Barbatul visat de Linda Howard, Editura Miron – recenzie

48
Bărbatul visat Barbatul-visat-600xauto_0
Linda Howard
Editura Miron
316 pagini
Traducere: Gabriela Măcelaru
Titlul original: Dream Man
An apariție: 1996
Are toată senzualitatea și acțiunea pe care cititorii o așteaptă de la un roman de succes – Romantic Times
Linda Howard reușește mereu să ne incite cu o poveste romantică și pasionată – Rendezvous
Linda Howard a ridicat stilul romantic suspans la nivel de artă. Cărțile sale din acest gen s-au instalat imediat pe pozițiile fruntașe ale clasamentului întocmit de Goodreads “Best Romantic Suspense”, în care în primele 10 poziții se află trei cărți ale Lindei Howard: pe prima poziție Jocul Morții, pe poziția a treia După o noapte, iar pe poziția a șaptea Bărbatul visat.
Cartea ne oferă o lectură captivantă, împletind magistral momentele dure, devastatoare emoțional, cu momente pline de tandrețe și scene de dragoste fierbinți, alături de elementele de paranormal care dau un plus de savoare cărții.
Drama lui Marlie Keen începuse de la vârsta de trei ani. Când locuința lor a fost lovită de un fulger, mama ei a murit, iar ei i s-au declanșat capacitățile parapsihice. Rămas văduv, tatăl ei nu s-a priceput prea bine să o crească, fiind ușurat să o lase mai mult în grija institutului de cercetări parapsihice, unde însușirile ei cu totul neobișnuite fuseseră cercetate și analizate, ea neavând practic copilărie. Ulterior, capacitățile ei fuseseră exploatate în favoarea rezolvării unor cazuri ale poliției.  La vârsta de douăzeci și doi de ani însă un episod tragic avea să o marcheze îngrozitor. Șeriful local o contactase pentru a-i ajuta la rezolvarea unui caz, în care un criminal sadic și pedofil răpea copii pe care îi viola și îi omora. Din păcate, acesta a aflat de implicarea ei și a răpit-o, ducând-o în locul unde era sechestrat ultimul băiețel. Întrucât nu a reușit să o violeze pe Marlie, s-a răzbunat pe băiețel, pe care l-a înjunghiat în fața ei cu douăzeci şi şapte de lovituri în faţa, pieptul şi abdomenul băiatului, în tot acest timp Marlie  comunicând empatic cu copilul, simţindu-l murind. Țipetele ei înfiorătoare au alertat poliția care a reușit să o salveze în extremis. Perioada de refacere a fost extrem de dificilă, iar capacitățile parapsihice i-au dispărut complet. Timp de șase ani, Marlie a dus o viață normală, angajându-se contabilă la o bancă, unde simțea că cifrele o relaxau, întrucât erau clare și precise. Totuși, traumele prin care trecuse își puseseră amprenta asupra ei și nu se îndrăgostise niciodată.
Cu totul neașteptat, în timp ce se întorcea de la film, i se declanșează un fenomen parapsihic, intrând în mintea unui criminal exact când acesta producea o crimă.
”Plăcere sadică. Triumf. Mulţumire”. Se întîmpla din nou. Doamne, totul revenea! Se crezuse eliberată, dar nu era. Conştientizarea se apropia, creştea şi ştia din experienţă că o va copleşi.”
Experiența o lasă slăbită și confuză, ajungând acasă doar cu ajutorul unui polițist, căruia îi spune că tocmai a avut o criză de epilepsie.
Calvarul lui Marlie e pe cale să reînceapă. Cu toate că știe toate riscurile la care se supunea, nu poate să stea deoparte, dorind cu orice preț ca ucigașul să fie pedepsit. Astfel, se prezintă la poliție pentru a-și oferi ajutorul în rezolvarea cazului.
Echipei formată din detectivii criminaliști Dane Hollister și Alexander Trammell li se repartizase un caz în care o crimă fusese săvârșită cu mult sadism, degetele victimei fiind retezate, după ce fusese violată și înjunghiată cu mai multe lovituri de cuțit. Din păcate criminalul își ștersese cu grijă toate urmele, dovedind mult sânge rece și meticulozitate, iar detectivii nu aveau nici un fir pe care să-l apuce.
Dane Hollister era un bărbat puternic, dominant, cu o constituție atletică, cu umeri largi și mușchi bine conturați, eficient în orice situație critică, responsabil și complet devotat meseriei de polițist.
”Nu răspundea niciodată la uşă dezarmat. Nu-şi ridica nici poşta neînarmat. Ultima lui prietenă, care rezistase un pic, fiindcă nu se putea obişnui cu orele ciudate ale unui poliţist, spusese că, dintre toţi bărbaţii cunoscuţi, el era singurul care îşi căra arma cu el în baie.” 
Alexander Trammell, cu care făcea echipă de peste nouă ani de zile, era independent financiar, moştenind o avere frumuşică. Casa lui Trammell costase de departe un milion şi nu făcuse niciodată nici un efort să-şi coboare nivelul de trai.
El şi Trammell erau diferiţi din multe puncte de vedere. Trammell era slab şi uşor ca pisica. Indiferent de circumstanţe, el întotdeauna arăta elegant şi cult, purtîndu-şi hainele perfect. Îi plăceau – sau îi plăcuseră – opera şi baletul. Dane era exact opus: putea purta cel mai scump costum de mătase croit perfect pe trupul lui atletic şi tot arăta jenat. El prefera îmbrăcămintea sport şi muzica country. Dacă ar fi fost maşini, Trammell ar fi fost un Jaguar, iar Dane un camion cu remorcă. Pe patru roţi.”

