Blocată între cadavre de Theodora Savuli, Editura Siono – recenzie

Blocată între cadavre

Theodora Savuli

Editura Siono

An aparitie: 2021

Nr. pagini: 316

Dacă ești slab de înger, nu citi această carte! Te avertizez!
Nu o deschide! Te va absorbi, te va ține captiv în labirintul scriiturii până la ultima ei pagină. Lupoaica te va fascina în cel mai cutremurător mod cu putință. Vei intra în scena decrepită a unui oraș din Ardeal, o urbe contemporană, autentică, coruptă, cu un sistem politic bolnav, un învățământ ilar, în culisele căruia fenomenul de bullying face victime în fiecare zi.

Blocată între cadavre este un thriller psihologic care îți dă transpirații reci. Îți deschide ușa spre o lume absurdă, aflată la margine, o lume paralelă, fiind pentru unii singurul modus vivendi. (Em Sava)

Isteria, Bia, pragul isteriei. Respiră. Simt cum Pălărierul Nebun se urcă pe o scară ce duce la craniul meu. Se chinuie să-l deschidă. Șarpele-l ține la distanță, mușcându-l din când în când de degetele înmănușate. Nu renunță. Nici Șarpele meu, numai al meu, nici Pălărierul. Amândoi vor același lucru. (Theodora Savuli)

Blocată între cadavre, de Theodora Savuli, este un thriller psihologic tulburător, construit într-un mod incisiv, forțând astfel cititorul să își deschidă sufletul pentru a înțelege latura emoțională amețitoare a personajelor sale. Romanul explorează, cu inteligență, cele mai sumbre aspecte ale adolescenței, familiei și, nu în ultimul rând, ale societății românești de după anii 1990, prezentul fiind însă în centrul acțiunii.

Bianca este o adolescentă de optsprezece ani, dură, răzvrătită, cinică, cu sufletul plin de amărăciune, dar mai ales ură. Își urăște părinții, fratele, colegii și profesorii, dar, cel mai trist, se urăște pe ea însăși. Ura ei îşi are rădăcinile în trecut, pe când, copil fiind, sufletul i-a fost distrus pe nedrept, iar cei care ar fi trebuit să o protejeze i-au arătat doar nepăsare. De atunci ia de la viață tot ce primește, folosind însă indolența și indiferența ca pe o armă împotriva celor din jur, protejând palida fibră luminoasă din ea însăși.

Bianca sau, mai bine zis, Lupoaica, așa cum este cunoscută în oraș, este o persona non grata, o ,,ratată” care bea, fumează, chiulește de la școală și pierde vremea pe străzi în compania prietenilor săi – Ninja, Hyde, Joker și Lotto – , de care o leagă amintiri amare. Deși sunt caractere diferite, doar alături de aceștia reușește să se mențină pe linia de plutire a existenței, trecutul plin de abuzuri fiindu-le, tuturor, atât sabie, cât și scut. Se cunosc din școala primară, victime ale acelorași tratamente educative din partea învățătoarei lor ,,Vești rele”, poreclă care o definește pe drept și a cărei imagine îi urmărește și în prezent, mai ales pe Bianca, aruncându-i într-un vârtej al furiei și incertitudinii. Din păcate, aceasta va juca un rol macabru în prezentul acestora, eroina noastră fiind însă factorul motivant al interacțiunii lor.

În ciuda reputației proaste, Bianca este o luptătoare, ce știe să răzbată printre valurile aprige ale vieții, învățând singură să supravietuiască în cele mai dure condiții. Are o familie, și, totuși, este singură. Tatăl este inexistent, deși locuiesc în aceeași casă, mama este rece, insensibilă, posesivă, iubirea lipsind cu desăvârșire, Alex, fratele ei mai mic, îi provoacă când furie, când gingășie, neînțelegând nici ea contrastul propriilor sentimente. O mică alinare îi aduce bunica, deși nu este un model de urmat în viață. În mijlocul familiei se simte ca-ntr-o închisoare cu zăbrelele invizibile din care vrea să fugă, dar nu poate. Pe interior, familia sa este înghițită de putregai, pe exterior este o aură diafană. Iar ea este prinsă la mijloc, luptând cu dinții pentru o fărâmă de liniște, dar, mai ales, libertate, deși nu o arată.

