Atingerea destinului de Alina Cosma, Editura Petale Scrise – recenzie

20

Atingerea destinului

Alina Cosma

Editura Petale Scrise

An apariție: 2018
Număr pagini: 225
Categorie: Romance
Alesia, medic pediatru, dedicat vocației și micuților ei pacienți, îl întâlnește pe Sebastian, playboy milionar, provenit din lumea aceea pestriță, unde marile afaceri se împletesc cu politica. Destinele celor doi se intersectează datorită unei fetițe a cărei dragoste nevinovată ajunge să-i includă pe ambii…
Orașe diferite, cariere care nu sunt compatibile și nu suportă schimbări majore, complicații familiale, momente de cumpănă în viața fiecăruia, toate par a fi împotriva unei iubiri cum nu a mai trăit niciunul dintre ei…
Unde răsare dragostea, înfloresc și pietrele
Cu o copertă minunată și un sinopsis atrăgător, mă așteptam să descopăr o poveste caldă și romantică și, spre plăcuta mea surpriză, chiar de asta am avut parte!
Nu știu dacă asta a fost intenția autoarei, dar coperta mi s-a părut foarte sugestivă – orhidee roz și pietre cenușii – ducându-mă cu gândul la ceva delicat, dar plin de forță – așa cum s-au dovedit personajele principale ale cărții – cât și la meandrele destinului, marcat de multe ori de multe tonuri de gri, căci prea puțin din ce ni se întâmplă în viață e doar alb sau negru…
E prima carte a autoarei pe care o citesc, iar lectura ei mi-a prilejuit câteva ore de relaxare în compania unei povești sensibile, scrisă într-un stil simplu, direct și nepretențios, ușor de citit.
Protagoniștii cărții sunt Alesia Alba, o tânără doctoriță, medic pediatru, într-un mic orășel de provincie, Dumbrava, și Sebastian Matei, un bărbat foarte atrăgător, milionar, dintr-o familie influentă și implicată în viața politică.
Cei doi s-au cunoscut întâmplător – deși nimic nu e întâmplător în calea destinului – când la camera de gardă a fost adusă o fetiță de către mama și unchiul ei. Ați ghicit, unchiul era Sebastian Matei, aflat în vizită la cumnata și nepoțica lui, atunci când micuța s-a simțit rău.
Când intră în camera de primiri urgențe, dădu cu privirea de un bărbat cu chipul încruntat. Era înalt, șaten, trecut de treizeci de ani, dar cu trăsături fine ale feței. Privirea îi fugi la o fetiţă de aproximativ patru – cinci ani, cu bucle aurii, de o frumusețe angelică, care zăcea pe pat, plângând.
Fetița, Suzana/Suzy, se atașează pe loc de inimoasa și blânda doctoriță, iar aceasta o îndrăgește imediat pe micuța pacientă. Însă Sebastian nu a fost deloc binevoitor, fiind de-a dreptul nepoliticos, fără a ezita să-și arăta neîncrederea în competența Alesiei. Era un bărbat obișnuit să comande și să aibă parte de tot ce e mai bun, iar o doctoriță ”prea tânără” dintr-un oraș de provincie nu avea la prima vedere darul de a-l impresiona în vreun fel. În același timp, pe plan sentimental, era genul de cuceritor care nu se implica în relații serioase.
De la divorțul fratelui său nu avusese relații serioase, de durată, și nici nu își dorise vreuna. Se mulțumea cu relații fără complicații. Nu seducea, dar nici nu se lăsa sedus. Existau suficiente femei disponibile, care înțelegeau ce dorea el, aventuri amoroase.
Destinul și-a spus din nou cuvântul când, în urma unei căzături de pe cal a Suzanei, este adusă la spital și cei doi, Alesia și Sebastian se întâlnesc din nou, iar interesul lui Sebastian pentru devotata doctoriță începe să crească, deși ca fel de a fi erau diametral opuși. El era plin de el și de importanța statutului lui, conștient și de forța financiară pe care o avea ca director al unei mari fabrici ce aparținea familiei sale, iar Alesia era o tânără modestă și timidă, însă cu o coloană vertebrală inflexibilă în ciuda fragilității sale.
Un punct de cotitură în viața lor va fi atunci când, în urma unui accident, Mara, mama Suzanei, moare, iar fetița rămâne în grija lui Sebastian, care o iubea foarte mult.
Vă întrebați probabil de ce nu se interesa tatăl ei – fratele lui Sebastian – de ea. Ei bine, acesta era un nenorocit care își abuzase soția pe vremea când erau căsătoriți, și nici față de propria fiică nu avea sentimente prea calde. Din nefericire, există și în viața reală astfel de oameni…
Alesia, pe care Suzy o numea prietena ei cea mai bună, având deplină încredere în ea, are grijă de micuță cât timp Sebastian s-a ocupat de înmormântare. Apoi unchiul și nepoțica pleacă la Cluj, unde locuia acesta, dar, de dragul fetiței, Alesia și Sebastian vor interacționa mai des decât și-ar dori fiecare dintre ei. Nu era vorba că nu se simt atrași unul de celălalt, de fapt, tocmai acest fapt începuse să fie o problemă, distanța dintre lumile lor, dintre cercurile în care se învârtea fiecare fiind ca de la cer la pământ.
Și tocmai când începuseră să creadă că pot găsi o modalitate prin care să poată fi împreună, sau, mai bine zis, când se gândeau că merită să ia în calcul această dorință a lor, Alesia a cunoscut familia lui Sebastian. Dezastru total! Niște încrezuți, superficiali, egoiști și plini de fițe, iar fratele lui de-a dreptul violent! Veți vedea despre ce e vorba, nu vă dau amănunte…
Singura rudă a lui Sebastian de care mi-a plăcut și chiar m-a impresionat a fost bunica lui, o bătrânică înțeleaptă și sufletistă, care nu se sfia să-i dea sfaturi:
– Ascultă, băiete! Ar trebui să-ți bagi mințile în cap! Fata asta te place și o placi și tu! Când vrei să devii și tu responsabil?! Acum ai o fiică de crescut! Nu ești singur, de capul tău!
La un moment dat, și Sebastian va cunoaște familia Alesiei. Să nu credeți că va fi mai bine primit decât a fost ea în familia lui. În aceste condiții, vor putea găsi oare puterea de a trece peste toate obstacolele pentru a fi împreună? Inima le va da răspunsul, iar destinul își va spune cuvântul.
Acea femeie trebuia să-i rămână alături pentru tot restul vieții. Nu știa cum o va convinge, dar nu mai putea să o lase să plece.

