Ascensiunea de Rebecca Ross, Editura Corint, Leda Edge – recenzie

23

ASCENSIUNEA

Rebecca Ross

Editura Corint

Leda Edge

An aparitie: 2018
Nr. pagini: 460
Traducerea: Alexandra Limoncu
Titlu original: The Queen’s Rising
Primul volum al seriei Destinul reginei/ The Queen’s Rising Series
El a ales trădarea. Ea alege răzbunarea.
Deoarece este un copil din flori, mademoiselle Brienna Colbert a fost alungată din nobila ei familie și trimisă la Casa Magnalia, o școală pentru cei care doresc să devină maeștri ai uneia dintre cele cinci pasiuni: artele plastice, muzica, arta dramatică, înțelepciunea și cunoașterea.
Pe măsură ce ziua absolvirii se apropie, Brienna trebuie să facă față nu doar sentimentelor sale interzise față de inteligentul și frumosul ei profesor, maestrul cunoașterii Cartier Évariste, ci și năucitoarelor amintiri ale unuia dintre strămoșii săi, pe care începe să le retrăiască aievea.
Iar aceste țăndări ale trecutului dau la iveală secrete periculoase și ajung să o arunce pe tânără în mijlocul unui complot îndrazneț, aproape nebunesc, menit să îl detroneze pe regele nedrept al Maevanei pentru a o reînscăuna pe urmașa reginelor îndrituite și a redeștepta la viață magia.
Războiul e pe punctul să înceapă, iar Brienna trebuie să aleagă de partea cui vrea să lupte: a pasiunii, loialității și dreptății sau a familiei de sânge și a ambiției.
Un roman fantasy cu o acțiune rafinată care le va încuraja pe fete să aibă încredere în forțele proprii. […] Această carte de debut magică trebuie dăruită tuturor fanilor Academiei prințeselor de Shannon Hale sau ai Tronului de cleștar de Sarah J. Maas.” School Library Journal
Ascensiunea – o poveste frumoasă, lină, cu personaje puternice, bine creionate. E frumos scrisă, am apreciat-o în mod deosebit ca fiind romanul de debut al autoarei. Un minunat început de serie, o carte pe care o recomand în special adolescenților cărora le plac poveștile fantasy cu regi și regine.
La începutul cărții avem harta ținuturilor în care se petrece acțiunea – Valenia și Maevana, două ținuturi învecinate, ostile una alteia – lista personajelor și descendența familiilor nobiliare care apar în carte.
În prim planul acțiunii se află Brienna Colbert, iar povestea este scrisă la persoana întâi din perspectiva acesteia. Mi-a plăcut de Brienna, e o tânără sensibilă, curajoasă și loială.
O cunoaștem pe Brienna pe când avea 10 ani și este adusă de bunicul ei din partea mamei la Casa Magnalia, o școală pentru fetele care se pregăteau să stăpânească una din cele 5 pasiuni. Pregătirea dura 7 ani, iar ardenele, cum erau numite elevele, se pregăteau cu maeștrii din domeniile alese, numiți ariali. Vom vedea ulterior că bunicul ei nu doar pentru pregătire o adusese aici, ci, mai ales, pentru a o ascunde!
Prima parte a cărții urmărește viața Briannei la Magnalia, cei șapte ani petrecuți aici, studiind pe rând fiecare pasiune – arte plastice, muzică, artă dramatică, înțelepciune și cunoaștere. Nu avea un talent clar, așa că le-a „încercat” pe rând, pentru ca la final să se axeze pe studiul cunoașterii. Dar, procedând astfel, a avut la dispoziție doar trei ani pentru a o aprofunda, în loc de șapte, cum făceau cele care știau de la început cărei pasiuni vor să se dedice…
Le cunoaștem pe colegele Briennei, în special pe prietena ei, Merei, cu care împărțea camera – și cu care ne vom mai reîntâlni pe parcursul cărții -, și pe colega ei de pregătire în studiul cunoașterii, Ciri, cu aceasta din urmă având o relație destul de controversată. Nu mi-a plăcut de Ciri, era invidioasă și egoistă.
Brienna era valenă după mamă și maevana după tată, deși nu știa cine e tatăl ei, fiind copil ilegitim.
Ca arial l-a avut pe maestrul Cartier, un profesor tânăr și frumos de care se simțea atrasă. Acesta este un personaj care mi-a atras de la început atenția, iar rolul lui în carte este foarte complex.
La finalul pregătirii, ardenele deveneau ele însele maestre și fiecare primea din partea arialului ei mantia distinctivă care le certifica acest statut. Fac o paranteză pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult semnificația mantiei Briennei și felul cum îi va fi oferită, la momentul cuvenit. Veți vedea…
Apoi erau alese de un protector, care le propunea un parteneriat, în funcție de pregătirea lor. Treptat, erau acceptate și integrate în familia protectorului respectiv, ca membrii ai familiei. Frumos concept!
