Bantuind dupa miezul noptii de Karen Robards – recenzie

21
bantuind-dupa-miezul-noptii-67144BANTUIND DUPA MIEZUL NOPTII

 

 KAREN ROBARDS
Editura UNO
Nr. pagini: 464
Titlu original: Walking After Midnight
Ați bântuit azi-noapte? Că tot a fost noaptea de Halloween…
Eu, da! Dar nu cu ”Trick or Treat”, ci recitind o carte cu un titlu în ton cu noaptea tuturor sfinților: ”Bântuind după miezul nopții”! Nu am făcut-o singură, ci alături de Summer McAfee. Noaptea era senină, sfâșiată doar de zborul câte unui liliac, iar Summer McAfee era de serviciu la curăţenie la casa mortuară a fraţilor Harmon. Altundeva nu putea face curățenie noaptea, doar la casa mortuară? Sinistru loc, și asta după ce citisem la începutul cărții despre o fantomă sinucisă care începuse să bântuie, nici ea nu ştia prea bine de ce… (Brrr…)
”Femeia murise și apoi se întorsese. Nu mai era vie, dar era conștientă. Se întorsese cu un scop (…) Scopul urma să-i fie arătat mai târziu și între timp ea plutea în derivă, dincolo de tavan, prin noaptea fără de sfârșit, mulțumită de această așteptare.
Cine este Summer McAfee? E o tânăra divorţată, de 36 de ani, fost manechin, fosta noră a şefului poliţiei din orăşelul respectiv, în prezent deţinătoare a unei mici firme de curăţenie. Aşadar, totul era în regulă, ea se afla în timpul serviciului în clădirea veche, ce scotea din când în când scârţâituri şi trosnituri ciudate, de ajuns cât să zburlească părul cuiva mai slab de înger. “Se aşează casa”, gândea ea, încurajându-se singură…dar nu era nicidecum pregătită pentru ce a urmat: să audă uşorul sunet de paşi ce venea dinspre camera de îmbălsămare! Ştia că e un cadavru înăuntru şi încă vreo două depuse în capela, dar se ştia singura fiinţă vie din clădire, la acea oră din noapte…
Nici nu ştia ce-o speria mai tare, faptul că era singură, sau că s-ar putea să nu fie?!  Înfricoşător gând, în ambele variante…
Adunându-și tot curajul și stăpânirea de sine de care era în stare, a terminat de făcut curăţenia, a stins toate luminile şi se pregătea să plece… dar, a observat că lumina din camera de îmbălsămare era aprinsă, și fusese stinsă când venise ea!  S-a apropiat încet, a privit înăuntru şi a încremenit: pe una din mese mai apăruse un cadavru, complet gol, al unui bărbat desfigurat de urmele unor lovituri cumplite. Speriată și nedumerită, s-a întors să plece odată din acel loc lugubru, dar a avut proasta inspirație de a  mai privi o dată cadavrul, exact în momentul în care un spasm i-a mişcat acestuia piciorul! Înnebunită de groază, nesigură pe ea, s-a apropiat totuşi să se asigure că e mort, a întins ușor mâna să-l atingă, şi … a fost înhăţată de încheietură, iar corpul însângerat şi vânăt al omului s-a ridicat de pe masă:
Pentru o secundă, îl atinsese și în secunda următoare își pierdea echilibrul, apucată brutal de o mână rece, moartă. Ea își pierdu răsuflarea când văzu corpul însângerat și vânăt cum se ridică de pe masa de îmbălsămare ca într-o scenă desprinsă dintr-unul din coșmarele cele mai îngrozitoare imaginate de Stephen King.”
Realizează că apariția de coșmar nu era de fapt un cadavru, dar constatarea nu o ajută prea mult, căci se trezește ameninţată cu moartea, jignită şi umilită de acel monstru, după care este scoasă din clădire, forţată să se dezbrace şi legată… cu propriul sutien!
În continuare, asistăm la atacul bărbatului asupra șoferului unei dubițe ce tocmai ajunsese în parcare, pe care îl lasă inconştient, dar nu înainte de a-i lua hainele, însă avea fața atât de umflată, încât nu putea ține ochii deschiși să conducă, așa că o va sili pe Summer să-i fie șofer de ocazie. Nici nu pornesc bine, că uşa principală a casei mortuare s-a deschis brusc şi trei bărbaţi înarmaţi  au năvălit afară şi au început să tragă asupra lor! Cine erau şi de unde apăruseră, Summer habar n-avea, dar partea proastă (de parcă ar putea fi și o parte bună în toată povestea asta) e că răpitorul ei o asociază cu urmăritorii, așa că ea s-a văzut nevoită să se prezinte, spunându-i adevărul în privința ei. Bărbatul, surprinzător, s-a prezentat la rândul lui: Steve Calhoun!
În fața privirii ei uluite, el a replicat sec: ”observ că ai auzit de mine”. Chiar așa, cine nu auzise?
Noi nu auzisem, cu siguranță, așadar să facem cunoștință cu faimosul Steve Calhoun: un fost poliţist, fost membru al celui mai celebru triunghi conjugal care, cu trei ani în urmă, ajunsese în atenţia opiniei publice datorită faptului că iubita lui, Deedee – soţia celui mai bun prieten al său, tot polițist – se spânzurase în biroul lui, chiar în sediul central al poliţiei, lăsând în urmă o casetă video cu tumultoase scene de dragoste între ea şi Steve și cu o înregistrare din care reieşea că şi-a luat viaţa pentru că el a pus capăt relației lor adultere. Facem, în acest moment al lecturii, legătura cu fantoma de la începutul cărții, ce bântuia primprejur…
Ca urmare a scandalului iscat, a fost dat afară din poliție, iar soţia l-a părăsit, plecând împreună cu fetiţa lor în vârstă de 10 ani.  Ruinat psihic, social și profesional, Steve a decăzut din ce în ce mai mult, luând calea băuturii. Se ”bălăcise” în nefericire și autocompătimire până de curând, când, cu ajutorul unei voinţe de fier, şi motivat de faptul că – n-o să credeți – era nevinovat de toată acea înscenare,  și-a revenit și a reluat pe cont propriu ancheta la care lucra când tot viitorul i-a fost distrus, bănuind că există o legătură între aceasta și ceea ce i se înscenase. Despre ce era vorba? Deloc surprinzător, despre nişte cazuri de corupţie în poliţie…
Revenim la firul principal al acțiunii, în care îi însoțim pe Steve și pe ostatica sa într-o cursa nebună cu mașina. În cele din urmă,  reuşesc să scape de urmăritori și să ascundă dubiţa la un hangar de bărci, de unde au plecat  mai departe cu o maşină furată. Frankenstein (cum îl denumise Summer pe Steve, justificat, de altfel) nu avusese altă soluție, deși a  realizat că în dubiţă se aflau două sicrie cu cadavre în ele!