ee45a4fb540208ef34ceba3b458962ae

Deși aparent erau diferiți, cei doi se bazau unul pe celălalt necondiționat. Perioada în care lucraseră împreună îi apropiase și îi sudase ca echipă. Înțepăturile lor reciproce, lipsite de răutate, ne delectează pe parcursul cărții.
În momentul în șeful îi cheamă în biroul lui pentru a-i anunța că o persoană parapsihică și-a oferit ajutorul, Dane nu face nici un efort pentru a-și ascunde neîncrederea și iritarea.
”- Ştiu că gîndiţi că e o idee prostească, dar para-psihicii chiar au fost de folos în nişte cazuri în care m-am implicat.
Dane pufni.
– În ceea ce mă priveşte, un parapsihic este doar un psihotic, o problemă de cîteva litere.”
Convins că femeia le toarnă doar gogoși și dorind să o intimideze pentru a recunoaște adevărul de unde anume cunoștea toate acele amănunte, Dane se apropie de ea, dominând-o cu înalțimea lui, moment în care ea îl fixează cu privirea.
Ochii ei erau adânci, întunecaţi, fantomatici, albaştri ca oceanul, genul de ochi în care un bărbat putea să privească şi să uite ce vorbea. Aveau ceva exotic, altceva decît bogăţia unei culori; ceva mai presus de uman, pe care nu-l putea percepe. Expresia din ei, oricum, era uşor de citit şi Dane ştiu pe dată că nu o copleşise cu farmecul lui.”