Însă Brienna nu a fost aleasă de nici un protector… Dar, ceea ce a părut la momentul respectiv un mare ghinion și un concurs nefavorabil de întâmplări, s-a dovedit – prin prisma a ceea ce va urma – a fi mâna destinului. Căci Brienna avea o capacitate paranormală: avea un fel de flash-uri, viziuni, în care retrăia aievea frânturi din viața unui strămoș de-al ei.
Iar ceea ce descoperă în trecut, are o mare importanță în prezent, indiciile aflate putând duce la detronarea regelui Maeviei și la înscăunarea reginei de drept. Cum așa? Să vă spun povestea:
Cu o generație în urmă, regina şi-a pierdut tronul – veți afla detaliile în carte – iar la putere a ajuns regele Lannon, un conducător crud și abuziv.
Conducea prin teroare, avându-l alături pe sfătuitorul său, nobilul Alenach. Totuși, trei nobili s-au ridicat împotriva lui: Macquinn, Kavanagh și Morgane. Revolta nu a putut fi dusă până la capăt, iar regele s-a răzbunat cumplit, omorându-le cea mai mare parte a familiei. Au reușit să fugă, salvându-și câte un copil, și să se refugieze în Valenia. Așteptau, de ani de zile, momentul prielnic pentru a porni lupta împotriva regelui Lannon.
Însă, pentru a putea reînscăuna regina legitimă (Maevana era un ținut care fusese dintotdeauna guvernat de regine din neamul Kavanagh, care aveau și harul magiei) trebuia să fie găsite Piatra magică și Codicele reginei. Și aici intervine importanța Briennei: a văzut în viziunile din trecut unde se afla ascunsă piatra!
Îi dezvăluie acest fapt Văduvei (conducătoarea Magnaliei, o femeie înțeleaptă și bună la suflet), iar aceasta îi va alege un protector anume! Îi scrie acestuia pe loc, iar peste câteva zile el a și sosit să-și cunoască protejata. Și nu doar protejată, ci fiică intru pasiune, căci așa o va considera pe Brianna. Vor pleca la drum chiar în ziua următoare…
Cum va decurge călătoria, sub ce auspicii va începe parteneriatul ei cu protectorul ales de Văduvă, cine era acesta, și cum va fi primită în familia lui, vă las să descoperiți.
În ce constă planul pe care îl pun la punct pentru detronarea regelui și reînscăunarea reginei, cine erau personajele implicate și care era motivația lor, veți afla citind cartea.
Dacă în prima parte a cărții acțiunea are un ritm destul de lent, chiar static pe alocuri, în a doua parte a cărții lucrurile se precipită, acțiunea capătă consistență, avem parte de suspans, comploturi și strategii, întâmplări neașteptate, alegeri ce par imposibile, secrete ce ies la iveală, răsturnări de situație, dar și de stropul de romantism care conturează foarte frumos povestea.
Cred că ați bănuit cine va fi iubitul Briennei, deși inițial părea o relație imposibilă… Și aici vom avea parte de o surpriză în privința identității personajului, dar nu vă spun mai multe. Sper că v-am trezit curiozitatea.
Personaje noi intră în scenă, povestea are accente de basm, spre final decorul acțiunii se schimbă – intrăm în Maevana – iar totul e învăluit într-o aură de magie și mister.
                                  Cum să detronezi un rege nedrept de la miazănoapte
                 Primul pas: Găsiți codicele reginei
                 Pasul doi: Găsiți nestemata magică numită Piatra înserării
                 Pasul trei: Dacă primul pas nu poate fi realizat, treceți direct la al doilea. Dacă pasul al doilea nu poate fi realizat, treceți la…
                Pasul patru: Găsiți codicele reginei
                Pasul cinci: Găsiți nestemata magică numită Piatra înserării
E o poveste încântătoare, deși nu foarte intensă, un prim volum extrem de promițător și o carte de debut de apreciat!
Fragment:
Ce dorești tu, de fapt, Brienna?” parcă mă întrebau ochii lui. „De ce vrei să stăpânești o pasiune?”
Însă eu i‑am oferit răspunsul care îmi fusese predat, deoarece am considerat că era cel mai sigur.
— Pasiunea este împărțită în cinci inimi, am început. Pasiunea înseamnă arte plastice, muzică, artă dramatică, înțelepciune și cunoaștere. Pasiunea este devoțiune necondiționată, este fervoare și agonie, este cumpătare și ardoare. Nu cunoaște margini și poate aparține unui bărbat sau unei femei, indiferent de clasa din care fac parte sau de statutul lor, indiferent care le este moștenirea. Pasiunea devine una cu bărbatul sau cu femeia, tot așa cum bărbatul sau femeia devin una cu pasiunea. Este o aducere la desăvârșire a priceperii și a trupului, un simbol al devotamentului, evlaviei și faptelor unui om.
