanului nu este una liniară, ci ne poartă pe mai multe planuri, cu trimiteri în trecut. Este genul de carte cu povești în poveste, împletite pe firul principal al acțiunii. Galeria de personaje e foarte complexă și bine conturată, iar Núria Pradas realizează o combinație perfect echilibrată între personaje, acțiunea în sine și cadrul acesteia.

Astfel, ne întoarcem în timp, în 1887, și îl cunoaștem pe Ramiro, un tânăr care, la 17 ani, pleacă din satul natal la Barcelona, unde se va angaja la cea mai importantă uzină de construcții de mașini, ”La Maquinista”. Pe Ramiro, nimic nu-l mulțumea mai mult decât lucrul cu metalul, așa că, imediat ce a avut banii necesari, a plecat de la Barcelona la Paris, fascinat de știrile despre turnul pe care inginerul Alexandre Eiffel îl ridica acolo, cu ocazia Expoziției Universale ce avea să aibă loc în 1889. Descoperim prin ochii lui Parisul acelor ani, ”care i se oferea fără rezerve, ca o amantă mărinimoasă.”

Aflăm totodată povestea lui Marie, a sorei ei mai mici, Anne, și a mamei lor – o femeie aspră și dificilă, care-și pierduse toată bucuria de a trăi odată cu moartea soțului și își epuiza psihic fiicele cu felul ei despotic de a fi. Aveau o micuță cofetărie în Grasse, care le asigura un trai confortabil, însă Marie va părăsi casa părintească, împotriva voinței mamei, care nu o va ierta, și va pleca la Paris, veți vedea în ce circumstanțe.

Despre felul în care se vor întâlni Ramiro și Maria și despre impresionanta lor poveste de iubire aflăm – cu emoție – din paginile cărții.

”Ramiro se lăsă pe vine și răsuci trupul cu fața în sus.

– E o fată!

– Doamne! Crezi c-o fi moartă?

Ramiro își lipi urechea de pieptul fetei.

– Nu. Respiră. Încă respiră.

În clipa aia fata a deschis ochii și i-a fixat în ai lui Ramiro. El, fără să știe prea bine de ce, a simțit cum ceva din privirea ei îl învăluia.

– Stai liniștită, domnișoară. O să te ajutăm.(…)

Și-n clipa aia, a fost sigur că-și va ține promisiunea, întotdeauna.”

Sănătatea șubredă a Mariei a determinat mutarea celor doi din umedul Paris în însorita Barcelona, unde, după câteva sarcini – și speranțe – pierdute, au avut parte de un miracol: sosirea pe lume a micului Pablo.

Revenind la firul principal al acțiunii, acțiunea se reia din 1921. Îi regăsim pe Pablo și Clement într-un triunghi amoros: Clement era îndrăgostit lulea de Violette, iar Violette era îndrăgostită de Pablo. Cei trei crescuseră împreună dar, ”de când copilăria încetase să le fie celor trei prieteni cămin comun”, dinamica relației lor s-a schimbat dramatic, fata fiind măcinată de o dragoste obsesivă pentru Pablo.

O lume nouă i se va deschide lui Pablo în fața ochilor odată ce va avea șansa de a pătrunde în lumea parfumurilor, fiind primit să lucreze în atelierul maestrului parfumier parfumier franco-rus Ernest Beaux.

” – Nu uita niciodată, băiete: pentru un parfumier mirosul este ceea ce e vederea pentru restul muritorilor.

Era gata să iasă, când a adăugat:

– Iar tu ai un miros bun.

Pablo a rămas singur. Surâdea. În ziua aia, în laboratorul lui Ernest Beaus, se deschisese o ușă care îi arăta drumul în viață.”

Pablo se va îndrăgosti de Grasse, cu ale sale dealuri însorite, parfumate de lavandă, iasomie și trandafiri, dar, totodată și de fermecătoarea Claudine, cu părul ca focul, pe care a cunoscut-o la cules de lavandă.

