Basme românești. Romanian fairy tales. Contes de fees roumains. volumul I (ediție bilingvă), Editura Paralela 45

8

Basme românești

Romanian Fairy Tales

Contes de Fées Roumans

Volumul 1

Petre Ispirescu

Ion Creangă

Editura Paralela 45

Colecția Bufnița – Povești și Povestiri bilingve

Nr. pagini: 128

Traducere în limba engleză: Lucia Gorea

Traducere în limba franceză: Mariana Cojan Negulescu

Ilustrații: Done Stan și Livia Coloji

An apariție: 2015

Cea mai mare colecție de literatură bilingvă utilă copiilor (și nu numai) care vor să învețe o limbă străină prin lectura unor povești, basme și povestiri celebre. O colecție frumos ilustrată și accesibilă – un companion de neprețuit la școală pentru lecturile suplimentare, în timpul liber și în vacanțele școlare. Cu această colecție începe adevărata cultură a copiilor, de care nu se vor despărți toată viața!
Alături de baladă și doina, basmul ocupă în literatura populară românească un loc aparte atât prin valoare lui artistică originală cât și prin cea morală. Basmul prezintă viață într-un mod aparte, fabulos, fiind o opera epică în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, la care participa personaje cu puteri supranaturale reprezentând binele și personaje cu puteri supranaturale reprezentând răul.
Cartea Basme românești. Romanian fairy tales. Contes de fees roumains. volumul I (ediție bilingvă) îi va încânta cu siguranță pe cei mici, care vor descoperi în cuprinsul ei basme celebre românești, foarte frumos și sugestiv ilustrate – care le vor înflăcăra imaginația,  fiind totodată un mijloc deosebit de plăcut și atractiv de a-și perfecționa o limbă străină.
În acest prim volum sunt relatate 6 basme în ediție bilingvă:
  1. Aleodor Împărat (Aleodor the Emperor) – Petre Ispirescu
  2. Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte (The Morning Star and The Evening Star) – Petre Ispirescu
  3. Povestea porcului (The Enchanted Pig) – Petre Ispirescu
  4. Broasca-țestoasă cea fermecată (The Enchanted Turtle) – Petre Ispirescu
  5. Capra cu trei iezi (La chèvre et ses trois biquets) – Ion Creangă
  6. Punguța cu doi bani (La petite bourse aux pièces d’or) – Ion Creangă
Petre Ispirescu (n. ianuarie 1830, București — d. 21 noiembrie 1887), a fost un editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf român.
Este cunoscut mai ales datorită activitații sale de culegător de basme populare românești pe care le-a repovestit cu un har remarcabil.
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

