Atingeri de vanilie de Daniela Dumitru, Editura StoryCraft Publishing – recenzie

Atingeri de vanilie

Daniela Dumitru

Editura StoryCraft

Nr. de pagini: 420

An apariție: 2021

Daniela Dumitru este o romantică incurabilă, storyteller, marketer, vegetariană și iubitoare de animale. Și-a urmat pasiunea pentru scris ca ziarist în anii de studenție, urmând mai apoi o carieră în marketing, în mai multe domenii, cei mai mulți ani lucrând în companii farmaceutice.

Născută cititoare și nu scriitoare, într-un orășel de provincie, în anii de dinainte de ‘89, Daniela și-a găsit refugiul în lectură și în poveștile clasice de dragoste. A început să scrie prima ei carte în timpul cursurilor la Școala de Scris a lui Daniel Zărnescu. A abandonat proiectul până în perioada lockdownului când, prezentă în fiecare zi la birou, dedica serile și nopțile personajelor poveștii ei, din Atingeri de Vanilie.

Și-a dorit să scrie în genul romance erotic, dar a ajuns să dea viață unor personaje puternice, angrenate  într-o poveste cu multe nuanțe psihologice. A ales genul romance pentru că toate poveștile trebuie să se termine cu bine și asta se potrivește cel mai bine firii ei optimiste.

Chinuită de un trecut traumatizant și o relație toxică cu mama ei, rebela și ireverentioasa Ela și-a găsit liniștea și stabilitatea într-un job „călduț” de corporatistă. Noul CEO, Max, strică totul când schimbă regulile și o aduce să lucreze aproape de el.

Pornind de la un joc de atracție aparent nevinovat, cei doi se trezesc prinși într-o poveste de iubire viscerală, pasională și epuizantă, în care fiecare reprezintă pentru celălalt eliberarea de propriul trecut și de traume. 

Scoțând la iveală frica de prejudecăți și nevoia dureroasă de a fi iubiți, Atingeri de vanilie, spune povestea a doi îndrăgostiți care nu au dreptul la fericire împreună și ne lasă cu o întrebare: „Câte bariere poate sparge un simplu sentiment?”

„O eroină ironico arogantă care pariază totul pe iubirea interzisă.” – Cristina Buruiană

„O poveste de dragoste, împachetată cu secrete orgolioase, presărată din loc în loc cu picanterii savuroase. O carte relaxantă, ce-ți ascute toate simțurile. Perfectă pentru domni, după ce o citesc doamnele.” – Cristina Jianu Dobrescu

„Este un roman despre curaj, despre încredere, despre speranță, despre cum dragostea nu are tipare.” – Cristina Dumitru

„Un romance așa cum citești în cartile cu autori străini pe copertă. În ciuda dimensiunii, am citit-o in 3 zile. Pe nerăsuflate. Bonus: in timp ce citești, faci vânzare de croissante cu vanilie patiseriei preferate.” – Roxana Popa

Atingeri de vanilie este o carte bine scrisă, care ne oferă o poveste de dragoste fierbinte și complicată dintre doi eroi bântuiți de dramele trecutului, dar care reușesc să se vindece reciproc prin puterea miraculoasă a iubirii.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Ela, o tânără în vârstă de 26 de ani, ale cărei răni sufletești suferite pe când avea doar 16 ani supurează încă.

Totuși, cu un efort de voință, Ela reușise să se adune din bucăți și să-și găsească un oarecare echilibru, ținându-se departe de propria familie, păstrând o relație caldă doar cu frățiorul ei, mai mic decât ea cu 10 ani și pe care îl iubea nespus, evitând să se implice în vreo relație romantică serioasă și având doar vreo trei prieteni pe care se putea baza.

Jobul ca organizatoare de evenimente, obținut prin propriile puteri într-o multinațională, îi aducea mai multe satisfacții, fiind apreciată de șefi și de colegi, iar croisantele cu vanilie de la mica unitate aflată în incinta societății erau un bonus, savurându-le cu plăcere în pauza de cafea.

Viața Elei se complică brusc în momentul în care Max, un neamț cu rădăcini grecești, CEO-ul companiei și unul dintre proprietari, o remarcă și începe să-i dea atenție. Între cei doi începe un joc de tachinări, Ela făcând față cu mult tupeu solicitărilor adesea enervante ale lui Max.

Deși știa că Max era însurat și avea un copil, Ela cedează atracției irezistibile față de acesta și devine amanta lui, deși era conștientă că astfel încălca atât normele morale cât și cele impuse de politica firmei, riscând să-și piardă locul de muncă dacă relația lor ar fi devenit publică.

După ce au devenit iubiți, comportamentul lui Max devine cel puțin contradictoriu, transmițându-i semnale amestecate, ba fiind un iubit tandru și atent, ba ignorând-o complet săptămâni întregi, ba tratând-o cu aroganță la locul de muncă. În replică, reacția Elei este și ea ambiguă, fie replicându-i cu obrăznicie, fie făcându-se preș în fața lui.