fugind

Cursa lor oferă momente foarte captivante, pline de neprevăzut, iar interacțiunea dintre cele două personaje, deși extrem de tensionată la început, nu e lipsită de umor…
Dacă Summer și-ar fi amintit codul, ar fi putut să fugă de toată mizeria asta și să se întoarcă acasă. Dar asta fiind situația, stătea uitându-se urât la poarta închisă, până când Frankenstein deschise ușa de alături și se urcă gâfâind.
– Nouă, unu, doi, opt, spuse el.
Îmbufnată, Summer tastă numărul. Poarta se trase într-o parte și Chevroletul țâșni ca un cangur cuprins de spasme.
– La naiba, când apeși pe frână, trebuie întâi să apeși pe ambreiaj.
– Ți-am spus că nu știu să conduc un hârb!”
Summer a refuzat să-l însoțească în ceea ce părea o misiune sinucigașă, iar Steve a fost de acord în cele din urmă să o lase liberă, pentru a nu o implica mai mult decât o făcuse deja. Se pare că nu era monstrul care păruse a fi la început…
Ajunși la ea acasă, au avut parte de un adevărat șoc! Nu vă spun despre ce este vorba, dar va schimba cursul întregii acțiuni. Rămân împreună, și, în adrenalina tulburătoarelor evenimente la care iau și vor lua parte în continuare, se simt din ce în ce mai atrași unul de celălalt, antrenându-se într-o poveste de dragoste explozivă!

