Buchet de episoade
Olga Menai
Editura Etnous
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 90
Autoarea Olga Menai mi-a stârnit interesul asupra poeziilor sale datorită prietenei mele Ana prin a ei recenzie la volumul Suflet dat la schimb. M-am bucurat când am primit această carte pentru recenzie. În sfârșit aveam să am posibilitatea să-mi creez propriile impresii.
“Toamna
Cești pline de visele și balele pământenilor,
Stele, lacrimi și praf de pușcă.
Noi idealuri, nalbe de promisiuni.
Vine toamna cu iz melancolic.
Un bar de studenți întârziați, cu ochii mari.
Scriitori uitați pe marginea unei mese.
Capete deștepte atârnă la poșetele domnișoarelor.
Ce mai sofisme au barmanii.”
Un volum de versuri fruste, care transmit o multitudine de emoții tocmai prin simplitatea lor. Un set de poezii cu rimă sau fără, unde lipsa de muzicalitate le face să iasă în evidență.
Sunt imagini pe care autoarea alege să ni le împărtășească, care ne încântă sau ne fac să gândim mai în profunzime.
Versurile Olgăi Menai sunt ca un duș cu apă rece, sunt dure, transmit imagini care ne șochează sau ne izbesc tocmai datorită emoțiilor pe care ni le provoacă.
Chiar descrierea cărții, poezia “Toamna”, evocă o mulțime de astfel de imagini disparate, care adunate împreună, ne servesc un tablou tipic emoțiilor de toamnă — acest anotimp care se schimbă de la o zi la alta, care-și schimbă dispoziția și te face să te gândești la nestatornicie, nesiguranță…
Prima poezie a acestui “Buchet de episoade” este cea care m-a impresionat cel mai mult: “Tata”.
“Să fiu bună, el mi-a spus,
o viață bună mi-a promis.
Mi-a promis dar mi-a și dat,
o casă mare ca un palat.”
Este o odă închinată figurii paterne, atât de puțin întâlnită în poezii! O poezie cu versuri simple, care îți ating sufletul, care trezesc fiecăruia dintre noi diferite emoții. Nu ai cum să rămâi indiferent.
“Viață lungă, fericită!
și de griji multe, lipsită.
Să te joci cu ai tăi nepoți,
și să stăm la masă toți.”
“Dragă omule!” este poezia ce poate fi dedicată fiecărui român, fiecărui locuitor al planetei:
“Te gândești că timpul trece,
Și devi la toate rece.
Trece viața insipidă,
Ca nisipul prin clepsidră.”
Toate poeziile Olgăi Menai sunt sfaturi, vorbe de duh, povețe, gânduri.
O carte care se citește ușor, un mod plăcut de a petrece o oră – două în compania unor versuri frumoase.
Cu sensibilitate, autoarea reușește să ajungă în sufletul cititorilor. “Pustiu” este un poem al durerii nimicitoare, a singurătății, a lipsei vreunei ființe alături…
“Bântuie fantasmele pustietatea locului,
Zâmbetele zgândăresc ghețarii din suflet.”
Episoade din viața de zi cu zi ne sunt evidențiate prin versuri, tablouri triste sau fericite sunt scoase în prim plan, dureri și speranțe, deziluzii; toate cu o delicatețe și simplitate aparte.
Am asemănat versurile autoarei cu cele ale unui copil timid la prima apariție în public… care capătă încredere în el însuși cu timpul, cu fiecare pas. Cam așa este și “Buchet de episoade”.
“Păi dacă” este o poezie de început, aș spune eu.
“Ce dacă tu ai mai sta,
toate le-ai eclipsa,
oglinda tu mi-ai lua.
Narcisismul tău e grande!”
O poezie drăguță, gingașă și emoționantă este “Lasă-mă să…”
“Lasă-mă să tac.
Lasă-mă să NU ȘTIU,
Lasă-mă să POATE,
Lasă-mă că ATUNCI
te voi iubi…”
Aceasta este preferata mea dintre toate, deși fiecare are câte ceva de transmis, ceva cu care să rezoneze sufletul.
“Dacă aș putea, în fiecare zi aș fi o literă,
Aș enumera apoi cuvinte…
Azi sunt A.
Poate AMOR.
Poate ARDE inima de dor.
AMÂNDOI. ADIO.
ANII. APOI.
AMAR. ACRU. ACE.”
( Olga Menai — Litere)
Poezia este expresia frumosului, dansul literaturii printre emoții și sentimente. Poezia autoarei ne demonstrează că aceasta are ceva de spus! Cu speranța că versurile sale vor deveni din ce în ce mai puternice, recomand “Buchet de episoade” tuturor sufletelor sensibile.
“Indiferența nu are formă,
iar fericirea-i falsificată,
viața e planificată,
masca e răscumpărată.”
(Neiubind și neiubiți)
“Despre?” este poezia întrebare. Poezia care ne face să ne întrebăm despre ce e viața, viața noastră, cea care contează cu adevărat?
“Să mori de durere, singur,
să-nvii din propria furie,
să urli fără să fii auzit,
să cerșești fără să fii văzut,
să urăști fără a avea pe cine,
să vrei fără a știi ce…”
Despre nesiguranțe și nehotărâri, despre căi deschise, drumuri neumblate și posibilități. Atât de multe posibilități poți afla într-o carte ca aceasta!
Mulțumim autoarei Olga Menai pentru cartea trimisă pentru recenzie
Similare
16 Comments
Oli
Frumoase poezii si frumoasa recenzie, felicitari!
Geo
Mulțumesc, Oli!
Tyna
Felicitări pentru recenzie! Versuri frumoase și sensibile!
Geo
Mulțumesc, Tyna!
anasylvi
Vad ca stilul poetei nu s-a modificat prea tare, felicitari pentru recenzie!
Geo
Mulțumesc, Ana!
Fratiloiu Dorina Petronela
Felicitari Geo! Se vede ca iti plac poeziile!
Geo
Așa e, Dorina, îmi plac! Mersi!
Mirela Nenciu
Felicitări, Geo! Foarte frumos!
Geo
Mulțumesc mult, Mire!
Daniela Balan
Frumoase versuri ! Foarte emoționată recenzia ta, felicitări ❤️
Geo
Mersi mult, Daniela!
Olga Miron
Mulțumesc pentru recenzie!
Geo
Cu placere!
Mirela Barbălată
Frumos, Geo! Recunosc că piezia nu e punctul meu forte . Îmi plac versurile prezentate .
Geo
Mulțumesc, Mirela!