Delicatese Literare
Recenzii

Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe, Editura RAO – recenzie

Bibliotecara de la Auschwitz

(La bibliotecaria de Auschwitz – 2012)

Antonio G. Iturbe

Editura RAO

Ediția 2020

Nr. pagini: 432

Traducerea: Graal Soft

Antonio González Iturbe este un jurnalist, scriitor și profesor spaniol. În prezent, este directorul revistei culturale Librújula.

Pentru romanul Bibliotecara de la Auschwitz, ziaristul și scriitorul aragonez Antonio G. Iturbe a obținut premiul Troa Libros, acordat de Fundația Troa.

Juriul i-a acordat premiul în unanimitate pentru ,,calitatea să literară și pentru valorile pe care le cuprinde”. Conform membrilor juriului, ,,romanul se potrivește perfect cerințelor premiului: este foarte bine scris și documentat și reprezintă un omagiu adus cărților. O lecție de supraviețuire și o dovadă că speranța nu trebuie să lipsească niciodată din viețile noastre”.

Cartea se bazează pe povestea adevărată a unei supraviețuitoare a lagărului de concentrare nazist, Dita Kraus, care trăiește acum în Israel și cu care autorul a luat legătură în cursul investigațiilor pe care le-a făcut pentru realizarea romanului.

Antonio G. Iturbe ne propune o poveste fantastică și plină de speranță, pe care a știut să o transforme într-un roman tulburător și pasionant, Bibliotecara de la Auschwitz, după patru ani de cercetări și călătorii în care s-a confruntat cu îndoieli, ipoteze și multe emoții.

Romanul redă întâmplările din viața Ditei, o copila de 14 ani, care, în blocul 31 de la Auschwitz, a luat în grijă cele câteva cărți interzise, folosite ca manuale de un grup de adulți, "profesori" ai copiilor deportați.

Blocul 31 era o mică oază de liniște în interiorul lagărului de concentrare, întrucât aici Fredy Hirsch, un prizonier, a căpătat permisiunea să creeze un spațiu rezervat copiilor, pe care acesta l-a transformat în școală. Biblioteca Ditei este cea mai mică din istorie: opt cărți, însă una dintre cele mai valoroase, întrucât ea își riscă viață pentru a-i ajută pe ceilalți că, prin lectură, să poată evada din dura realitate. Cititorul află, puțîn câte puțîn, nu numai povestea Ditei, ci și pe aceea a celorlalți supraveghetori și profesori din blocul 31. Va descoperi Rezistența și va înțelege cum acționa această și, inevitabil, se va confruntă cu doctorul Moarte (Josef Mengele), care trece adesea prin blocul 31, în căutare de noi victime pentru experiențele sale macabre, dintre care unele sunt descrise, în detaliu, în carte.

“Literatura are același rol ca o lumânare în mijlocul unui lagăr în miezul nopții. O lumânare aproape că nu luminează, dar ne permite să vedem cât întuneric există în jurul ei.” — William Faulkner, citat de Javier Marías