d854310d17a3610b5042b036a59dd58e

Privirea ei îl fascinează și îi provoacă o reacție fizică atât de… proeminentă încât Trammell, îngrijorat, nu se poate abține să nu îl tachineze după plecarea ei.
“- Ce naiba e cu tine? murmură el în spatele lui Dane.
– Ce vrei să spui? Crezi că ar fi trebuit să mă prefac că o cred?
– Nu, vreau să spun că ţineai în mînă o lanternă cît toate zilele şi că erai aproape să o împungi în stomac cu ea, izbucni Trammell.
Dane se răsuci şi îşi privi partenerul, dar nu reuşi să găsească nici o scuză. Nu ştia ce se întîmplase, doar că o fracţiune de secundă ea îşi întorsese ochii albaştri spre el. Încă mai era nervos.
– La naiba, nu ştiu.
– Dacă eşti aşa de arţăgos, partenere, o să te arzi prin preajma ei. Fie femeii îi este foarte familiar cuţitul, fie se însoţeşte cu cineva căruia îi este. Nu vreau ca vreo parte a trupului meu să-i trezească interesul.
– Nu te mai îngrijora pentru viaţa mea sexuală, îşi sfătui Dane partenerul. Trebuie să aflăm totul despre Marlie Keen.”
Dane era în primul rând un polițist și un profesionist desăvârșit. Pentru a se lămuri care este adevărul, îi face o vizită la ea acasă, punându-i mai multe întrebări încuietoare, pentru a vedea dacă nu se contrazice singură în afirmații. În tot acest timp, reacția lui fizică a fost la fel de evidentă ca la întâlnirea precedentă, iar în plus la plecare își dă seama că este copleșit de dorința de a o proteja.
”Îşi aminti cum tremura din tot trupul şi simţi din nou dorinţa să o strîngă pe după umeri, să o ţină la pieptul lui şi să-i spună că totul va fi bine.”
Verificările pe care le face ulterior îi confirmă, fără putință de tăgadă, alibiul ei. De asemenea, din arhivele poliției, găsește mai multe informații care atestau că însușirile ei excepționale erau reale și fuseseră folosite cu succes în trecut de către poliție pentru rezolvarea unor cazuri grave. De asemenea, ducându-se pe cheltuiala lui la institutul de cercetări parapsihice, află de la doctorul care o ținuse sub observație de când era mică despre tragedia petrecută în urmă cu șase ani și că, în plus față de capacitățile ei extraordinare de clarvăzătoare, Marlie era empatică, lucru care îi absorbea întreaga energie în momentele critice, făcând-o extrem de vulnerabilă.
”- Empatie. Ea este empatică. Simte emoţiile celorlalţi aşa de tare, încît dacă merge pe o stradă aglomerată poate începe să ţipe de frustrare. Toate acele senzaţii o bombardează, din toate direcţiile. Odată le-a descris ca fiind statice, la volum maxim. Cea mai mare problemă a ei este că nu o poate controla, nu o poate bloca astfel încît să funcţioneze normal.”
Dane, convins pe deplin de nevinovăția ei și conștient, abia în acel moment, de drama pe care o trăia când avea un episod de conștientizare, este hotărât să o protejeze cu orice preț, mai ales că implicarea lui este extrem de personală, atracția față de ea crescând și transformându-se într-un sentiment mult mai puternic, Dane simțind că se îndrăgostise profund de ea.
”Începea să se simtă din nou foarte obosită şi pleoapele îi căzură. Voia să se ghemuiască şi să doarmă. Voia să o lase în pace. Voia să se piardă în sanctuarul braţelor lui. Voia totul şi nimic, şi era prea obosită ca să se hotărască.
Dar braţele lui Dane o cuprindeau, puternice şi sigure, răsucind-o ca să se întindă, şi îi aranjară din nou pledul subţire peste ea.
– Dormi, spuse el, vocea lui profundă calmînd-o imediat. Voi fi aici.”
Pentru a o apăra cât mai bine, Dane pretextează că la el în apartament se fac îmbunătățiri și se mută pur și simplu la ea acasă, fără a-i cere voie în prealabil.
În același timp, Marlie se îndrăgostise și ea puternic de Dane. Însă propriile ei experiențe personale o marcaseră și îi era teamă de o relație fizică, deoarece credea că ar eșua lamentabil și ar distruge legătura emoțională dintre ei.
”Pînă nu-l întîlnise pe Dane, ea nu cunoscuse dorinţa. Sexul fusese o experienţă, o speranţă şi, în cele din urmă, o dezamăgire. Nu îi era teamă de el, ci de faptul că va eşua din nou. Dragostea era un sentiment nou, aşa de palpitant, încît nu voia să-l distrugă. Era o laşitate, dar ea prefera să nu încerce şi înlătură gîndul că ar fi posibil.”
Dane își dă seama de temerile ei și o liniștește.
”- Nu te mai îngrijora, o întrerupse el. Întinde-te, închide ochii şi lasă totul în seama mea.”
„- Atunci, relaxează-ţi picioarele. Nu-ţi voi face nici un rău. Chiar îţi pot garanta că îţi va plăcea.
Ea reuşi să zîmbească slab.
– Garantez. Hmm?
– Absolut. Îşi înclină capul şi o sărută uşor pe gură. (…)
Ea respiră adînc.
– De acord. Atâta timp cît am garanţia ta.
– O s-o aştern pe hîrtie şi o s-o legalizez, promise el şi o sărută din nou.”
Dane se va ține de promisiune, iar Marlie se simțea în al nouălea cer, dorind să oprească timpul în loc, pentru ca răul să dispară pentru totdeauna.
”Ea îl mîngîie pe spate, plăcîndu-i senzaţia cărnii lui fierbinţi în palmă. în timp ce se cufunda în somn devenea mai greoi, dar ei nu-i păsa. Era mulţumită. Numai cerul putea fi mai bun decît asta, să stea în pat după ce făcuse dragoste cu bărbatul care dormea în braţele şi lîngă trupul ei. Voia să oprească timpul în loc pentru ca răul să nu pătrundă.”
Din păcate, criminalul nu stă pe loc, lucrurile se precipită și însăși viața lui Marlie va fi amenințată. Vă las să descoperiți singuri în carte evoluția evenimentelor.
După multe scene devastatoare emoțional, autoarea ne-a delectat la final cu un epilog plin de umor. Mereu m-am gândit cum ar fi dacă bărbații ar fi nevoiți să suporte si ei greturile matinale si durerile nașterii. Neînfricatul Dane, comunicand empatic cu Marlie, m-a lămurit pe deplin în acest sens.
“Dane nu putu sta acolo în timpul naşterii; doctorul fusese obligat să-i dea un sedativ ca să-i uşureze durerea. Dar cînd Marlie se trezi dintr-un somn obositor, el stătea pe scaun lîngă pat, palid şi extenuat, ţinînd copilul.
Faţa lui dură se lumină într-un zîmbet.
– A fost greu, zise el, dar am reuşit. E grozav! E perfect! Dar tot va fi unicul copil.”
Noroc că nu sunt mai multe cazuri, altfel s-ar reduce drastic rata natalității.
Cartea este scrisă într-un ritm alert, te ține în priză de la început până la sfârșit, nu îți vine să o lași din mână odată ce ai început-o. Sunt destule momente emoționante care te impresionează până la lacrimi, dar și replici pline de umor, iar povestea de dragoste este foarte romantică.
Cartea se poate comanda de pe site-ul Editurii Miron sau de la librăriile on-line.