Țin să remarc că povestea e inspirată din cotidian, e o poveste a zilelor noastre, reflectă realități plăcute sau mai puțin plăcute și ne prezintă oameni pe care i-am putea întâlni în viața de zi cu zi, cu frământările și problemele lor, tipologii umane și caractere diferite, care au făcut propriile alegeri – bune sau rele – în funcție de cărțile ce le-au fost servite. Am remarcat cu neplăcere cum membrii familiei lui Sebastian, foarte înstăriți și implicați în politică se situau în alte sfere, privind cu desconsiderare spre oamenii obișnuiți, cum era Alesia. Pe de altă parte, am urmărit cu emoție felul în care Alesia, ca medic, a fost afectată atunci când a pierdut un pacient, suferința ei fiind palpabilă. Sebastian, la rândul lui, m-a impresionat prin grija și responsabilitatea asumate față de Suzy, atunci când fratele lui, tatăl fetei, numai tată nu se putea numi prin atitudinea avută. Și m-am gândit la adevărul zicalei că un părinte adevărat e cel care te crește și te iubește.

În final, recomand această carte romanticilor, e o lectură agreabilă, emoționantă, care te lasă cu o stare de bine la final.

Cartea poate fi comandată de pe editurapetalescrise.ro

About Author

20 de comentarii

  1. Daniela Balan on

    Am citit două cărți scrise de autoare si mi-au plăcut foarte mult ! Foarte frumoasă, tentantă și emoționantă recenzia! felicitări ❤️

  2. Mirela Barbalata on

    Este o poveste sensibila si emotionanta! Dintre toate cartile autoarei aceasta mi -a placut cel mai mult .

    Felicitari pentru frumoasa recenzie!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: