Editura RAO
Nr. pagini: 554
An apariţie: 2015
Trei crime macabre îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton aflat la Sighișoara pentru o conferință de istorie.
Cea mai controversată figura a Europei de Est, Vlad Țepeș, a finanțat un proiect ambițios care avea să schimbe față întregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiți inițiați. În 1455 codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată: Biblia B42 cunoscută și ca Biblia lui Gutenberg. O adevărată odisee culturală care îmbină desăvârșit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse și coduri secrete minuțios construite, cartea eveniment a anului captivează de la prima propoziție și oferă o experiență literară de neegalat.
„Arta suspansului lui Dan Brown întâlnește cultură enciclopedică și umorul lui Umberto Eco”, spune Calvin Moore, de la Harvard University, despre romanul scris de Bergler, iar Catherine Melissa Park, de la Columbia University, notează că volumul este „un puzzle de o inteligență diabolică. Cea mai bună carte despre conspirații din ultimii ani”.
Concertul de orgă începuse, aşa că, după ce plasatoarea le verifică biletele şi îi invită să işi ocupe locurile din primele rânduri, Charles facu semn că nu voia să deranjeze şi că vor rămâne în picioare până la pauză. Muzica eliberată din tuburile orgii celei vechi suna divin, aşa că Charles si-ar fi dorit să aibă o ureche muzicală ceva mai bine dezvoltată. Era o limită obiectivă în cazul lui. Bunicul se chinuise să îl educe. Îi dăduse la ore de pian când era mic, aşa cum stătea bine unui tânăr cu origini europene în acele vremuri. Dar profesorul de pian işi luase câmpii când elevul nu reuşise nici după aproape doi ani de pregătire bisăptămânală să interpreteze singur cateva note legate din Fur Elise.
Lui Charles îi plăcea muzica. În special opera, însă nu reuşise niciodată si depăşească faza de Bel Canto. Operele lui preferate erau cele mai melodioase din câte se scriseseră vreodată, Rigoletto, de Verdi, Bărbierul din Sevilia, de Rossini şi Don Giovanni, de Mozart. Îi plăcea cam tot ce scrisese Verdi până la ultima perioadă când renunţase la Bel Canto, Rossini, Puccini Mozart şi, în general, arii pe care le putea fredona până şi el. Wagner îl făcea să işi ia câmpii, iar muzica dodecafonică şi serială i se păreau atentate la sănătatea lui mintală.
Christa şi Charles rămaseră chiar în dreptul uşii pe care intraseră, foarte aproape de capela Sfântului Wenceslas, unde Charles bănuia că fusese ascuns mesajul care îi era adresat. Habar n-avea însă unde era mesajul şi nici măcar ce formă avea să îmbrace vehiculul prin care urma să fie transmis. Spera doar că era vorba despre sabie sau măcar despre Biblia lui Gutenberg.
Charles se asigură că toată lumea era concentrată la muzică şi privea în fata când, cu paşi mici, se depărtă de public spre partea laterală a transeptului pană se lipi de zid. Se deplasă încet, uitându-se cu precauţie în jur.
Similare
2 Comments
Geo
In Ianuarie o voi citi!
Oli
O am pe lista de dorințe literare, dar nu știu când o voi citi.