Trebuie să recunosc că Max m-a enervat de multe ori prin inconsecvența lui. Chiar dacă s-a revanșat cu brio spre final, când am aflat și povestea lui tristă de viață de până atunci, n-am putut să nu remarc faptul că, potrivit chiar propriilor declarații, el intrase în relația cu Ela plănuind să se folosească de ea pentru a-și potoli demonii interiori, urmând să o părăsească ulterior, atunci când părăsea postul, așa cum procedase cu iubitele de dinainte. Când propriul suflet ți-e sfâșiat în bucăți nu realizezi cât de ușor poți să frângi sufletul altcuiva…

Nu am rezonat prea bine nici cu Ela. Adolescența este o perioadă extrem de vulnerabilă și dificilă, iar multe din persoanele aflate la acea vârstă ajung să trăiască adevărate drame tocmai pentru că nu conștientizează riscurile la care se supun în anumite situații. Suferința lor este exacerbată de imaturitatea vârstei și adesea au nevoie de ajutor specializat pentru a depăși o traumă sufletească.

Este extrem de dureros ceea ce i s-a întâmplat Elei pe când avea 16 ani și este de înțeles că a marcat-o profund. Surprinzător, sau nu, este faptul că nici măcar la vârsta de 26 de ani Ela nu pare să conștientizeze partea ei de vină pentru drama suferită, preferând să o urască pe mama ei și să o considere vinovată pentru tot. În opinia ei ea a fost un ”fluturaș”, iar atitudinea ei rebelă s-a datorat mamei ei, care nu i-a înțeles firea și a încercat să-i impună o educație severă. Din păcate, statisticile demonstrează că un astfel de comportament rareori are consecințe pozitive.

O armată de psihologi au elaborat o serie de programe prin care se încearcă să se facă educație în școli, cu scopul de a se preîntâmpina o situație precum cea în care s-a aflat Ela la 16 ani. Chiar dacă acel nefericit incident nu s-ar fi produs, nu știu cum ar fi putut Ela să o scoată la capăt fără sprijinul necondiționat al părinților ei sau fără să afecteze drastic alte destine.  Mult prea tulburată sufletește, Ela pare să ignore toate posibilele consecințe dramatice ce le-ar fi putut avea faptele ei din trecut, refuzând să privească lucrurile și dintr-o altă perspectivă, condamnându-și mama fără a-i da dreptul la replică și blamându-și tatăl că stă sub papucul mamei.

Superficialitatea și impulsivitatea Elei puteau să o coste scump și acum, matură fiind. Pe principiul ”întâi acționează și apoi gândește”, Ela a ajuns la un moment dat într-o postură compromițătoare, ce putea să-i distrugă pentru totdeauna șansa la o relație fericită.

Mi-a plăcut că, la un moment dat, tatăl ei nu a mai menajat-o și i-a spus adevărul verde în față, tocmai pentru a o ajuta să se trezească la realitate.

„M-a iubit! Cu disperare, mai mult decât cariera, mai mult decât pe copiii ei. Am decis să rămân alături de ea și nu îmi pare rău. Înainte să judeci, așa cum o acuzi mereu pe maică-ta că face, trăiește-ți tu povestea de iubire până la capăt. Construiește ceva cu ceea ce ai în inimă. Nu mai dărâma totul în jurul tău în numele unor greșeli din trecut. Construiește! Acolo unde totul pare că se dărâmă, să poți clădi ceva, este o senzație extraordinară. Eu sunt constructor, știu ce spun. Vorbim noi după aceea, o să îmi dai dreptate.”

Din fericire pentru Ela, ursitoarele au fost generoase cu ea la naștere, în ciuda percepției ei contrare atunci când avea impresia că toate corăbiile i s-au înecat. Nu toate fetele care trec printr-o dramă asemănătoare cu a ei au parte de părinți cu posibilități financiare, iubitori și iertători, și nici de un prinț pe cal alb care să le aline rănile sufletești și să le ofere un viitor luminos. Sfatul meu ar fi să savurați povestea dar să nu încercați asta acasă! 😅

Fragment din carte:

“Am iubit o singură data și am fost pedepsită pentru asta.”

“Cum așa?”

“Poveste lungă. Ne strică atmosfera. Ți-o spun mai bine altădată.”

“Acum e cel mai bine, nu altădată. Vreau să știu mai multe despre tine.”

”Max a stins restul de țigară în scrumiera de pe noptieră și s-a așezat mai bine, sprijinindu-se de speteaza patului. Mișcările lui m-au dezechilibrat puțin și m-am sprijinit cu podul palmelor de el, aplecându-mă ușor în față. Mi-a cuprins capul, mi-a atins fugar buzele, apoi m-a așezat mai bine peste el rezemându-mă de genunchii lui ridicați. Eram așezați într-o împreunare mai intimă decât orice poziție sexuală. Ochii lui mă fixau în semiîntunericul camerei, luminată doar de cele două veioze de pe noptiere. M-a încurajat din priviri să încep povestea.”

Cartea Atingeri de vanilie de Daniela Dumitru poate fi comandată pe storycraft.ro, libris.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți Editura StoryCraft Publishing