538856.jpg-c_640_360_x-f_jpg-q_x-xxyxx

 

Nici măcar momentele lor de pasiune fierbinte nu vor fi scutite de neprevăzut, căci tulburătoarea fantomă a lui Deedee, va alege exact acele momente să își facă apariția!
Sarea și piperul multor faze va fi dat de un personaj adorabil: răsfățata miss Muffy, o cățelușă pechinez, fostă campioană, ”ce câștigase mai multe lupte în ring decât Mike Tysson.”  Toate ca toate, dar ”urinatul pe toată lumea era unul din obiceiurile nefericite ale lui Muffy.” Dar era și foarte descurcăreață…
Erau niște cercetași în excursie și probabil ascultau povești cu stafii (…) Ei prăjeau deasupra focului hot-dogs și nalbe mari înfipte în bețe. Când Summer realiză aceasta, stomacul ei ghiorăi puternic.
– Hei uite! Ceva ne fură lucrurile!
– E un negru!
– E un posum!
– E un urs!
– Luați arbaleta!
– La dracu cu arbaleta! Aduceți pușca!
Summer și Frankenstein îi priveau printre copaci. Chiar în fața lor o tulea o creatură mică și păroasă care semăna perfect cu un frate mai mic al vărului IT. O geantă de băcănie din plastic alb era târâtă pe pământ în urma ei. Mânerele erau ținute strâns în gură.
Frankenstein o apucă pe Muffy și geanta și o luă la fugă…”
Cum se vor derula toate evenimentele care vor duce la deznodământul întregii povești, vă las să aflați. Sunt multe întrebări care își caută răspunsul, începând cu ceea ce s-a întâmplat în trecut – dar nu a rămas în trecut – și continuând cu neașteptata poveste de iubire dintre cei doi. Și, bineînțeles, cu motivul pentru care Deedee încă nu-și găsise liniștea pe lumea cealălaltă…
Când în final am terminat cartea, mi-a fost greu să cred că tot  tăvălugul evenimentelor prin care au trecut eroii noștri s-a derulat pe parcursul unei perioade de doar câteva zile, o săptămână, mai exact!
Dar uneori, o săptămână e de ajuns:
”- Vrei cumva să mă rogi să locuiesc cu tine? Întrebă ea, străduindu-se să vorbească pe un ton calm.
El scutură din cap.
– Nu
– Nu?
– Am crezut că ești de acord că legătura noastră e eternă.
– Da, așa e.
– Bine, atunci te rog să te măriți cu mine.
Summer se simțea ca lovită de trăsnet. Nu se aștepta la asta.
– Dar, dar, se bâlbâi ea. Ne știm doar de o săptămână.
– Uneori asta ajunge.
Summer se uită la el, la obrajii trași, la buzele subțiri și la nasul lui drept, la ochii întunecați pe care înainte îi considera lipsiți de suflet. Acum, însă, îl cunoștea mai bine.
Uneori o săptămână e de ajuns.”
Recomand această lectură tuturor romanticelor cărora le place aventura,  misterul, neprevăzutul, suspansul, umorul și împletirea firului paranormal în acțiunea cărții, care dă un strop de savoare în plus.
E o carte care se găsește destul de greu, doar prin anticariate sau pe okazii. Dacă aveți noroc s-o găsiți, să n-o ocoliți în nici un caz! Ar fi foarte bine dacă s-ar reedita…

walking

About Author

21 de comentarii

  1. Balan Daniela on

    imi place autoarea am citit cateva carti scrise de ea ! interesanta carte,felicitari pentru recenzia tentanta <3

  2. Barbalata Mirela on

    WOW! imi place cum suna. Credeam ca este o carte gen horror dar mai bine ca nu. Pacat ca nu se mai gaseste prin librarii.

  3. Ce frumoasă recenzie, felicitări! din păcate nu o am si din cate vad ne-ai tentat cu o carte ce nu prea se găseste!

    • Multumesc, ma bucur ca te-am tentat, Cornelia. Sa stii ca nici cand am aflat eu de ea nu se gasea, dat m-am straduit si am facut rost. Prin anticariate, chiar prin cele on-line, si pe okazii, se mai poate gasi cu putina insistenta…

    • Da, Ana, e chiar atat de tare pe cat pare! Chiar imi inchipuiam cum ar fi un film dupa aceasta carte, ar fi ideala de ecranizat!

Lasă un răspuns