Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare de Suzanne Collins, Editura Nemira – recenzie

8

Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare

(The Ballad of Songbirds and Snakes – 2020)

Suzanne Collins

Editura Nemira

Editie cartonată
Data apariție: mai 2020
Nr. pagini: 544
Traducător: Ana-Veronica Mircea
Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare, prequel la seria bestseller Jocurile foamei
Ambiția îi va dicta. Rivalitatea îl va conduce. Dar puterea are un preț.
E dimineața în care începe a zecea ediție a Jocurilor Foamei. La Capitoliu, Coriolanus Snow, un băiat de 18 ani, se pregătește pentru singura lui șansă la glorie, ca mentor în Jocuri. Casa Snow, cândva măreață, a decăzut, iar soarta ei atârnă de posibilitatea firavă ca tânărul Coriolanus să fie mai fermecător, mai isteț și mai abil decât colegii lui ca să ajungă mentorul tributului câștigător. Dar norocul nu-i surâde. A primit sarcina umilitoare de a fi mentorul tributului feminin din Districtul 12, cel mai de jos dintre cei mai de jos. De acum destinele lor sunt îngemănate – fiecare decizie luată de Coriolanus poate duce la un avans sau la un eșec, la triumf sau la tragedie. În arenă, lupta se va da pe viață și pe moarte. În afara arenei, Coriolanus începe să aibă sentimente față de tributul lui. În plus, va trebui să pună în balanță nevoia sa de a urma regulile și dorința de a supraviețui cu orice preț.
Va fi o carte despre anii de reconstrucție ai Panemului de după Marele Război, ocazie cu care cititorii vor afla mult mai multe despre tulburătoarea istorie a districtelor și ocazie pentru mine să ridic întrebări dificile despre esență umană, precum cât de departe suntem dispuși să mergem pentru supraviețuire? – Suzanne Collins

 

Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare” de Suzanne Collins este un roman postapocaliptic captivant, intens, plin de aventură, prequel la seria Jocurile Foamei, cu scene dramatice, trădări, comploturi dar și momente romantice, o poveste despre prietenie, iubire și maturizare.
Ne aflăm în viitor, în ținutul Panem împărțit în douăsprezece districte. Peste tot stăpânește sărăcia, mizeria, bolile, foamea și rănile făcute de războiul cu rebelii din districte, deși cei care locuiesc în Capitoliu se străduiesc să mențină ridicate standardele date de renumele familiilor lor. Celor din districte trebuie să li se reamintească permanent că sunt inferiori, că dacă se vor răzvrăti vor exista întotdeauna repercursiuni.
Aceasta este povestea lui Coriolanus Snow (Coryo), moștenitorul Casei Snow care, deși locuiește într-un apartament luxos împreună cu bunica și verișoara lui, Tigris, orfan de ambii părinți, se zbate să supraviețuiască și să mențină aparențele. Foamea este una dintre „cele mai groaznice boli” ale lui, dar și obsesia de a nu face de rușine renumele familiei Snow, obsesia de a reuși să aibă o carieră și să facă parte din elita capitalei, din cercul celor bogați și influenți. Familia Snow a pierdut totul în timpul războiului, toate afacerile din industria armamentului fiind făcute praf în urmă bombardamentelor.
Are optsprezece ani și în curând va absolvi Academia, cel mai bun liceu din Capitoliu, obținând cu greu un loc de mentor la această a zecea Ediție a Jocurilor Foamei, fiind pentru prima dată în istoria acestor Jocuri când mentorii sunt aleși dintre cei mai buni elevi din anul terminal. Douăzeci și patru de tributuri, câte un băiat și o fată din cele douăsprezece districte învinse, aleși prin tragere la sorți, se luptî în Arenă, pe viață și pe moarte în Jocurile Foamei, un mod de a pedepsi rebelii răzvrătiți.
Acum, în Capitoliu, pe lângă cei care și-au câștigat locul de-a lungul multor generații există și parveniții, îmbogățiți după urma războiului cu rebelii, așa cum este și colegul lui, Sejanus Plinth, unul din copiii al cărui tată îmbogățit de pe urmă războiului, venit din districtul doi, cumpără totul. Sejanus este un idealist, un pacifist care vrea să facă lumea mai bună și vrea să lupte pentru ceva în care crede. Între cei doi există o relație ciudată de amiciție tocmai datorită principiilor lui Sejanus, care nu se sfiește să sfideze autoritatea Capitoliului și să -și susțină punctul de vedere.
Decanul Academiei, Casca Highbottom, este cunoscut drept cel care a inventat Jocurile Foamei, fiind prieten cu tatăl lui Coryo, generalul Snow, un tip dur, taciturn. Îl urăște fățiș pe Coryo, îl hărțuiește și nu pierde nicio ocazie de a-i arată disprețul. Alături de el stă Dr. Gaul, o nebună sadică, crudă, șefa creatorilor de joc care lucrează direct cu președintele țării, cea care trage „sforile” în acesta competiție și care stă cu ochii pe Coriolanus, urmărind din umbră toate acțiunile acestuia și toți pașii greșiți. Adolescentul-mentor îi urăște pe amândoi pentru că sunt lipsiți de sentimente, compasiune și îl atacă ori de câte ori au ocazia.
Tributul lui Coriolanus este o fată din Districtul doisprezece, cel mai mic district, cu locuitorii cei mai nemâncați, iar faptul că i-a fost lui repartizat reprezintă o umilință publică. Drept urmare, pentru a-și vedea scopul împlinit, acela de a câștiga premiul în bani oferit de autorități, pentru a merge la Universitate, unde studiile trebuie plătite, Coryo știe că trebuie să abordeze această ediție a Jocurilor Foamei ca pe o luptă pentru supraviețuire, luptă pe care trebuie s-o câștige cu toate armele de care dispun atât el, cât și tributul lui.
Lucy Gray Baird, tributul lui Coriolanus, este o apariție care impresionează încă de prima dată, o actriță înnăscută, o fată care face parte dintr-o familie de muzicanți profesioniști, orfană și ea ca și Coryo. Nu-i mai are decât pe cei din trupă, trupa pe care o numește Stolul, formată din artiști care nu fac parte din niciun district. Ea este fata-curcubeu, veselă, sensibilă, dar și inteligentă, căreia îi place muzică și care nu numai că reușește să câștige multă simpatie din partea populației, dar stârnește în adolescentul-mentor o multitudine de sentimente: compasiune, posesiune, prietenie, și, pe măsură ce Jocurile avansează, acel ceva care înfioară inima și răscolește simțurile tânărului mentor, chiar dacă există o lume întreagă care stă între ei. Astfel, Coryo se străduiește să formeze o legătură emoțională cu tributul lui, o tratează pe Lucy Gray ca și când fata este neprețuită, o apreciază și… se îndrăgostește. Totul devine și mai palpitant când ajunge să se implice personal în bătăliile din Arena, ajungând să fie vânat, să primească lecții, miza fiind nu numai câștigarea unei sume de bani și faimă, ci și supraviețuirea.
Lucy a lăsat însă acasă câteva treburi neterminate pentru că există cineva care este amestecat în povestea cu alegerea ei ca și tribut. Cine o urăște atât de tare încât a aranjat alegerea ei în Ziua Extragerii, cine va câștigă această ediție a Jocurilor Foamei, cât de departe este dispus să meargă Coriolanus pentru a-și îndeplini visul și ce alegeri vor face cei doi în acest joc pe viață și pe moarte, vă las vouă plăcerea de a afla, citind această poveste vibrantă, palpitantă, pe care o recomand cu multă plăcere.
Fragmente:
„Stema se disipă și în locul ei apăru președintele Ravinstill, cu părul brăzdat de șuvițe argintii, îmbrăcat în uniforma lui militară dinainte de război, pentru a reaminti că începuse să guverneze întreagă țară cu mult înainte de Zilele Negre ale rebeliunii. Reproduse un scurt pasaj din Tratatul de Trădare, care spunea că Jocurile Foamei sunt o despăgubire de război, vieți tinere din districte fiind luate în schimbul vieților tinere răpite din Capitoliu. Prețul trădării rebelilor.”
„Coriolanus nu putea să nu-i admire curajul. Desigur, Sejanus nu știa ce periculoasă putea fi dr. Gaul (…)
– Nu, nu-mi răspundeți, scuipă Sejanus. O să fie sau mort sau aproape mort când o să-l prindeți ca să-l târâți pe străzi în lanțuri.
– E dreptul nostru, ripostă dr.Gaul.
– Nu, nu este! Puțin îmi pasă ce spuneți. N-aveți dreptul să înfometați oamenii, să-i pedepsiți fără motiv. N-aveți dreptul să le răpiți viața și libertatea. Toată lumea se naște cu ele, nu vă aparțin ca să le puteți lua. Câștigarea unui război nu vă da acest drept. Nu vi-l dă nici numărul mai mare de arme. Nici locuința din Capitoliu. Nimic nu vi-l dă.”

Cărțile autoarei Suzanne Collins pot fi comandate pe nemira.ro, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.rolibrarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

About Author

8 comentarii

  1. Sunt tare curioasă in privința acestei cărți. Jocurile foamei mi-au plăcut foarte mult, iar Snow este cu siguranță un personaj a cărui poveste am dorit să o cunosc încă de la început.

  2. Superba recenzie, Carmen, si o ispita curata! Iti asteptam cu mult interes impresiile, mai ales ca seria Jocurile foamei mi-a placut foarte mult, asa ca m-ai convins pe deplin, o trec si pe aceasta pe lista de dorinte literare, multumesc!

Spune-ți părerea!