Banda celor sase ciori de Leigh Bardugo, Editura Trei

Banda celor șase ciori

Leigh Bardugo

Editura Trei

Nr. de pagini: 592

Titlul original: Six of Crows

Traducere de: Laurențiu Dulman

Este primul volum al seriei Six of Crows

De la autoarea celebrei Trilogii Grisha

New York Times Bestseller
USA Today Bestseller

Șase proscriși periculoși

O misiune imposibilă

Ketterdam: un centru înfloritor al comerţului internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul – şi nimeni nu o ştie mai bine decât Kaz Brekker, un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…

Așa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.

Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.

Un fugar cu un trecut privilegiat.

O spioană poreclită Fantoma.

O Sfâşie-Inimi care îşi foloseşte puterea ca să supravieţuiască într-un cartier rău famat.

Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.

Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei.

„Banda celor șase ciori conține toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situații-limită, o echipă războinică de proscriși pricepuți, o intrigă complicată și, pe alocuri, o tensiune insuportabilă.” Publishers Weekly

„Se citește pe nerăsuflate: o poveste despre o bandă multi-etnică formată din inadaptați foarte diferiți, dar care împreună alcătuiesc o familie.” Kirkus Reviews

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic.

De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut volumele Trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor, Regatul Furtunilor și Regatul Luminilor.

„Imaginând ceea ce ar fi putut fi niște personaje tipice pentru adult fiction – singuraticul, rebelul, marginalul, uneltitorul – Leigh Bardugo a creat eroi convingători și dinamici. Ce provocare să se întoarcă la lumea pe care a construit-o în Trilogia Grisha!” School Library Journal

 „— N-am trimis niciun Grisha la rug. Toti Grisha au parte de un proces corect… Nina s-a intors spre el, cu ochelarii ridicati, cu lacrimile inghetate pe obraji.

— Atunci cum se face ca niciun Grisha n-a fost gasit nevinovat la sfarsitul asa-ziselor voastre procese corecte? […] Pentru ca singura noastra crima este ca existam. Crima noastra este ca suntem ceea ce suntem.”

Recenzia:

Așadar, o poveste captivantă, o acțiune explozivă, un decor fantastic, o misiune imposibilă și o echipă extraordinară! Acestea sunt atuurile cărții pe care v-o prezint și recomand în cele ce urmează: Banda celor șase ciori.

Stilul cărții este alert, inteligent, foarte elaborat, minuțios, migălos, insistând pe descrieri,  astfel încât vizualizezi tot ce se întâmplă ca și când ai privi efectiv la un film. E un scenariu perfect pentru a fi ecranizat, ar rezulta cu siguranță un succes de box office.

Personajele ni se dezvăluie pe măsură ce avansează acțiunea, iar planul principal al cărții alternează cu cele în care ne sunt spuse impresionantele povești de viață ale celor șase protagoniști, întâmplările care i-au adus împreună în banda celor șase ciori, evenimentele traumatizante care i-au transformat în ceea ce sunt acum: personaje imperfecte, chinuite de proprii demoni interiori.

Capitolele cărții sunt scrise, pe rând, din partea câte unui personaj, aflând astfel ce gândește fiecare, însă nu e scrisă la persoana întâi.

Cartea este fantasy, iar timpul și ținuturile în care se desfășoară acțiunea sunt imaginare. La începutul cărții sunt două hărți care ne detaliază locurile la care se face referire în carte: Ketterdam, Ravka, Fjerdan.

După descrieri, acțiunea are ”caracteristici” de secol XX, iar orașul-port Ketterrdamul m-a dus cu gândul la  Amsterdam.

Să facem cunoștință cu eroii cărții, care, în pofida descrierii inițiale, se vor dovedi eroi neînfricați după cum veți vedea.  Toți sunt ușor ”duși cu pluta”, personaje ”defecte” și excentrice, după cum am spus, produs al experiențelor personale ale fiecăruia. Dar interacțiunea lor va fi de milioane!

Ceea ce este incredibil, chiar ușor neverosimil prin prisma încercărilor cărora le vor face față este vârsta acestora: 17-18 ani, întrucât toți par mult mai maturi de atât.

• Kazz Brekker, poreclit Mâini Murdare – un hoț de geniu și șeful bandei

• Inej, poreclită Fantoma – mâna sa dreaptă, o spioană cu un trecut de care vrea să uite.