N‑aș putea spune dacă răspunsul meu învățat pe dinafară l‑a dezamăgit sau nu pe Cartier. Chipul lui era întotdeauna impasibil: nici măcar o dată nu l‑am văzut zâmbind, nici măcar o dată nu l‑am auzit râzând. Uneori aveam impresia că nu era cu mult mai în vârstă decât mine, dar apoi îmi spuneam că sufletul meu e tânăr, pe când al lui, nu. Era, de departe, mult mai experimentat și mai educat decât mine, probabil, deoarece copilăria îi fusese întreruptă prea devreme. Oricare i‑ar fi fost vârsta, o cantitate uriașă de cunoaștere era înmagazinată în mintea lui.
— Am fost ultima alegere care îți mai rămăsese, Brienna! mi‑a spus, în cele din urmă, neluând în seamă ce îi recitasem din catehism. Ai venit la mine în urmă cu trei ani și m‑ai rugat să te pregătesc pentru cel de‑al șaptesprezecelea solstițiu al tău. Totuși, în loc să am la dispoziție șapte ani ca să fac din tine o maestră a cunoașterii, am avut doar trei!
Îmi venea tare greu să‑i îndur remarcile. Mă făcea să mă gândesc la Ciri, cealaltă ucenică a lui. Ciri se adâncea în cunoaștere cu o râvnă de invidiat, însă ea avea în spate șapte ani de instruire! Bineînțeles că nu mă puteam compara cu ea!
— Iertare că nu sunt precum Ciri! am spus înainte să‑mi pot înghiți sarcasmul.
— Ciri a început instruirea pe când avea zece ani, mi‑a reamintit el, calm.
Și‑a făcut de lucru cu o carte de pe masă, pe care a ridicat‑o apoi. A răsfoit câteva pagini ale căror colțuri fuseseră îndoite, lucru pe care îl detesta profund. L‑am urmărit cum a netezit cu grijă hârtia învechită.
— Îmi regretați alegerea, maestre?
De fapt, am vrut să‑l întreb: „De ce nu m‑ați refuzat când v‑am rugat să‑mi deveniți maestru în urmă cu trei ani? Dacă trei ani nu erau de ajuns pentru a stăpâni pasiunea, de ce nu mi‑ați spus «nu» de la bun început?”
Dar poate că ochii mei au reușit să exprime clar toate aceste gânduri, căci s‑a uitat la mine, după care și‑a întors privirea, întristat, revenind cu atenția ațintită asupra cărților.
— Eu, unul, nu am decât vreo câteva regrete, Brienna, mi‑a răspuns.
— Ce se întâmplă dacă nu mă va alege niciun protector la solstițiu? l‑am întrebat.
Dar știam prea bine ce soartă îi aștepta pe tinerii și pe tinerele care nu reușeau să treacă testul. Acești nefericiți ajungeau, adesea, niște biete suflete distruse, niște inadaptați, care nu își găseau nicăieri locul, căci nu mai aparțineau niciunui grup, ocoliți și de pasiune, dar și de oamenii de rând. Să îți dedici atâția ani din viață, tot timpul și toată atenția unei pasiuni fără să ajungi s‑o stăpânești…
Asta chiar te făcea să te transformi într‑un „necorespunzător”, cum erau denumiți acești paria și cum ajungeau să fie considerați de toată lumea. Ei nu mai erau nici ucenici, dar nici nu ajungeau stăpâni ai pasiunii și se trezeau, pe neașteptate, aruncați din nou în societate, încercând din răsputeri să devină, cumva, de folos.
În timp ce îi așteptam răspunsul, m‑am gândit la metafora despre care îmi vorbise, în primul meu an de ucenicie, maestra Solene, atunci când își dăduse seama că eram departe de a fi cine știe ce artistă a penelului: pasiunea se dezvoltă în etape. Călătoria începe ca ucenică. Ardena poate fi asemuită cu o omidă. Aceasta este perioada când învățăcelul devorează învățătura primită și încearcă să stăpânească pasiunea cu toată forța de care este în stare, ceea ce poate să se întâmple în doi ani, dacă e un copil‑minune, sau în zece, dacă e un învățăcel mai leneș.
Casa Magnalia avea un program de învățământ de șapte ani, destul de riguros în comparație cu acelea ale altor case ale cunoașterii (sau școli de pasiuni, cum li se mai spunea) din Valenia, ale căror programe se întindeau și pe opt sau nouă ani de studiu. Apoi urma etapa stăpânirii pasiunii – marcată printr‑o ceremonie în cadrul căreia fostului învățăcel i se ofereau o mantie și un titlu onorific – și, imediat după aceasta, stadiul în care era angajat de către un protector, un binefăcător.
În această etapă fostul ucenic putea fi asemuit cu o crisalidă, căci își menținea și își sporea pasiunea, aducând‑o la maturitate, pregătindu‑se, totodată, pentru stadiul final, acela de fluture, în care pasiunea sa îi putea fi înfățișată lumii fără opreliști sau ajutor, deplină, desăvârșită.