”Lavanda era pentru Provence un simbol. Parfumul fără egal, proprietățile deosebite făceau din ea o comoară a regiunii. Întinderi nesfărșite de albastru și violet zugrăveau câmpurile din Grasse în perioada de înflorire, din iunie până în septembrie. Culesul se făcea cu mâna și, cum țăranii nu mai erau de ajuns, tinerii și tinerele, chiar și copiii din oraș, mergeau la cules de lavandă, care, la Grasse, făcea parte din avutul familiei.”

La atelierul lui Ernest Beaux, Pablo o va întâlni pe Coco Chanel. Cine nu a auzit de celebra creatoare, cea care a revoluționat moda feminină a vremii? Pe un foarte interesant fir al cărții, Núria Pradas ne invită în culisele vieții lui Coco Chanel…

La rugămintea acesteia, Ernst Beaux încearcă să obțină un parfum anume, elaborat.

”O femeie care nu se parfumează nu are viitor.” – Coco Chanel

”- Îmi place mirosul trandafirilor, îi zisese Coco, dar o femeie nu trebuie să miroasă a trandafir. Parfumul meu trebuie să fie artificial. O compoziție creată de cineva. Cu miros de femeie, nu de floare.”

Iar Ernst l-a creat, a pregătit zece mici flacoane cu variante ale parfumului respectiv și a invitat-o pe Coco Chanel în laboratorul său. După ce le-a mirosit, aceasta a zâmbit, arătând spre unul dintre flacoane:

” – Numărul 5. (…)

Deși în strâmtoarea laboratorului nici unul nu era pe deplin conștient, acolo, în clipa aceea, tocmai se născuse noul miros al unui întreg secol.”

Traversăm nebunii ani ’20, când erau la modă jazzul, Hollywoodul și automobilele, însoțindu-l pe Pablo la Paris, trimis de Ernest Beaux să se perfecționeze, să devină un mare parfumier. Cum ar fi putut să nu reușească, având ocazia să lucreze la Casa Guerlain?

Anii au trecut, Pablo s-a impus pe plan profesional, a reușit și în afaceri, însă a venit războiul, iar Parisul a fost ocupat…

Pe plan personal însă, Pablo nu a fost prea norocos. Trădări, dezamăgiri și alegeri greșite l-au marcat. Este anul 1942. A părăsit Parisul refugiindu-se la Barcelona, dar nu va putea opri trecutul să îl ajungă din urmă, învăluit în parfum Chanel Nº5, tocmai când viața lui o luase pe un nou făgaș…

La Barcelona îl cunoaștem pe Modest Parés – cu a sa înfloritoare afacere în domeniul parfumurilor și cu ale sale întunecate secrete de familie – și familia acestuia. M-a cucerit tânăra Angèlica Parés, cu candoarea, determinarea și loialitatea ei.

În cea de-a doua parte a cărții – și preferata mea – ritmul e mai alert, avem parte de situații dramatice, tensiune și suspans, dar și de romantism. Se termină povești vechi și altele noi încep…

”Văzându-l cum intră și se îndreaptă cu pași siguri spre mama ei să-i sărute mâna, apoi salutându-i tatăl, Angèlica a trebuit să închidă o clipă ochii. Aerul salonului se umpluse de o aromă aparte: proaspătă, naturală și un pic misterioasă. Avea impresia că o pădure întreagă își împrăștia mirosul de verde în încăpere.

A deschis ochii chiar când parfumierul se îndrepta spre ea. I-a întins mâna cu un gest stângaci, prizonieră pe de-antregul a mirosului neobișnuit. A parfumului lui Pablo Soto.”

Vă invit călduros să citiți cartea – o poveste splendidă, o incursiune în fascinanta lume a parfumurilor și o călătorie în trecut, într-una din cele mai pline de glamour perioade ale secolului trecut!

 

Cartea Aroma timpului de Núria Pradas poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

15 Comments

Spune-ți părerea!