Băiatul din camera albă de Karl Olsberg, Editura DPH – recenzie

14

Băiatul din camera albă

(Boy in a White Room – 2017)

Karl Olsberg

Editura Didactica Publishing House

Traducerea: Andreea – Ileana Pop

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 280

Karl Olsberg și-a dat doctoratul în domeniul inteligenței artificiale, a fost consultant în management, manager al unei stații TV și a fondat mai multe startupuri. Primul său roman, “Das System”, apărut în 2007, a intrat rapid pe lista de bestselleruri a publicației Der Spiegel. De atunci el scrie nu numai romane de succes pentru adulți, dar și pentru adolescenți și copii. Romanele sale Minecraft, pe care le-a publicat inițial în regie proprie, au ajuns pe locul 2 în clasamentul Amazon. Pe lângă toate acestea, startupul său Papego, prin aplicația cu același nume, permite cititorilor să continue să citească o carte tipărită de pe mobil sau tabletă. A fost numit Content Startupul anului 2016. Autorul locuiește cu familia la Hamburg.
Lipsit de libertate, fără nicio amintire, Manuel se trezește într-o cameră albă. Nu știe cine este și nici cum a ajuns aici. Singurul lui contact este o voce generată de computer numită Alice, prin intermediul căreia are acces la internet. Încetul cu încetul, Manuel descoperă online ce i s-a întâmplat: într-o tentativă de răpire, el ajunge să fie rănit, acest lucru punându-i în pericol viața. Dar cum a putut totuși să supraviețuiască acestui atac? Este acesta întregul adevăr? Și de fapt cine este Manuel cu adevarat?
“Nu numai uimitor de captivantă, dar și cu profunzime filozofică. Una dintre cărțile pe care ți le vei aminti toată viața.” – Andreas Eschbach