Mulțumim Grupul Editorial Corint pentru cartea Ascensiunea de Rebecca Ross oferită pentru recenzie

Cartea Ascensiunea de Rebecca Ross /Cărțile apărute la Leda Edge

pot fi comandate de pe edituracorint.ro,

 elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii Editura Leda Edge

About Author

23 de comentarii

  1. Veronica A. on

    Urmează si la mine la citit!!! M-ai facut curioasă, cred ca o bag mai in fata ! Felicitări ! :*

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Inca o serie fantasy ispititoare! Felicitari Oli, minunata recenzie!

  3. Ce frumoasa este aceasta recenzie, cred ca mi-ar placea cartea din ce am citit aici. Are parca si un pic de aer din legendele arturiene. Super!

  4. Mirela Barbalata on

    O recenzie frumoasa, Oli! Pare o carte palpitanta . Se vede ca iti plac cartile fantasy

    • Multumesc Mirela! Asa este, si am apreciat cartea cu atat mai mult cu cat e romanul de debut al autoarei. Scrie foarte bine!

    • Să o citesti cu placere, Alina! Sunt curioasa ce impresie iti va face. E un prim volum foarte promitator!

  5. Balan Daniela on

    O carte interesantă ! Foarte frumoasă și ispititoare recenzia,felicitari ❤️

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: