Bărbatul din tablou de Susan Hill, Editura Reader`s Digest – recenzie
Bărbatul din tablou
(The Man in the Picture – 2007)
Susan Hill
Editura Reader`s Digest
Traducere: Anacaona Mîndrilă-Sonetto
An apariție în România: 2011
Pag. 334-399
Bărbatul din tablou face parte dintr-o selecție de patru romane (ediție prescurtată) realizată de Editura Reader`s Digest (574 pagini):
Treisprezece ore – Deon Meyer – recenzie
Cai pe jumătate îmblânziți – Jeannette Walls – recenzie
Bărbatul din tablou – Susan Hill
Muntele dintre noi – Charles Martin – recenzie
Bărbatul din tablou
Susan Hill s-a născut în Scarborough, North Yorkshire, în 1942. Orașul natal a fost menționat ulterior în romanul său „A Change for the Better” (1969) și în unele nuvele, în special „Cockles and Mussels”.
Autoarea a unor romane ce au dobândit rapit statutul de bestseller-uri , Susan Hill este și cea care a scris Lady de Winter – continuarea celebrului roman Rebecca de Daphne du Maurier, apreciind ca acțiunea lui a rămas nefinalizată.
Vi s-a întâmplat vreodată să vedeți o imagine cu Veneția în plin carnaval și să fiți vrăjiți de fețele albe, mascate?
Când doctorul Theo Parmitter a privit pentru prima dată un asemenea tablou din secolul al XVIII-lea, cu cheflii pe fundalul unui canal, a fost fascinat de ceea ce vedea. Îl cumpărase la o licitație, fără să prevadă modul bizar în care avea să-i bântuie viața.
Bărbatul din tablou este o carte tulburătoare cu fantome, despre iubire, răzbunare, pierdere și înfruntarea celor mai înfricoșătoare temeri.
Este o carte bulversantă, întunecată, cu aer gotic și accente horror, tocmai bună de citit în preajma Haloween-ului. De altfel, cartea a apărut în octombrie 2007, cu puțin timp înainte de această sărbătoare.
Autoarea se dovedește o adevărată maestră în a crea atmosferă, făcându-te să vezi, auzi și să simți aievea întâmplările descrise.
”Forma poveștilor cu fantome este una minunată pentru un scriitor pentru că depinde de atmosferă, pe care întotdeauna mi-a plăcut să o creez. Nu, nu am văzut niciodată o fantomă. Da, am avut unele experiențe, dar mai mult spirituale decât cu fantome și nu aș vrea să vorbesc despre ele.”
Închipuiți-vă cât de cumplit ar fi să descoperi că persoana iubită a dispărut fără urmă, ca mai apoi să o descoperi prizonieră într-un tablou, implorându-ți mut ajutorul, dar să n-ai nici o posibilitate să spulberi magia neagră.
În apartamentul lui Theo Parmitter – vechiul profesor al lui Oliver de la Cambridge -, se află o pictură pe perete, o ilustrare misterioasă a mai multor persoane mascate în timpul carnavalului de la Veneția. Într-o noapte rece de iarnă, simțind că sfârșitul i se apropie, bătrânul profesor a decis să-i dezvăluie lui Oliver secretul tulburător al picturii.
Arta întunecată a scenei venețiene, în loc să imite viața, avea puterea de a o captura pe vecie. A admira acel tablou înseamna a te juca periculos cu demonii nevăzuți pe care îi ascunde și a deveni victima frumuseții sale macabre.
După ce Theo cumpărase tabloul la o licitație, fusese contactat la puțin timp de contesa de Hawdon – fosta posesoare a tabloului -, care îi dezvăluise povestea tragică a acestuia. Acel tablou îi fusese oferit ca dar de nuntă de fosta iubită a soțului ei. Rând pe rând, contesei îi murise socrul, îi dispăruse fără urmă soțul, iar fiul ei avusese parte de o soartă tragică la puțin timp după majorat. La scurt timp după fiecare eveniment, în jurul tabloului mirosea a vopsea proaspătă și, ca prin miracol, cel care dispăruse apărea încadrat în mod credibil în tablou, cu o privire terifiată și imploratoare în ochi.
Deși contesa de Hawdon i-a oferit o avere pentru a răscumpăra tabloul, care dispăruse din casa ei în urma unor evenimente ciudate, Theo a refuzat să i-l dea, simțind o atracție irezistibilă pentru acel tablou, imposibil de explicat.
”Totuși, în timpul nopții, sucindu-mă și frământându-mă, parcă eram posedat de ceva neobișnuit – pentru că în mine creștea o hotărâre puternică de a păstra tabloul venețian. De ce îl voiam acum cu disperare nu știam. Îmi crease neliniște și teamă. Nu aveam nevoie de el. (…) Am fost aproape speriat de decizia mea lipsită de sens, care părea să fi pus stăpânire pe mine cu amestecul unei forțe exterioare.”
Ce este cu adevărat înfricoșător este faptul că tabloul părea să-și arunce vraja întunecată asupra tuturor persoanelor care ajungeau, într-un fel sau altul, să-l dețină, chiar dacă nu avuseseră nici o legătură cu împrejurările inițiale care iscaseră dorința malefică de răzbunare.
Va reuși oare Oliver să rupă vraja sau va ajunge și el captiv în tablou, perpetuând blestemul? Veți afla citind cartea, pe care nu o recomand celor slabi de inimă!
4 Comments
Oli
Ooo, terifiant! Super recenzie si recomandare Tyna! M-ai facut foarte curioasa în privinta acestei povesti si a deznodamantului ei.
Tyna
Mulțumesc!
Mirela Barbalata
Wow! Sună terifiant! Clar nu e de mine .
Tyna