• Jesper – un trăgător de elită și un împătimit al jocurilor de noroc

• Nina – o Grisha Sfâșie-Inimi care își folosește puterea (e capabilă să afecteze mental functionarea organelor persoanelor aflate în apropierea sa) pentru a supraviețui într-un cartier rău famat, ce speră să reușească să îndrepte un act de trădare pe care îl făcuse în trecut împotriva cuiva drag

• Mathias – un condamnat însetat de răzbunare, un fost druskelle fjerdan, soldat al Imperiului ce îi prigonea pe grisha

• Wylan – un fugar cu un trecut privilegiat, dar la care nu are cum să se mai întoarcă

Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei, lucru deloc improbabil, mai ales în cazul a doi dintre ei!

Acțiunea cărții începe în Ketterdam, un oraș port, imaginat ca un centru înfloritor al comerțului, unde poți gasi orice dacă esti dispus să plătești prețul ”corect”.

Ne aflăm în partea rău famată a acestuia, Doaga de Vest, în zona numită Butoi. Este zona bordelurilor, a tripourilor și a afacerilor dubioase, controlată de bande de stradă care fac legea.

Kaz Brekker este un locotenent de temut al bandei Scursurilor. În această postură este contactat de Van Eck, un membru de seamă al Consiliului negustorilor din Ketterdam, care îi propune o misiune aproape sinucigașă, dar recompensa e de nerefuzat, și l-ar face putred de bogat. Despre ce este vorba?

Un om de știință, pe numele său Bo Yul-Bayur, a inventat un drog extrem de periculos, jurda parem, care amplifică puterile și abilitățile Grisha într-o asemenea măsură, încât aceștia devin arme de neînvins în mâinile celor ce îi pot controla cu ajutorul acestui drog, de care devin dependenți pe viață, chiar după prima doză. Pot zbura, își pot modifica forma fizică, pot chiar transforma minerale în aur, putând duce la dezastrul întregului sistem economic. Pe scurt, lumea ar putea fi controlată de cei ce ar obține rețeta drogului.  Așadar, Van Eck îi cere lu Kaz să-l scoată pe Bo Yul-Bayur din mâinile celor care îl capturaseră și îl țineau prizonier: fjerdanii. Misiunea părea imposibilă, căci prizonierul era ținut în cel mai inaccesibil loc din lume: Curtea de Gheață, centrul puterii fjerdane, păzită de temuții soldați druskelle – ordinul însărcinat cu apărarea Fjerdei prin nimicirea Grisha.

Kaz acceptă, și își alege cu grijă echipa: cea mai ciudată ”adunătură” pe care v-o puteți imagina – fascinantul set de personaje pe care le vom urmări pe parcursul cărții.

Inej, cunoscută în Butoi ca Fantoma, datorită mobilității și abilității sale de a se strecura nevăzută și neauzită, moștenită din familie (provine dintr-o familie de acrobați ambulanți) a fost răpită cu ani în urmă de negustorii de sclavi și vândută lui Tante Heleen – patroana unui bordel numit Menajeria, unde fiecare fată întruchipa un animal – care a obligat-o să se prostitueze.  Inej era linxul. Scăparea ei a fost Kaz, care i-a cumparat contractul. În schimb, aceasta a devenit spioana sa din banda Scursurilor, persoana în care avea cea mai mare încredere. Iar Inej s-a îndrăgostit în taină de salvatorul ei.

”Inima e o săgeată. Are nevoie de o țintă ca să știe unde să se înfigă.”

Mi-a plăcut foarte mult o frântură din amintirile lui Inej, în care și-a adus aminte de părinții ei și dragostea ce îi unea pe aceștia, secretul iubirii adevărate.

”Vrei să-ți spun secretul iubirii adevărate? a întrebat-o odată tatăl ei.

Un prieten al meu obișnuia să spună că femeilor le plac florile. Avusese multe aventuri, dar nu și-a găsit niciodată o nevastă. Și știi de ce? Pentru că într-adevăr femeilor le plac florile, dar numai o anumită femeie adoră parfumul gardeniilor la sfârșit de vară, care îi amintește de cerdacul bunicii. Numai unei anumite femei îi plac florile de măr într-o ceașcă albastră. Numai unei anumite femei îi plac mușcatele sălabtice (…) pentru că nici o altă floare nu are aceeași culoare, și, după cum spune ea, atunci când rupe o mușcată și o pune după ureche, întreaga lume miroase a vară.”

