Bărbatul cu haină roșie, de Julian Barnes, Editura Nemira, Colecția Babel – recenzie

Bărbatul cu haină roșie

(The Man in the Red Coat – 2019)

Julian Barnes

Editura Nemira

Colecția Babel

Traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu

Nr. de pagini: 294

An apariție: 2020

Julian Barnes s-a născut în Leicester, Anglia, în 1946. A studiat la City of London School între 1957 si 1964, apoi la Magdalen College, Oxford, absolvind (cu onoruri) în 1968 secția de limbi moderne. După încheierea studiilor, a lucrat ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary timp de trei ani. Din 1977, a devenit redactor literar și a semnat recenzii in New Statesmen si New Review. Între 1979 si 1986 a realizat cronici de televiziune, mai întâi pentru New Statesmen si apoi pentru Observer.

Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece volume de proză si eseuri, cariera sa literară fiind încunu­nată de numeroase premii si distincții: Somerset Maugham Award pentru Metroland (1981), Geoffrey Faber Memorial Prize (1985), Prix Médicis pentru Papagalul lui Flaubert (1986), E.M. Forster Award (decernat de American Academy and Institute of Arts and Letters, 1986), Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour Prize (1988), Prix Femina pentru Trois (1992). A fost de trei ori finalist la Booker Prize: în 1984 pentru Papagalul lui Flaubert, în 1998 pentru Anglia, Anglia și în 2005 pentru Arthur & George. Statul francez i-a acordat în 1988 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în 1995 a fost numit Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004 a primit titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. De asemenea, în 1993 Fundatia FVS i‑a acordat Shakespeare Prize, iar în 2004 a fost recompensat cu Premiul Statului Austriac pentru Literatură Europeană. În 2011, i-a fost decernat Man Booker Prize pentru romanul Sentimentul unui sfârșit (Editura Nemira, 2013).

Vara lui 1885. Trei francezi ajung la Londra pentru cumpărături. Unul dintre ei e prinț, altul e conte, iar al treilea nu are rang nobiliar. E un italian care, cu patru ani în urmă, a fost subiectul celui mai cunoscut portret al lui John Singer Sargent. Se numește Samuel Pozzi, pionier în ginecologie și liber-cugetător, un om de societate cu o viață amoroasă faimoasă pentru complicațiile ei.

Viața lui Pozzi se desfășoară pe fundalul Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, minunata epocă a extravaganțelor și a plăcerilor, marcată, totodată, de narcisism, decadență și violență.

În cea mai recentă carte a sa, Julian Barnes pictează o frescă a Belle Époque cu eroii și antieroii ei, cu scriitorii, artiștii și gânditorii care au marcat-o – ne întâlnim, printre alții, cu Henry James, Sarah Bernhardt, Oscar Wilde, Marcel Proust, în schimburi de idei memorabile.

„Povestea lui Pozzi îi vine mănușă lui Barnes, de aceea a rezultat una dintre cele mai bune cărți ale sale. Bifează toate căsuțele: imersiunea în viața culturală a Franței din secolul al XIX-lea, în contrast cu insularitatea manifestată de Marea Britanie, atunci și acum; puzzle-ul de fapte reale și ficțiune; dilemele legate de viața sexuală.“ – Evening Standard

Căutând delicatese literare pe Libris.ro, am găsit acest titlu – „Bărbatul cu haină roșie”, de Julian Barnes. O lectură pe care pusesem ochii de ceva vreme, și care s-a dovedit într-atât de delicioasă precum am sperat.

Această carte nu este un roman, ci este o biografie. De fapt, este puțin spus biografie, întrucât, dincolo de a readuce de dincolo de ani figura doctorului Pozzi, cel care face obiectul tabloului semnat de John Singer Sargent, cunoscutul portretist american, precum și cele ale prietenilor săi, prințul de Edmond de Polignac și contele de Montesquiou, el trezește la viață imaginea uneia dintre epocile cele mai fascinante și mai controversate – La Belle Époque. O lume în care arta, știința, invențiile au căpătat o amploare care a pus bazele noului secol XX, din multe puncte de vedere, întreruptă brutal de începerea primei conflagrații mondiale. Cu toate acestea, nu vă așteptați la o elogiere a perioadei – nu, Julian Barnes o prezintă ca un observator obiectiv, cu ironie chiar, cu finețea celui care are curajul să surprindă aspectele unei vieți sociale pline de contradicții.

