Delicatese Literare
Recenzii

Bastardul – Daniel Zărnescu – Editura Stepout Publishing House – recenzie

Bastardul

Daniel Zărnescu

Editura Stepout Publishing House

Colecția „Ghiozdanul cu cărți”

Nr. de pagini: 304

An apariție: 2020

Suntem pe teritoriul Celor Trei Dacii, tres Daciae, în anul 270 d.Hr. Împăratul Aurelian, proaspăt numit pe tron, decide să îi urmărească pe tervingi și pe infamul lor lider, Cannabaudes, dincolo de Dunăre. Scopul este să îi gonească o dată pentru totdeauna din propriul teritoriu, că să se poată concentra pe lucrurile cu adevărat importante. Imperiul este pe marginea prăpastiei. La nord: Britannia, Gallia și Hispania s-au desprins de Roma și au format Imperiul Galic. La est: Siria, Palestina și Egipt au format și ele Imperiul de la Palmira. Trei imperii, trei împărați. Ce se întâmplă în Dacia va duce la renașterea Romei sau la dispariția ei.
Câteodată, când te afli în mijlocul bătăliei, mintea îți joacă feste și iei decizii necugetate. Deja linia noastră era formată din jumătate de centurie, ca număr, iar el – un singur călăreț cu calul lui. Și venea direct către noi. Către mine! Am lăsat scutul jos.
“Soldaaaat!”, s-a auzit vocea disperată a lui Flavius, din spatele meu. “Ce faci? Scutul sus! Ține linia!”
Atunci m-a recunoscut, pentru că i-am simțit nervii până în spatele urechilor. Dacă ar fi fost lângă mine, m-ar fi sfâșiat cu mâinile goale.
“Tiberiuuuuus! Mișcă-ți curul înapoi și ține linia! E un ordin!”

O carte pe care mi-o doream de mult și pe care am găsit-o pe stoc la Libris, „Bastardul” de Daniel Zărnescu a fost exact lectura pe care o așteptam, un roman de ficțiune istorică dintr-o bucată. Știu din surse sigure că mulți iubitori ai genului își doresc să descopere cât mai multe cărți scrise de autori români contemporani. În mod sigur, puteți trece pe listă și acest roman.

270, A.D. Împăratul Aurelian se află în Dacia Malvensis, unde armata romană înfruntă atacurile tervingilor, un trib de goți condus de regele Canabaudes. Bătălia este crâncenă, iar rezistența legiunii generalului Flavius Cornelius este pusă la grea încercare. E nevoie de un moment miraculos și acesta se produce: doi soldați de rând reușesc, printr-o conjuctură de factori favorabili lor și adverși, pasămite, regelui got să îl azvârle pe acesta de pe cal și să îl ucidă. Unul dintre ei este nimeni altul decât Tiberius Geta, fratele bastard al lui Flavius, fiind fiul patricianului de viță veche Publius Cornelius, guvernatorul Daciei și al Medei, o localnică.

Imperiul se află într-o perioadă de criză teribilă, fracturat în trei, cu doar mijlocul aflat încă sub stăpânirea Romei. Mărețele zile de altădată începeau să se apropie de final, împărații se succedau într-un ritm alarmant, nereușind să țină sub control situația. La vest se desprinsese ramura galică a imperiului, în timp ce în est îndrăzneața Zenobia, regina Palmirei cucerise teritorii importante, Siria, Egipt și misiunea de a o opri părea din ce în ce mai dificilă. Capitala imperiului însuși, Roma, stătea sub amenințarea triburilor germanice. Aurelian știa că merge pe muchie de cuțit, atât ca împărat, cât și ca om, fiind oricând în postura de a fi trădat și asasinat, precum majoritatea celor ce îl precedaseră.

Tiberius Geta a crescut simțindu-se ca un proscris, orfan de mamă și lipsit de manifestări de dragoste, ba chiar dimpotrivă, chinuit de apriga Fulvia, soția tatălui său. Condiția de bastard în gospodăria nobilei familii Cornelius nu era deloc una ușoară, așadar Tiberius s-a maturizat ca un rebel, ceea ce îi îngreuna în mod cert cariera de militar al Legiunii XIII Gemina, unul dintre corpurile de armată romane care încercau să păstreze pacea în Dacia acelor vremuri tulburi. Lui Tiberius îi păsa prea puțin de ranguri și de poziție socială, iubea caii, femeile și vinul; comparat cu fratele său, impecabilul Flavius, era nepăsător și indolent. Ceea ce era în sufletul său, doar zeii știau; busola morală într-o eternă derivă, își caută locul în lume, fiind capabil însă de gesturi de o îndrăzneală vecină cu nebunia.