Aleodor Împărat (Aleodor the Emperor) – Petre Ispirescu

A fost odată un împărat, a cărui dorință fierbinte era să aibă un fiu. Abia când a ajuns la bătrânețe, s-a îndurat norocul de el și a dobândit un fiu, pe care l-a numit Aleodor. Pe măsură ce creștea, băiatul devenea tot mai iscusit. N-a mai trecut mult timp și împăratul a ajuns pe patul de moarte. Când simți că era pe punctul să părăsească această lume, împăratul și-a luat feciorul pe genunchi, spunându-i că este convins că va cârmui bine împărăția și nu are ce sfaturi să-i dea în această privință, în schimb i-a spus să nu calce niciodată pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, întrucât cine ajunge acolo nu scapă nepedepsit.
După ce Aleodor se urcă pe tron, cârmui cu multă înțelepciune, fiind apreciat de toată lumea. Într-o zi însă, fiind dus pe gânduri, alunecă și călcă din greșeală pe moşia acelui slut, care şi apăru rapid în fața lui. Drept pedeapsă că i-a încălcat teritoriul, slutul i-a cerut să i-o aducă pe fata lui Verdeş împărat. Fiind un om de onoare și știindu-se vinovat, Aleodor s-a învoit.
În drum spre împărăția lui Verdeș împărat, Aleodor s-a întâlnit cu trei vietăți aflate la ananghie, pe care le-a ajutat: o știucă, un corb și un tăune. Drept mulțumire, fiecare dintre acestea i-a dăruit un lucru prin intermediul cărora să le poată chema în ajutor când va avea el nevoie: un solz de la știucă, o peniță de la corb și un pufuleț din aripioara tăunelui.
Ajuns în sfârşit la împărația lui Verdeș Vodă, Aleodor i-a cerut să îi dea fata. Împăratul i-a spus că, pentru a câștiga fata, trebuia să respecte obiceiul de la curtea lui, anume să se ascundă de trei ori, iar fata să îl caute. Dacă prinţesa nu îl va găsi, o va putea lua, în caz contrar i se va tăia capul.
În prima zi când s-a ascuns, Aleodor i-a cerut ajutorul știucii. Acesta l-a transformat într-un cosăcel și l-a ascuns pe fundul mării. Însă fata avea un ochean fermecat și a dibuit unde s-a ascuns.
În a doua zi, Aleodor a apelat la corb. Acesta l-a transformat într-un pui de corb și l-a dus în înaltul cerului. După multe încercări, fata l-a zărit și de această dată.
În a treia și ultima zi de încercare, Aleodor l-a chemat în ajutor pe tăune. Acesta l-a transformat într-o lindină şi l-a ascuns chiar în coada fetei. De data asta, indiferent cât s-a străduit, prinţesa nu a reuşit să-l găsească, deși îl simțea aproape.
Împăratul nu a avut ce face și a trebuit să onoreze învoiala, dându-i-o pe fată lui Aleodor.
Deși fata se îndrăgostise de Aleodor, acesta era obligat de onoare să-și respecte cuvântul și a predat-o pe fată lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop.
Însă fata avea și ea un cuvânt de spus, refuzând categoric să se mărite cu slutul, pe care îl ocăra în toate felurile, până când acesta a plesnit de ciudă.
Atunci Aleodor şi-a întins împărăția și peste moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, a luat-o de soție pe fata lui Verdeș împărat și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Latura dominantă a acestui basm este cea supranaturală. O altă caracteristică a basmului este și prezența cifrei magice trei: trei zile și trei nopți ținură petrecerile când s-a născut Aleodor, împăratul a căscat gura de trei ori înainte de a-și da duhul, Aleodor a întâlnit trei prieteni pe drum, a trebuit să treacă prin trei încercări.
Basmul se termină cu fraza deja consacrată: ”Iară eu încălecai pe-o șa și v-o spusei dumneavoastră așa.”

Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte (The Morning Star and The Evening Star) – Petre Ispirescu

Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte este povestea a doi băieți ce arătau identic, Busuioc și Siminoc, unul fiind fiul împărătesei, iar celălalt fiul slujnicei. Este o poveste cu final trist, dar cu un mesaj foarte important – adevărul și cinstea sunt cele care te ajută și te eliberează, pe când sentimentele negative precum neîncrederea, suspiciunea, pizma și gelozia îți otrăvesc sufletul și mintea.

Povestea porcului (The Enchanted Pig) – Petre Ispirescu

A fost odată un împărat care avea trei fete. Acesta, trebuind să plece la război, le-a chemat pe fete și le-a spus să aibă grijă de ele și de casă, însă le-a interzis să intre într-o anumită odaie. Curioase însă, fetele au încălcat porunca și au intrat în respectiva odaie, în care numai o masă pe care se afla o carte mare deschisă. În carte era menționat cu cine se va căsători fiecare dintre fete. Astfel, fata cea mare urma săse mărite cu un fiu de împărat de la răsărit, cea mijlocie cu un fiu de împărat de la apus, iar cea mică – cu un porc!
Supărată din cale-afară, fata cea mică și-a pierdut voioșia, a slăbit și s-a ofilit. În momentul în care împăratul s-a întors biruitor de la război și a observat schimbarea, și-a dat seama că fetele i-au încălcat interdicția.
După puțin timp, cele două fete mai mari se căsătoriră cu cei doi fii de împărați, așa cum fusese consemnat în carte. În același timp, conform profeției, a venit și un porc și a cerut-o în căsătorie pe fata cea mică. Împăratul și-a îndemnat fiica să se mărite cu el, fiind convins că porcul era fermecat, iar fiica i-a dat ascultare. Într-adevăr, ajunsă acasă la soțul ei, fata a descoperit că acesta se transforma noaptea în om, iar ziua își relua înfățișarea de porc. Fata a prins mare drag de el. După un timp fata a simțit că rămăsese însărcinată, însă se mâhnea întrucât nu știa ce-o să dea lumii peste câteva luni: un om sau un porc.
Într-o zi a trecut pe acolo o vrăjitoare, care, văzând-o supărată, a iscodit-o ce o frământă. Vrăjitoarea i-a spus că poate să o ajute să îl scape de vrăji pe porcul cel fermecat. S-a dovedit însă că vrăjitoarea era rău intenționată, fiind chiar cea care îl legase prin farmece pe bărbat. Supărat, bărbatul i-a spus că mai avea doar trei zile și scăpa de farmece, însă acum, în urma acțiunilor ei, nu se știe cât timp va mai trebui să poarte acea scârboasă piele de dobitoc. Plecând, bărbatul i-a spus că ea îl va mai putea vedea doar după ce va rupe trei perechi de opinci de fier și va toci un toiag de oțel căutându-l.
Călătoria fetei va fi foarte grea și va cere multe sacrificii, mai ales că între timp va aduce pe lume un pui de om, însă strădaniile ei vor fi încununate cu succes, blestemul fiind desfăcut în final.