Cine a fost, totuși, acest domn Pozzi, francez cu nume de rezonanță italiană, la origine protestant din zona orașului Bergerac, un om de condiție medie care a ajuns tovarăș cu aristocrații și o personalitate interesantă a epocii sale? Era un medic ginecolog, chirurg, un foarte bun profesionist, care s-a căsătorit cu o moștenitoare, sperând că va fi fericit și că va avea o viață de familie armonioasă. Lucrurile nu au stat întocmai așa, iar aici autorul face o foarte interesantă comparație între modul în care erau privite dragostea și căsnicia, acest ansamblu visat de unii, dar întâmpinat de alții cu o ridicare din sprâncene, în cadrul epocii. Ba chiar, ceea ce face lucruile și mai interesante este diferența dintre gândirea englezilor, considerați mai pragmatici și mai reci, dar iată, care se dovedesc mai romantici în această privință decât volatilii francezi. De fapt, sunt aduse în discuție diverse paralele între mentalitatea englezească și cea franțuzească, din mai multe sectoare, fiecare cu un aport sugestiv de informații.

Nu lipsesc din peisaj figurile de rezonanță ale perioadei – Sarah Bernhardt, Oscar Wilde, Marcel Proust, Gustave Flaubert, Odilon Redon și mulți alții.

O bună parte este dedicată faimosilor dandy ai acelor vremuri, jonglând cu o sexualitate afișată ostentativ, cu atât mai mult cu cât, de multe ori, contravenea vechilor cutume și le dădea aura de controversă pe care orice om monden (și artist) și-o dorea în jurul său. Dueluri, procese faimoase, aventuri. Decadență, parfumuri, culoare urbană, pariziană, dar nu numai. Des Esseintes al lui Huysmans evocat din plin, ca un fel de umbră livrescă a lui Montesquiou.

Domnul Barnes a creat un veritabil mozaic al epocii, folosindu-se de densitatea covârșitoare a personalităților, așezându-le expert într-o adevărată rețea, cu fire care pornesc de la sau duc către doctorul Pozzi. Dintre atâția artiști și nobili excentrici, totuși el a fost ales pentru a fi protagonistul, personajul central. El, bărbatul cu haina roșie.

Dr. Pozzi at Home, John Singer Sargent, 1881

De ce? Presupun că motivul principal este faptul că acest domn s-a ridicat profesional prin propriile puteri, prin multă muncă și, mai ales, prin dorința permanentă de a îmbunătăți ceea ce exista la acel moment în ginecologia franceză și în chirurgie în general. Nu a precupețit eforturi în acest program de inovare, de a lua de peste tot pe unde a călătorit în interes de serviciu cele mai bune metode și de a le aplica la întoarcere la spitalul pe care îl conducea. În același timp, a reușit, prin carisma proprie, să fie un om de societate respectat de toți acești oameni celebri, excentrici, bizari. A reușit să fie un pol de echilibru într-o societate care a produs multă valoare, dar care era dominată de haos. Bineînțeles, doctorul Pozzi nu era perfect. Îi plăceau mult femeile, iar în viața conjugală mai degrabă a eșuat, deși vina aici se împarte la doi. Cu toate acestea, nu a fost implicat nici în scandaluri, nici în dueluri, ambele două fenomene care zguduiau constant societatea vremii.

La Belle Époque a fost o perioadă plină de efervescență, de exagerări fără doar și poate, dar care a produs și multă frumusețe. Frumusețea cu majusculă, idealul lui Wilde și al altor artiști ai vremii, care în zilele noastre este tratată ca un lucru anacronic, deși moralitatea nu s-a îmbunătățit, poate numai spoiala e ceva mai rezistentă. Destinul lui Pozzi este remarcabil și merită cu prisosință să îi fie dedicată o carte, una scrisă atât de fin și de documentat precum aceasta.

O traducere de calitate va fi întotdeauna apreciată, la fel și nota de final a autorului, de o onestitate frapantă, însă deloc neobișnuită printre britanici, care se referă la un moment deloc îndepărtat în timp, anume faimosul Brexit.

Eu vă invit să descoperiți cine a fost Bărbatul cu haină roșie! Cu siguranță fiecare va găsi diferite subiecte de meditație inspirate din această lectură.

„Un artist pictează o asemănare, o versiune sau o interpretare, care-l celebrează pe model în timpul vieții, îl sau o rememorează după moarte și eventual stârnește curiozitatea spectatorului câteva secole mai târziu. Pare simplu și chiar este. Am fost atras de doctorul Pozzi prin portretul lui Sargent, am devenit curios în legătură cu viața și munca lui, am scris această carte și consider și azi că tabloul are o asemănare autentică și elegantă cu originalul.”

Cartea Bărbatul cu haină roșie de Julian Barnes poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Babel