Aurelian are nevoie de bani și de armată pentru a face față amenințării din est, din partea reginei Palmirei. Altfel spus trebuie să schimbe jocul, să renunțe la Dacia și să retragă trupele și populația romană la sud de Dunăre. Prins în tot felul de încurcături, datorate adeseori nesăbuinței sale, Tiberius se vede pus în situații dificile la tot pasul.

Împăratul dorește ca o cantitate însemnată de aur să fie adusă la sud de Dunăre, spre a putea asigura fondurile necesare campaniei din est. Generalul însărcinat cu această misiune imposibilă este Flavius Cornelius, însă îl vede oare împăratul roman drept o altă amenințare, ca pe mai toți generalii săi?

Acțiunea se împarte între protagonistul-narator, Tiberius și ceilalți doi, Aurelian și Flavius, prezentați într-un cadru mai distant, prin narațiunea la persoana a treia. Autorul îmbină aceste tehnici cu multă îndemânare, ținând reflectorul asupra lui Tiberius, a personalității și trăirilor lui, fără a lăsa în umbră realitățile imperiului și deciziile la nivel înalt, precum și dedesubturile din casa Cornelius, descendenții lui Scipio Africanul. Pe lângă aceste aspecte, el creează scene cu mare impact emoțional, în special în jurul lui Tiberius.

Mi-a plăcut modul în care autorul a recreat imaginea orașului Romula-Malva, capitala provinciei Dacia Malvensis, una dintre cele trei Dacii care alcătuiau teritoriul guvernat de romani. Parcă mergi pe străzile sale, de la reședința guvernatorului și până la cârciuma lui Nasso și a Diurpei, unde soldații aflați în permisie își făceau de cap, uneori cu urmări tragice, dificil de preconizat. Nu numai decorul este readus la viață, dar și mentalitatea, împreună cu cutumele romane și obiceiurile vieții în legiune.

Finalul este puternic și lasă, fără urmă de îndoială, loc pentru o continuare care sper să apară cât mai curând pe piață. Romanul se termină, în buna tradiție a autorilor de ficțiune istorică, cu o notă care descrie împrejurările alese pentru a plasa acțiunea și realitățile acelor zile, cadrul istoric precum și alte titluri recomandate de autor.

Cartea este însoțită de hărți concludente, partea grafică este și ea un plus, iar momentul istoric selectat de autor este unul deosebit de interesant – despre retragerea aureliană am învățat cu toții la istorie, dar eu recunosc că știu prea puține despre acele timpuri și nu am citit nicio altă carte cu acest subiect, ceea ce îl face bine-venit, în cazul meu.

Recomand acest roman tuturor iubitorilor ficțiunii istorice, acesta având doar neajunsul că nu este mai întins, dar această stare de fapt poate fi ușor remediată, prin publicarea unei continuări pe care eu una o aștept cu interes.

Nu sunt roman!, îmi tot repetam, în timpul în care unul dintre sclavi încerca să se apropie de Gothicus, ca să îl țină de dârlogi. Dar calul meu știa mai bine ce avea de făcut, că dădea cu spatele și tot își arăta dinții, precum un câine, scuipând salivă în stânga și în dreapta. O luase razna și el.

Un roman ar refuza titlul oferit de împărat, dar eu nu sunt roman. Sunt un nenorocit de Geta! Însuși împăratul a spus-o. Numele meu este Tiberius Geta. Tata, Publius Cornelius, probabil că i-a spus că așa mă cheamă. Toată nenorocita de legiune știe că eu sunt fii-su, iar el, în continuare, nu mă numește Cornelius. Fulvia mă numește sălbatic de fiecare dată. Fratele meu zice că am mintea înecată în alcool și că mă comport mai degrabă ca un barbar. Iar ei vor ca eu să îl refuz pe împărat?”

 

Cartea Bastardul, de Daniel Zărnescu poate fi găsitp pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

10 Comments

Spune-ți părerea!