Neliniștitul Jesper, un băiat crescut la ferma tatălui său, a venit în Ketterdam să urmeze o facultate, dar a dat în patima jocurilor de noroc, afundându-se în datorii și renunțând la studii. Datorită talentului său extraordinar ca trăgător a fost acceptat în rândul Scursurilor. Kaz îi știe slăbiciunea, și i-o exploatează. Se pare însă că Jesper e mai mult decât spune…

Nina și Mathias au o istorie comună. Nina îl iubește pe Mathias. Mathias o urăște pe Nina. Dar atracția dintre cei doi e de netăgăduit.

Nina fusese capturată în trecut de un grup de soldați fjerdani – între care și Mathias (un uriaș blond cu părul lung, cu ochi albastru deschis ce străluceau ca gheața sub cerul iernii) – care au dus-o pe o navă ancorată în largul coastei și aruncată sub punte într-o cușcă împreună cu alți Grisha, ce erau hrăniți cu pâine uscată plină de gândaci, doar atât cât să rămână în viață.

”La școală, Nina fusese obsedată de druskelle. Erau creaturile din coșmarurile ei, cu lupii lor albi, cuțitele lor nemiloase și caii lor puternici, antrenați pentru luptele cu Grisha.”

Întâmplarea a făcut ca o furtună să lovească nava, care s-a scufundat. Nina a reușit să scape și, folosindu-și abilitățile, să-l salveze și pe Mathias. Pe parcurs, cei doi se îndrăgostiseră unul de altul, Mathias împotriva voinței lui, dar Nina îl va trăda, iar el va fi aruncat în închisoare, la Poarta Iadului, de unde va fi scos de Kaz și ceilalți, cu condiția de a li se alătura în misiune. E dramatic acest episod.

Mathias era singurul care cunoștea planul Curții de Gheață, așa că prezența lui în echipă era inestimabilă pentru Kaz.

Mathias acceptă având mari îndoieli, simțind că îi trădează pe ai lui, și neputând să renunțe la dorința de a se răzbuna pe Nina.

Cum vor evolua lucrurile, veți vedea…

”    –   Mă întreb ce-ar zice Mathias de ținuta asta.

      – Nu i-ar plăcea.

    – Nu-i place nimic din ce faci tu. Dar când râzi, ridică imediat capul, ca o lalea pusă în apă proaspătă.”

Wylan era cel mai tânăr membru al grupului, expert în explozibili și ”momeala” lui Kaz, fiul negustorului van Eck, ce fugise de acasă lăsând în urmă atitudinea nedreaptă a tatălui său. Wylan era dislexic, iar tatăl său nu-l accepase așa. (O poveste asemănătoare are Colton din Mă pierd în tine… de Jasinda Wilder, dacă vă aduceți aminte)

Iar Kaz…

Genial, calculat, hotărât, lacom, insensibil, păstrându-și cumpătul în orice situație, având o ușoară infirmitate (șchiopăta) căreia îi făcea față purtând în permanență asupra sa un baston cu un cap de cioară.

    ” –   Lăcomia este zeul tău, Kaz.
Și Kaz aproape că a izbucnit în râs:

       –   Nu, Inej. Lăcomia se închină la mine. E servitoarea și pârghia mea.

       –  Și atunci tu la ce zeu te închini?

       –  La oricare îmi aduce noroc.

       –  Nu cred că așa merge treaba cu zeii.

       –  Nu cred că-mi pasă.”

M-a impresionat mărturisirea autoarei de la finalul cărții, referitor la faptul că l-a creat pe Kaz cu infirmitatea pe care o are: ”Sufăr de o boală degenerativă numită osteonecroză. Deși numele bolii se traduce prin ”moartea osului”, ceea ce poate să sune gotic și romantic, adevărul e că, din cauza ei, fiecare pas pe care îl fac e dureros, iar uneori trebuie să merg cu cârjă. Nu e o întâmplare că am ales să creez un personaj care luptă cu simptome asemănătoare și de multe ori am simțit că eu și Kaz șchiopătăm împreună pe drumul acestei cărți.”

Povestea lui Kaz e cutremurătoare: trădare, moarte, suferință și o experiență din care puțini ar fi ieșit cu mințile întregi. Avea manii cărora le făcea cu greu față: nu suporta să fie atins și nici să atingă pe cineva direct, piele pe piele, fapt pentru care purta în permanență mănuși.