Curând orașul va fi zguduit de două crime, victimele, o femeie și un adolescent, fiind puternic legate de Bianca, de aici și suspiciunea poliției în ceea ce o privește. Să fi fost ura tinerei atât de puternică încât să recurgă la crimă?

,,Moartea are un secret: nu ne poate atinge. Ea trece direct prin noi și ne suge existența, făcându-ne să uităm cine suntem. Ne umple de furie pe care, la alegerea noastră, o păstrăm sau vomităm. Noi singuri decidem dacă bântuim planeta sau acceptăm situația și dăm mâna cu diavolul. Nimeni nu știe dacă viața e un întreg joc de noroc cu mese întinse, verzi și bărbați în costume gri și țigări negre sau doar o simpla gură de Fanta dintr-un pahar care conține puțin MDMA adăugat de un bun samaritean.”

Haosul pune stăpânire pe viața Biancăi,  întunericul îi atacă sufletul cu repeziciune, precum un șarpe veninos, sufocând și fărâma de lumină din propria existență, iar sufletul își varsă durerea în urlet de tăcere. În mijlocul furtunii există salvare pentru eroina noastră?

În desimea groasă a ceții sufletești, Bianca luptă pentru supraviețuire, pentru o fărâmă de fericire și, paradoxal, pentru iubire.

,,Un râs îmi izbucnește din plămâni. La început anemic, apoi din ce in ce mai puternic, mai tare. Crește în intensitate, devenind aproape psihotic. Pieptul îmi tresare in valuri uriașe. De atâta timp am încercat să amân asta. Până la urmă, tot m-a prins din urmă. Pragul isteriei este, într-un final, atins. Prețul. Pălărierul Nebun era prețul în tot timpul ăsta.”

 Ce lucruri odioase ascunde trecutul Biancăi provocând ura ce o macină pe interior? Ce se întâmplă în interiorul familiei sale de care își dorește să scape, dar nu poate? Cine sunt cele două victime asasinate? Este Bianca capabilă de crimă?

Blocată între cadavre, de Theodora Savuli este un amestec dureros de inocență, brutalitate, ură, prietenie, iubire, loialitate. Este un tumult de trăiri și emoții, este un periplu printre lacrimi, gânduri amare, amintiri dureroase. Este o îmbinare puternică între vis și realitate, linia de demarcație fiind atât de fină încât cititorul riscă să se piardă printre cotloanele întunecate ale sufletului uman, totuși fără a pierde esența.

Narațiunea la persoana I din perspectiva Biancăi este îmbrăcată în urlet de durere, dar și tăcere sângerie. Bianca își strigă disperarea, neputința, ascunse sub haina urii pentru propria familie, cea care ar fi trebuit să îi ofere iubire și protecție, dar și pentru societatea bolnavă din care face parte. Bianca poartă pe trup, dar mai ales în suflet, răni ce încă supurează și pentru care nu există medicament. Din păcate, nu este singura! Ca ea, sunt mulți adolescenți atinși de indiferența, depravarea și cruzimea celor maturi, dar nu numai.

Theodora Savuli conturează tabloul unei societăți românești dominate de corupție, în care valorile morale sunt călcate în picioare, în care învățământul se ghidează după simbolul ,,plicului”, venit la pachet cu nepăsarea, ignoranța, abuzurile. Este o poveste dezolantă, dar profundă, o lectură care ne arată răul care sălășluiește în interiorul fiecăruia dintre noi ascuns însă sub masca normalității.

Blocată între cadavre a fost o surpriză plăcută 🙂. Am întâlnit o scriitură dură, tăioasă, care invită cititorul la introspecție și îi oferă teme de gândire.

Theodora Savuli face parte din noul val de scriitori români tineri talentați, ce știu să se joace cu cuvintele, provocând cititorul și aruncându-l în păienjenișul unei scriituri pătrunzătoare. Când citesc astfel de cărți, am încredere că literatura română contemporană este pe drumul cel bun. Cititorul trebuie însă sa aibă răbdare, să persevereze în a citi, să privească dincolo de povestea în sine și să perceapă esența și profunzimea scriiturii.

Cartea Blocată între cadavre, de Theodora Savuli, poate fi comandată de pe sionoeditura.com, libris.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Siono

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți thriller