Bătălia de la Socola de Cătălin Ioniță, Editura StoryCraft Publishing – recenzie

Bătălia de la Socola

Cătălin Ioniță

Editura StoryCraft Publishing

Nr. de pagini: 256

An apariție: 2020

Un nebun internat la Spitalul Socola se crede Ștefan cel Mare și crede că misiunea lui este să recucerească Moldova din mâinile turcilor, începând cu spitalul.

Pentru asta va trebui să își dezvăluie identitatea în fața celorlalți nebuni și să îi convingă de faptul că ei sunt răzeșii lui.

Singura problemă este că celebra lui sabie, cea care îi atestă identitatea, este agățată pe peretele din spatele directorului Spineanu. Abia după ce va pune mâna pe ea, va putea să lupte împotriva inamicilor îmbrăcați în halate albe.

“Luați-l!”
Gabi se trezi din reverie înșfăcat de un infirmier, în timp ce al doilea îi înfipse o seringă în gât. Se zbătu puțin, apoi picioarele îl lăsară. Sedativul își făcuse efectul. Îl cărară afară ca pe un sac de cartofi.
“E sabia mea”, fu ultimul său gând, înainte ca întunericul să-l cuprindă. Își regăsise sabia. Lupta putea să înceapă. 

Cu ironie, mult umor, exagerare caricaturală și creionarea unor situații de aparență absurdă, Cătălin Ioniță a reușit să construiască un roman satiric deosebit de interesant.

Pornind de la ideea că Gabi, un nebun internat la sanatoriul de la Socola se crede Ștefan cel Mare și dorește să elibereze spitalul, iar mai apoi întreaga Moldovă de sub ocupația otomană, autorul a reușit să atingă multe aspecte sensibile ale unei societăți putrede: ocuparea posturilor din sectorul public pe baza relațiilor, folosirea funcțiilor de conducere pentru obținerea de foloase personale, trucarea contractelor de achiziție, dezumanizarea, lipsa de empatie, violența în familie, efortul adesea supraomenesc făcut de anumite persoane pentru a obține un nivel minim decent de trai.

De fapt, în Bătălia de la Socola, lupta pentru putere se dă pe două fronturi, dintre care doar unul are o miză reală. Tronul Moldovei, pentru care se luptă nu unul, ci chiar doi nebuni, este evident că ține de zona absurdului, în schimb postul de director al spitalului de nebuni este foarte bine ancorat în realitate.

Spineanu, actualul director, simte că îi fuge pământul de sub picioare în momentul în care află că pila lui din minister este ”pe făraș”. În disperare de cauză, recurge la metoda ”o mână o spală pe cealaltă”, aplicând un șantaj mai mult sau mai puțin subtil asupra primarului, reușind să domolească apele și să amâne pe termen nedefinit periculosul audit cu care fusese amenințat în urma unor nereguli descoperite în urma unei inspecții.

”Directorul era disperat. Deja putea vedea cum îi scapă viața bună printre degete. Adio contracte barosane, secretare fâșnețe și lingăi de serviciu.”

Adversarul său, care lupta din umbră, era doctorul Medințu. Frustrat încă din copilărie de răutățile și jignirile celor din jur, se jurase încă de atunci că va veni vremea când va râde el de toată lumea și învățase din răsputeri pentru a ajunge să-și atingă scopul. Lupta celor doi nebuni, care amândoi revendicau tronul Moldovei, servea ”mănușă” planurilor sale. Simțind care era veriga slabă, a decis, cu mult cinism, să-l manipuleze pe Gabi, încurajându-i nebunia și călăuzind-o pe făgașul potrivit, întocmai ca un maestru păpușar care dirijează o marionetă.

”Oi controla tu sistemul, Spineanule, dar eu controlez nebunii. Și când vine vorba de dărâmat sisteme, nimeni nu e mai bun decât un nebun.”

Bătălia nebunilor, care ocupă cea mai mare parte a cărții, dă naștere la multe situații absurde, pline de un umor spumos, dar și momente dramatice, cu consecințe dureroase, chiar tragice.

Gabi, un nebun timid și melancolic, al cărui principal prieten și sfetnic era… un prun, este interpelat de Nostradamus, un nebun uriaș și fioros, care îi comunică faptul că el nu este Gabi, așa cum credea toată lumea, ci însuși Ștefan cel Mare. Deși reticent la început, știindu-se mai degrabă laș și slab, în scurt timp, după ce observă mai multe amănunte bizare precum acela că uniformele infirmierilor aveau eticheta Fabricat in Turcia, Gabi este absolut convins de noua sa identitate recent descoperită, asumându-și cu trup și suflet misiunea sfântă de a elibera spitalul de sub stăpânirea otomană. Alături de el îi are pe loialii Nostradamus și Corbu – un alt prieten al lui Gabi, obsedat de tipare.

Din păcate, tronul Moldovei mai este revendicat și de un alt nebun – Dide Solomonescu, zis și Șaptevieți, care își adună în jurul lui mai mulți adepți.

Printre paginile pline de un umor suculent sunt intercalate și altele melancolice și chiar emoționante. Această alternanță dulce-amărui creează un efect aparte, te distrează dar te și face să reflectezi la diverse teme.

Mi s-a părut foarte trist motivul pentru care Gabi și-a pierdut mințile, încetul și încetul, fără a fi observat și ajutat de cei din jur. M-a impresionat iubirea, devotamentul și suferința mamei acestuia, care trebuia zi de zi să-și învingă propria durere pentru a putea munci ca să strângă o brumă de bani pentru a-l sprijini în continuare, agățându-se de speranța firavă că se va face bine într-o zi.

Ceea ce a pățit Corbu este simbolic pentru mulți alții care au luptat și s-au sacrificat inutil pentru o cauză utopică, dar în care au crezut cu tot sufletul…

Cazul Floricăi este unul des întâlnit, din păcate. O fată simplă de la țară, a cedat ispitei de a obține câteva avantaje materiale în schimbul favorurilor sale, ca mai apoi să fie trecută de la un director la altul ca și cum era doar o marfă de care te poți descotorosi oricând te plictisești de ea, inclusiv de ”balastul” ce putea apărea accidental…

Însă tonul predominant al cărții este evident unul umoristic. După o pilulă amară, primești o băutură acidulată, dulce-picantă, care anihilează efectul celei de dinainte și reușește să te binedispună.

Finalul este unul demn de o comedie a erorilor, însă vă las plăcerea să-l descoperiți singuri, asigurându-vă că vă veți distra maxim!

”Suntem la spitalul de nebuni. Aici nimic nu e ceea ce pare!”

Cartea Bătălia de la Socola de Cătălin Ioniță poate fi comandată pe storycraft.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români