Broasca-țestoasă cea fermecată (The Enchanted Turtle) – Petre Ispirescu

A fost odată ca niciodată un împărat, care avea trei feciori. După ce primii doi fii și-au ales nevestele, a venit şi rândul mezinului. În căutările lui a ajuns la un eleşteu, care îl atrăgea ca un magnet. Pe luciul apei s-a ivit o broască ţestoasă, care se uita galeș la el, sorbindu-l din priviri. La rândul lui, mezinul a simțit că inima i-a tresărit și a exclamat că aceasta îi va fi logodnica. Vorbele lui au sfărâmat farmecele care o țineau pe aceasta prizonieră, iar broasca s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat într-o zână!
Când a ajuns însă acasă şi le-a povestit fraţilor mai mari şi tatălui său că logodnica lui este o broască, frații lui au început să râdă, făcându-l de rușine în fața tatălui. Supărat, mezinul nu a terminat de povestit, gândind în sinea lui că ”cine râde mai la urmă, râde mai cu folos”.
Într-adevăr, a doua zi când s-a dus să-și ia logodnica, aceasta i-a mărturisit că și ea este fată de împărat și, făcând un semn cu mâna, apa eleșteului se trase într-o parte și în alta, iar în locul acestuia au răsărit palate strălucitoare, pline de podoabe. Toţi au rămași muți de mirare când cei doi miri au ajuns acasă, îmbrăcați în haine scumpe și foarte frumoase. Zâna se purtă cu mare bună-cuviință încât a cucerit toate inimile, iar împăratul a decis ca mezinul să fie cel care să îi urmeze la tron.
Povestea are darul de a înflăcăra imaginația celor mici, făcându-i să viseze la miracole și tărâmuri magice.

Capra cu trei iezi (La chèvre et ses trois biquets) – Ion Creangă

A fost odată o capră care avea trei iezi. Cel mare şi cel mijlociu erau tare obraznici, dar cel mic era harnic şi cuminte. Într-o zi, capra le-a spus iezilor că trebuie să meargă în pădure să mai aducă ceva de-ale mâncării, iar ei trebuie să încuie ușa după ea și să nu cumva sădeschidă nimănui ușa, până când nu vor auzi o anume poezioară pe care ea le-o va spune ea la întoarcere:
”Trei iezi cucuieți,
Ușa mamei descuieți,
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
în spinare,
Mălăieș
în călcâieș,
Smoc de flori
Pe subsuori.”
Însă un dușman de lup, chiar cumătrul caprei, a stat pitit în dosul casei și a auzit tot ce a vorbit capra cu iezişorii şi, poftind la carne fragedă, a încercat să-i ademenească pe aceștia să-i deschidă ușa, spunându-le poezia caprei. Cel mic a recunoscut imediat că nu era glasul mamei, fiind mult mai gros, și i-a implorat pe frații lui să nu-i deschidă. Auzind aceasta, lupul s-a dus la fierar să-şi ascută limba şi dinţii, după care s-a întors la iezi, reușind să-l păcălească pe cel mare, care a sărit să-i deschidă ușa. Însă frica-i din rai, iar ceilalți doi iezișori au sărit și s-au ascuns: cel mic în horn, iar cel mijlociu sub o covată.
Cum s-a deschis ușa, lupul l-a și mâncat pe iedul cel mare, după care s-a așezat pe covată și a strănutat. Bietul iezișorul cel mijlociu nu s-a putut abține și i-a urat sănătate, moment în care lupul a descoperit unde se ascundea acesta și l-a mâncat și pe el. Doar iedul cel mic a scăpat de gura flămândă a cumătrului lup, care n-a reușit să-l găsească oricât l-a căutat.
Când biata capră s-a întors acasă, iedul cel mic i-a sărit în întâmpinare și, cu lacrimi în ochi, i-a povestit ce s-a întâmplat. Deși groaznic îndurerată, capra s-a întărit și a hotărât că lupul nu putea scăpa nepedepsit. Împreună cu iezișorul cel mic a organizat un praznic pentru iezii ce pieriseră și l-a invitat şi pe lup. Capra şi iedul mic îi pregătiseră însă lupului o capcană, invitându-l să se așeze pe un scaun de ceară ce stătea pe o rogojină sub care mocnea un foc. Când scaunul de ceară s-a topit, lupul s-a prăbuşit în flăcări.
O poveste cu tâlc, care îi îndeamnă pe copii să asculte de părinți și, în același timp, să nu se încreadă în oricine, întrucât ipocrizia se ascunde sub multe înfățișări.
De asemenea, morala este și că ”fiecare naș își are nașul”, iar fiecare primește ”după faptă, și răsplată!”.