”A avut impresia că visează când oamenii de pe bărcile sanitare l-au rostogolit pe platformă… A încercat să țipe, dar era prea slăbit. Era înconjurat din toate părțile de picioare, brațe și pântece întărite, membre în putrefacție și fețe cu buze albastre, acoperite cu pete de rubeolă… Când l-au răsturnat în apa puțin adâncă de pe Barja Morții, a găsit cumva forța să strige.

     –  Sunt în viață! A țipat el cât de tare a putut.

Însă Kaz era atât de mic, iar barja deja pornise înapoi spre port...”

După cum veți vedea, coșmarul din trecutul lui justifică pe deplin de ce Kaz devenise cel ce era acum: un adolescent marcat de trecut, cu o înspăimântătoare dorință de răzbunare.

Și Kaz s-a îndrăgostit de Inej. Dar fără să poată trece peste limitele lui de a nu fi atins…

” –  Te vreau fără armură, Kaz Brekker. Sau nu te vreau deloc.”

Nu vă dezvălui mai multe, avem parte de un suspans greu de îndurat, iar dramatismul și tensiunea ating cote maxime. Mi-a plăcut foarte mult desfășurarea de forțe pe care o vor etala cei șase la Curtea de Gheață. Decorul în care se petrece acțiunea e fabulos, redat cu multă măiestrie și cu o excepțională atenție la detalii.

Planul pus la punct de Kaz la plecarea în misiune va avea parte de multe modificări pe parcurs, situații extreme, cu ieșiri aparent imposibile, iar limitele fiecăruia vor fi greu puse la încercare. Vă spun doar cum vor intra în Curtea de Gheață: se vor lăsa închiși, legați la mâini, cu saci pe cap, alături de unii din cei mai periculoși prizonieri ai fjerdanilor, în închisoarea lor de maximă siguranță! V-am trezit curiozitatea? Ceea ce urmează seamănă cu cea mai riscantă evadare ce a avut loc vreodată. Cel puțin în istoria Fjerdei nu exista precedent. Iar ei aveau de făcut mult mai mult decât doar să evadeze…

”În aer plutea temerea că s-ar putea să nu se mai revadă niciodată, că unii dintre ei – poate chiar toți – nu aveau să supraviețuiască acelei nopți. Un cartofor, un condamnat, un fiu rebel, o Grisha rătăcită, o fată suli care devenise o ucigașă și un băiat din Butoi care devenise ceva și mai rău.

Inej s-a uitat la echipa ei ciudată, cu toții desculți și tremurând în uniforme de pușcărie murdare de funingene, cu trăsăturile estompate de ceață și poleite de lumina aurie a cupolei.

Ce-i unea? Lăcomia? Disperarea? Sau doar certitudinea că adcă unul dintre ei sau chiar toți ar fi dispărut în noaptea aceea, n-ar fi venit nimeni să-i caute?

Jesper a fost cel care a vorbit primul.

     –  Fără bocitoare.

    –  Fără Înmormântări, i-au răspuns ceilalți la unison.”

Asta era urarea lor, înaintea fiecărei acțiuni periculoase.

Fiecare pe rând s-a dovedit genial, stăpânind la perfecție arta improvizației, și vom avea parte de câteva răsturnări de situații care ne vor lua complet prin surprindere, inclusiv în final, dar nu vă spun despre ce e vorba.

Sarea și piperul cărții sunt date de modul în care interacționează personajele, iar cele două cupluri, Kaz-Inej și Nina- Mathis sunt foarte interesant de urmărit.

Toți au făcut pe parcurs sacrificii, dar cel al Ninei va avea urmări imposibil de bănuit…

    ” –    Rămâi, a spus ea cu respirația întretăiată și cu ochii înlăcrimați. Rămâi până la sfârșit.

      –   Și după, a spus el. Pentru totdeauna.

      –  Vreau să mă simt din nou în siguranță. Vreau să mă întorc acasă, în Ravka.

     – Atunci am să te duc acolo. O să dăm foc la stafide sau ce mai faceți voi, păgânii, ca să vă distrați.

     – Fanaticule, i-a spus ea cu glas stins.

    – Vrăjitoareo.

     – Nina, a șoptit el, păsăruica mea roșie. Nu pleca.”

Vă invit să citiți cartea pentru a vedea desfășurarea întregii acțiuni și deznodământul încercărilor pe viață și pe moarte la care sunt supuși cu toții.

Finalul cărții e complet neprevăzut, și deschide calea spre următorul volum al seriei…

Mulțumim Librăria Librex pentru cartea oferită pentru recenzie.

”Banda celor șase ciori” poate fi achiziționată de pe site-ul Librăriei Librex.