O carte foarte bine documentată, “Bibliotecara de la Auschwitz” ne arată că, până și în cele mai grele situații, omul are nevoie de cunoaștere. Este povestea Ditei Kraus, o tânără de doar 14 ani, care este cea mai tânără bibliotecară din lume și are grijă de cea mai mică bibliotecă din lume, care are doar 8 cărți: biblioteca de la Auschwitz.
Romanul are acțiunea plasată la Auschwitz – Birkenau, începând cu luna ianuarie a anului 1944. O acțiune bazată pe fapte reale, o bucată groaznică a istoriei, unde facem cunoștință atât cu monștrii, cât și cu îngeri. În cea mai neagră noapte există o luminiță! Pentru cei din lagărul 31, Alfred Hirsch și biblioteca reprezentau speranța din mijlocul valurilor terorii și morții.
Autorul Antonio G. Iturbe oferă cititorilor un roman impresionant, o filă de istorie tristă, o speranță.
“La Auschwitz, viața omului nu valorează nici cât negru sub unghie; are atât de puțină valoare încât nici măcar nu mai e nimeni împușcat, pentru că un glonț e mai valoros decât un om. Există hangare unde se folosește gaz Zyklon pentru că reduce costurile și cu un singur bidon pot fi omorâte sute de persoane. Moartea a devenit o industrie rentabilă doar dacă se acționează la scară mare.”
Din nefericire, după cum mă așteptam, l-am întâlnit și aici pe doctorul-horror: Josef Mengele, pe care l-am întâlnit și în “Cântec de leagăn de la Auschwitz”… crudul doctor cu experimentele sale monstruoase făcute pe gemeni.
Prin intermediul tinerei Dita vedem ocuparea din Praga și deportarea, modul în care un copil de doar nouă ani poate deveni brusc un adult.
“Prima pe care orice veteran i-o dă unui nou-venit este că întotdeauna trebuie să aibă un scop clar: acela de a supraviețui. Să supraviețuiască alte câteva ore, și astfel să mai acumuleze o zi, care, adăugată altora, va putea deveni încă o săptămână. Și tot așa: să nu-și facă niciodată planuri mărețe, să nu aibă niciodată țeluri importante, doar să supraviețuiască în fiecare clipă. A trăi este un verb care nu se conjugă decât la prezent.”
O lectură pe care o trăiești cu intensitate maximă, oscilând de la emoții pozitive la cele negative, sperând că ceva va opri monstruozitatea care se petrece în acest lagăr de concentrare unde moartea este stăpâna. Observi cu atenție maturizarea extrem de timpurie a copiilor, felul în care umanitatea mai rezistă prin aceste părți.
Dita și Margit sunt prietene, două copile maturizate devreme, supraviețuitoare ale acestui calvar, care au trăit să își spună povestea.
“Nu era o bibliotecă foarte mare. În realitate, era alcătuită din opt cărți, dintre care unele în stare proastă. Dar erau cărți. În acel loc atât de obscur, unde omenirea ajunsese să-și atingă propria umbră, prezența cărților era un vestigiu din timpuri mai puțin lugubre, mai blânde, când cuvintele răsunau mai puternic decât mitralierele. O epocă apusă. Dita a luat în mâinile sale volumele, unul câte unul, cu aceeași grijă cu care ții în brațe un nou-născut.”
Atrocitățile naziștilor nu lasă pe nimeni impasibil, în lagăr există o mișcare de rezistență, dar prea multe nu se pot face… iar gazarea, efectele gazului asupra oamenilor, modul în care sunt omorâți sunt de-a dreptul grotești.
Autorul Antonio G. Iturbe reușește prin “Bibliotecara de la Auschwitz” să redea cu acuratețe atât părțile înfiorătoare, cât și fărâma de umanitate nepierdută a prizonierilor.
Romanul impresionează, te sfâșie în bucăți, stoarce lacrimi și te umple de furie contra unor monștrii îmbrăcați în oameni.
Și să fii martorul speranței în acel loc al groazei este ceva aparte!
Știindu-se urmărită de însuși doctorul Mengele, Dita pare și mai hotărâtă să își continue munca de bibliotecară a blocului 31, ba pare a-și asuma și mai multe riscuri. Dar, realizează că trebuie să îl anunțe pe Hirsch.
“Hirsch o va elibera din funcție, firește. Nimeni nu o va mai privi cu admirație. Asta o întristează puțin. Nimeni nu-i laudă pe cei care dau înapoi. Își dă seama că este ușor să apreciezi dimensiunea eroismului, să-l cuantifici în onoruri și medalii. Dar cum se cântărește curajul celor care renunță?”
Rudi este un alt personaj interesant, un prizonier într-una din puținele funcții permise în lagăr. Un tânăr care luptă pentru supraviețuire așa cum poate.
Fiecare personaj din “Bibliotecara de la Auschwitz” are un rol important, fie că vorbim de oameni buni sau răi, de prizonieri sau torționari. Gânduri, frământări interioare, griji care macină fiecare suflet în parte. Dar și teama constantăcă sfârșitul se apropie.
Romanul este o emoție pură, o crudă lecție de istorie, o incursiune în psihicul nebunilor deveniți șefi, care asupresc, bat și omoară oamenii diferiți, de teamă sau ură. În același timp este o lecție despre curaj. De îndurare fără a pierde speranța. Dita a învățat să ia totul pas cu pas și să trăiască fiecare clipă așa cum vine.
Autorul face referire la mai multe cărți din literatura clasică pe parcursul romanului, scoate în evidență importanța lecturii, mai ales în condițiile acelea când nemții le interziceau evreilor totul.
“A începe să citești o carte este ca și cum te-ai urca într-un tren care te duce în vacanță.”
Să trăiești în lagărul familial BIIb de la Auschwitz – Birkenau însemna teroare, frică constantă, înfometare. Micile momente de bucurie erau rare, iar apariția doctorului Mengele trezea în fiecare prizonier teroarea. Atrocitățile comise de acesta în numele științei și cercetării erau cunoscute în lagăr și toată lumea fugea din calea acestuia.
Cu toate acestea, aventura tinerei bibliotecare continuă, printre frici și temeri, dorința de a descoperi secretele lui Fredy Hirsch despre care a aflat când a auzit o conversație a acestuia cu unul dintre gardienii nemți deghizați, dar cel mai frumos aspect al acestei cărți este faptul că aflăm informații interesante despre mulți autori clasici: Kafka, Freud, H. G. Wells, Thomas Mann… și despre operele lor.
“- Ai auzit de “Omul invizibil”?
– Da…
– Păi, el a scris acel roman. A scris și “Războiul lumilor”, în care povestește cum ajung marțienii pe Terra. Și “Insula doctorului Moreau”, cu acel om de știință țicnit, care face amestecuri genetice între oameni și animale. Doctorului Mengele i-ar plăcea la nebunie. Dar cred că cel mai bun roman al său este “Mașina timpului”. Să avansezi și să te întorci în timp…”
O carte pe care o simți în adevăratul sens al cuvântului. Antonio G. Iturbe a reușit să capteze esența omului fie că vorbim de defecte sau calități, de caractere sau forme de gândire.
“Bibliotecara de la Auschwitz” este un roman pe care fiecare cititor ar trebui să îl citească. Un roman plin de informații, istorie, recomandări literare, dar și de emoții care îți taie respirația. Este povestea Ditei și a multor altor copii evrei care au trecut prin experiența Auschwitz, dar printre puținii care i-au supraviețuit și au putut vorbi despre asta.

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune

Recenzii și prezentări cărți Holocaust

12 Comments

Spune-ți părerea!