 

About Author

48 de comentarii

  1. Am citit cartea si vreau sa o recomand din toata inima.Este o carte superba,care cu greu o lasi din mana.Mie mi-a placut foarte mult de Marlie si Dane.Felicitari pt recenzie!

  2. Balan Daniela on

    o carte plina de mister,suspans, anchete,paranormal dar si-o frumoasa poveste de dragoste !superba recenzia,felicitari <3

  3. Barbalata Mirela on

    Ei, super. Imi place cum suna. Are de toate: suspans, drama, dragoste si…se pare…..si putin umor. Mersi frumos Tyna de recomandare 🙂

  4. O recenzie de nota 10 cu felicitari Tyna! Am citit-o cu multa placere si am „retrait” cartea, care e una din preferatele mele dintre cartile autoarei 🙂

  5. E prima carte de Linda Howard pe care am citit-o, cu ani in urma, si m-a incantat cu combinatia de romantism, dramatism, suspans si paranormal! E grozava, v-o recomand si eu calduros!

  6. Leo, ai ales si pozele foarte bine, chiar seamana cu personajele din carte, asa cum sunt descrise…

  7. O recenzie frumoasa la o carte pe care o poti reciti cu aceeasi placere de nenumarate ori….nu cred ca exista vreo carte a acestei autoare pe carsa nu o iubesti…..

  8. E foarte bine ca s-a reeditat de curand aceasta carte la Editura Miron. Multi cititori o doreau, dar efectiv nu mai era disponibila nicaieri, nici pe okazii nu se mai gasea.

    • Si eu am facut cu mare greutate rost.de ea. Am observat si eu de curand ca s-a reeditat si m-am gandit sa o aduc in atentie, fiind o carte foarte frumoasa.

  9. sacadat2016 on

    am citit cartea , dar prefer recenzia ta si cartile historical ale autoarei . Dintre cele contemporane nu e tocmai favorita mea

    • Mie mi-a placut foarte mult! Dar preferatele mele raman Dupa o noapte si Umbrele trecutului – ambele superbe!

  10. Waw, Tyna! Super recenzia! Un subiect mai mult decat interesant! Plus ca am cartea chiar de la voi… Oare de ce nu am citit-o pana acum?

  11. Oprea Denisa on

    Inceputul recenziei mi-a dat fiori :))
    Cred ca am mai citit ceva de la autoare si mi s-a parut interesant, dar nu imi amintesc exact ce.

  12. Am citit cartea si mi-a placut la nebunie. Pur si simplu nu puteam sa o las din mana. Daca nu ar fi trebuit sa merg la servici cu siguranta as fi stat o noapte intreaga sa o citesc.
    Povestea este frumoasa, personajele sunt delicioase si aici ma refer in special la cei doi detectivi. Se completeaza de minune.
    Cartea este foarte bine scrisa incat la un moment dat imi dadea fiori. Noroc ca este o poveste de dragoste pentru ca altminteri nu as fi citit-o. Desi subiectul iti da fiori pot spune ca aceasta carte m-a si amuzat 🙂 .

Lasă un răspuns