“— Hei! Lăsați-mă să plec de aici! răcnesc. Sau, mai degrabă, vreau să răcnesc, dar din gura mea vine doar o voce ciudată, fără nicio tonalitate, ca și când cuvintele ar fi rostite de un computer.
— Nu înțeleg instrucțiunea.
Este vocea unei femei. Tonul ei este la fel de nefiresc ca și al meu. Pare să vină de pretutindeni, în același timp. Cu toate acestea, mă întorc, pe jumătate sperând, pe jumătate temându-mă că cineva a apărut ca prin magie în această cameră, că există acces și astfel o ieșire. Dar totuși sunt singur.
— Ce? întreb eu.
— Nu înțeleg întrebarea.
— Cine … cine ești tu?
— Mă numesc Alice, răspunde vocea. Vine de la “Advanced Language Interpretation Counseling Extension”.
— Unde mă aflu?
— Nu sunt autorizată să furnizez informații despre locul în care te afli sau situația ta.
— Cine sunt?
— Ești pacientul.”
Dacă descrierea acestei cărți nu era suficientă să-mi atragă atenția, cu siguranță, acest fragment a reușit din plin.
Autorul Karl Olsberg a reușit să-mi ofere o lectură incitantă, plină de suspans și învăluită în mister.
Încă de la primul capitol pătrundem în mintea lui Manuel și ne confruntăm cu gândurile și întrebările acestuia:
“O cameră albă în formă de cub. Nicio sursă de lumină. Pereții par să strălucească de la sine, astfel încât marginile lor pot fi recunoscute doar după liniile fine, întunecate din colțuri. Fără ferestre sau uși, fără tablouri pe pereți. Nimic nu dezvăluie ce este în afara acestei camere sau cum am ajuns aici. Nu se aude nici cel mai mic sunet.”
Astfel, pornim într-o călătorie care sperăm să ne dezvăluie unele răspunsuri.
“Băiatul din camera albă” este o lectură care ne incită, ne prinde în capcană și pe care nu o putem lăsa din mână până la final. O combinație aparte de science-fiction cu literatura de suspans și mister.
Prin intermediul lui Manuel pătrundem într-o lume ciudată, unde singura comunicare pe care o poate avea este cu un computer.
Manuel se simte ciudat. Conștientizează că nu poate transmite emoții, vorbirea îi este plată și seacă; de asemenea nu are simțuri: fie că lovește un perete, este speriat și inima ar trebui să îi bată cu putere, ori răcnește, acesta nu simte absolut nimic. De aici, o singură întrebare ne face să nu mai putem lăsa cartea din mână: cine este Manuel și de ce este ținut captiv?
Îmi place stilul concis și direct al autorului, felul în care transmite informațiile cititorului. Simplu, la obiect.
“Ce știu? Sunt într-o cameră virtuală fără ieșire. Mi-am pierdut memoria și nu știu unde îmi este corpul. Pot să privesc lumea din afară printr-o mie de ochi, dar, atâta timp cât nu știu unde trebuie să mă uit de fapt, este complet inutil. Apoi este Alice, pseudointeligența artificială. Ea este poate cea mai bună pistă acum.”
În această cameră albă cu conexiune automată la internet, asistat de Alice prin comenzi vocale, Manuel începe munca de detectiv, laborioasă și pornind de la zero, pentru a descoperi cine este și unde se află.
Prin toate căutările sale, reușește să afle că este în Hamburg. Găsește pe Google un articol despre un mare antreprenor a cărui soție a fost omorâtă și al cărui băiat de 15 ani a fost grav rănit. Tot Manuel se numește.
“— Cine este Henning Jaspers?
— Henning Jaspers este tatăl tău, răspunde Alice.”
Și adevărul iese la lumină. Constatăm că într-adevăr, a fost atât de grav rănit încât coloana vertebrală nu-i mai este funcțională, de fapt a fost spulberată, nu-și va mai reveni niciodată, dar tatăl lui a observat că funcțiile creierului și ale sistemului nervos încă sunt funcționale. Astfel a ajuns Manuel să locuiască într-o realitate virtuală.
O lectură inedită! O aventură pe care orice tânăr și-ar dori să o exploreze, chiar dacă doar pentru câteva ore!
Manuel ajunge să locuiască într-o lume virtuală, scoasă din cartea lui preferată: Stăpânul Inelelor a lui Tolkien. Cu această ocazie, alături de el și tatăl său, avem ocazia să explorăm Rivendel, și întreagă această lume magnifică.
Este emoționant să vezi toată știința și imagistica IT-iștilor puse la un loc pentru a crea o lume virtuală la fel de reală precum cea imaginară. Cu toate acestea, Manuel suferă din cauza pierderii memoriei și simte doar o imensă furie nestăpânită. Mai ales când vizitează mormântul mamei și realizează că nimic despre mama sa nu-i apare în minte…
O lectură care ne supune unor emoții puternice, ne face să ne întrebăm dacă nu cumva o asemenea realitate este sau va fi posibilă într-un viitor apropiat? La cum avansează tehnologia, totul este posibil!
Este hotărât să afle cine i-a ucis mama și de ce.
“— Manuel, asta nu merge! Ești un băiat de 15 ani fără experiență în criminalistică. Ești, fără îndoială, foarte inteligent, dar numai cu inteligența nu vei afla nimic ce comisia specială a poliției, care constă doar din specialiști, nu a aflat deja. Oricât de trist ar fi, nu poți face nimic pentru a răzbuna moartea mamei tale, deși înțeleg cât de mult îți dorești asta.
Nu, nu poate să înțeleagă. Simt că îmi vine să plâng, dar corpul meu virtual nu poate vărsa lacrimi, iar cu vocea artificială nu pot nici măcar suspina.”
Pe măsură ce acțiunea romanului avansează, totul pare a conduce spre și mai multe enigme: o tânără văzută într-un live îi atrage atenția, face tot posibilul să poată discuta cu ea, iar ceea ce află efectiv m-a lăsat cu gura căscată:
 “ -Manuel? Dar cum este posibil? Unde ești?”
“ -Înainte de a-ți spune unde sunt, mai întâi trebuie să știu de unde ne cunoaștem”, răspund eu.
“ – De unde ne cunoaștem? Cum ai putut să uiți asta, dacă ești cu adevărat cel care susții că ești? Sunt sora ta!”
Cartea capătă deja valente de thriller.
Oare cum este să fii conștient că niciodată nu vei mai putea fi o ființă normală și că este posibil ca memoria să nu-ți revină integral niciodată?
Descoperă că fiecare persoană din jurul lui îi ascunde câte ceva sau anumite aspecte ale realității, ceea ce ne debusolează și pe noi, nu doar pe el.
Cartea aduce în discuție și marii filozofi ai lumii și operele lor. O lecție de cultură generală gratuită, aș putea spune.
Autorul Karl Olsberg a creat un univers aparte, unde cititorii au pătruns plini de curiozitate și apoi au descoperit că nu-și doresc să-l părăsească până nu dezleagă toate misterele.
Personajul Manuel este unul absolut fascinant, pe care îl îndrăgești încă din primele clipe și pe care îți dorești să-l vezi salvat, deși încă nu știi care este salvarea lui.
“Ce se întâmplă oare aici? Este clar că fie ceva este în neregulă cu mine, fie omul care spune că e tatăl meu este mincinos. Dar de ce ar face asta? Ce sens ar avea toate astea?”
De aici, totul se schimbă treptat, suspansul își face simțită prezența, iar noi asistăm neputincioși la tot ce urmează. Toată disperarea lui Manuel, dorința lui de a descoperi adevărul, de a afla dacă mintea lui îi joacă feste sau alții au alte interese pentru a-i ascunde realitatea…
Personaje din “Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Caroll ascund mesaje care-i pot oferi o șansă lui Manuel de a descoperi adevarul care i se ascunde.
Se luptă cu neîncrederea în cei din jurul lui așa cum o facem și noi în viața reală. Se pare că și personajele cărții au multe de ascuns, așa cum și în viața reală mulți oameni își urmează propriile interese…
“Băiatul din camera albă” este o lectură realist conturată, potrivită pentru cititorii amatori de variate genuri literare, pe care o recomand cu drag. Astfel, veți descoperi cine este Manuel și ce va afla despre sine și despre cei din jurul lui.

Cartea Băiatul din camera albă de Karl Olsberg poate fi comandată de pe edituradph.ro, libris.ro, bookzone.ro, librariadelfin.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura DPH

Recenzii și prezentări cărți thriller

About Author

14 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Wow! Super!!
    M-ai făcut tare curioasă! Deși are accente de SF, iar eu nu citesc genul acesta , totuși recenzia ta mă ispitește .

    Felicitări!

  2. familiasimionescuyahooro on

    Captivanta recenzia, Geo!❤Un thriller cu accente SF care ma tenteaza! Felicitari pentru recenzie, multumesc pentru incitanta recomandare❤

  3. Www! Ai reușit să-mi stârnești la maxim curiozitatea! Chiar vreau să citesc această carte! Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤

  4. Clar gasesc foarte interesant tot ce ai scris aici, iar complexitatea cartii este pe gustul meu. Multumesc mult pentru recomandarea deosebita!

  5. Super!! Foarte incitanta recenzie, Geo, mi-ai starnit la maxim curiozitatea in privinta acestei carti, multumesc pentru tentatie!

Spune-ți părerea!