Punguța cu doi bani (La petite bourse aux pièces d’or) – Ion Creangă

Erau odată o babă ce avea o găină și un moșneag ce avea un cocoș. Din cale-afară de egoistă, baba păstra ouăle doar pentru ea și nu-i dădea moșneagului nici măcar unul de poftă. Întărâtat de babă împotriva cocoșului, moșneagul l-a alungat pe acesta de acasă. Pe drum, cocoșul a găsit o punguță în care erau doi bani și, bucuros nevoie mare, a înhățat-o în plisc și s-a îndreptat spre casa moșneagului. Un boier, văzând cocoșul cu punguța în plisc, i-a cerut vizitiului să i-o ia de la el. Supărat de atâta nedreptate, cocoșul s-a luat după boier, strigând că vrea punguța înapoi:
”Cucurigu! boieri mari,
Dați punguța cu doi bani!”
Vrând să scape de cocoș, boierul i-a poruncit servitorului să-l arunce într-o fântână. Însă cocoșul a băut toată apa din fântână și a scăpat, luându-se din nou după boier și cerându-i punguța. Enervat, boierul i-a cerut bucătăresei să-l arunce în cuptor. Însă cocoșul a scăpat și de data aceasta, vărsând peste foc toată apa pe care o băuse din fântână, după care a dat fuga la fereastra boierului, lovind cu clonțul în geam și cerându-și punguța înapoi. Agasat, boierul i-a cerut servitorului să-l arunce în cireada boilor și a vacilor, sperând ca aceștia să îl ia în coarne și să-l omoare. Însă cocoșul a înghițit toată cireada, făcând un pântece mare, după care a început din nou să-și reclame punguța. Disperat, boierul i-a cerut servitorului să arunce cocoșul în camera cu aur, sperând ca unul din galbeni să-i rămână în gât și să scape de el. Însă cocoșul a înghițit cu lăcomie toți galbenii, reclamând apoi, din nou, punguța.  Văzând că nu-l poate dovedi în niciun fel, boierul i-a dat cocoșului punguța.
Mândru foc, cocoșul s-a întors la moșneag, care nu-și mai încăpea în piele de bucurie văzând ce i-a adus cocoșul lui. Baba s-a înverzit de invidie și s-a răzbunat pe găină, bătând-o și cerându-i să-i aducă ceva. Găina a plecat pe drum și a găsit o mărgică. A înghițit-o și s-a întors acasă. Când baba s-a dus să vadă ce a ouat găina și a găsit doar o mărgică, s-a înfuriat și a bătut-o pe biata găină până aceasta și-a dat duhul, rămânând astfel și fără ouăle pe care aceasta i le furniza zilnic.
”De-acu a mai mânca şi răbdări prăjite în loc de ouă; că bine şi-a făcut râs de găină şi-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!
Moşneagul însă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi trăia foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă, iară pe cucoş îl purta în toate părţile după dânsul, cu salbă de aur la gât şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni la călcâie, de ţi se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară nu cucoş de făcut cu borş.”
Povestea îți demonstrează că lăcomia și egoismul sunt pedepsite în cele din urmă, pe când ambiția și perseverența sunt răsplătite.

Cartea Basme românești. Romanian fairy tales. Contes de fees roumains. volumul I (ediție bilingvă)Petre Ispirescu, Ion Creangă poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

Recenzii și prezentări cărți bilingve pentru copii

Recenzii și prezentări cărți clasice

Recenzii și prezentări cărți autori români

About Author

8 comentarii

  1. Povesti cunoscute si iubite la noi, care ne-au încântat copilăria! Mulțumim pentru recenzie, foarte frumoasa!

  2. Am citit cu multă plăcere recenzia ta, minunata prezentare a fiecăreia din aceste nemuritoare povești românești ! Mi-am adus aminte de copilărie și de încântarea cu care mă pierdeam în lumea basmelor. Felicitări și mulțumesc!

  3. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă recenzia, felicitări ❤️ Mulțumesc că mi-ai reamintit de copilărie !

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: