Budu: șoaptele trecutului de Rusty Adriana Holtei – recenzie
Budu: șoaptele trecutului
Rusty Adriana Holtei
Editura studIS
Colecția Vâj-vâj
Nr. de pagini: 394
An apariție: 2022
„Budu: șoaptele trecutului” nu este o carte ca oricare alta. Acum o vreme, dacă vă amintiți, vă povesteam despre „Îngeri fără aripi”, autobiografia plină de zâmbete, dar și de lacrimi, a Adrianei Rusty Holtei, o tânără din Oltenia rurală care s-a luat la trântă cu soarta și nu s-a lăsat învinsă de adversități. Iată, deci, că Rusty Adriana Holtei revine cu o nouă carte, de această dată un roman de tip saga inspirat din istoria familiei, din rădăcinile sale și din lumea autentică a satului oltenesc.
Cel care a pus bazele personajului principal al romanului, Florică Budu, este, din câte am reușit eu să îmi dau seama nimeni altul decât tatăl autoarei, căreia aceasta îi aduce un cald omagiu. În fapt, nu numai lui, ci și bunicilor, unchilor, mătușilor, mamei, vecinilor, prietenilor. Sunt prezenți și răutăcioșii, bârfitorii, leneșii, în fine, toată pleiada de tipologii pe care o poți întâlni pe ulițele (sau liniile, cum sunt numite aici) satului, în orice geografie ar fi plasat.
Romanul începe sub auspiciile sumbre ale unui sfârșit de viață. Budu, trecut de vârsta de 70 de ani, începe să simtă că i se apropie sfârșitul, într-un mod care amintește de balada Miorița. Nu degeaba își iubea atât de mult oile. Odată cu trecerea sa din această lume, totul devine un prilej pentru a o porni de la capăt, dinspre copilăria acestuia, care îl prezintă ca pe un ștrengar fără de pereche, demn de a sta alături de Nic-a lui Ștefan a Petrei. Încă de atunci, era plin de îndrăzneală și de imaginație, nestând pe gânduri prea mult când venea vorba să încerce ceva, oricât de trăznit. Episodul când dorește să prindă un porumbel și cade de pe casa coanei Vica cu tot cu căsuța porumbeilor este de un haz nebun, precum și multe alte isprăvi demne de orice roman al copilăriei la țară.
Treptat, este arătat ca un om în toată firea, căsătorit cu o frumoasă fată, Caterina, dornic de a-i dărui acesteia un guler de vulpe, motiv pentru a arăta că pornirile din copilărie nu l-au părăsit. Cu îndemânare, autoarea trece de la o poveste la alta, de la un plan al vieții tânărului Budu la cel mai amplu al satului, ajungând și la înjghebarea acestei frumoase povești de dragoste cu fata dintr-un sat vecin, care a reușit să îl îmblânzească pe băiatul destul de dependent de atenția fetelor. Din ce în ce mai adânc și ramificat merge apoi povestea, în paralel arătând luptele și greutățile acestor oameni de treabă, punând reflectorul apoi pe bunici, cu incursiuni în tinerețea lor, subliniind cele mai frumoase momente, în care erau , așa cum e normal de când e lumea, dornici să își găsească o pereche cu care să se poată înțelege tot restul vieții. Și ce de povești! Relatate savuros, folosind rând după rând limbajul specific regiunii.
Lumea satului, o lume deseori dură, fără fasoane, cu mentalități destul de închise, cu destule tragedii, dar și cu multe prilejuri de râs și de haz, ne este descrisă ca de la fața locului. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, de la fața locului chiar e descrisă, întrucât autoarea locuiește și azi în Cilieni, Olt, în care localitate și împrejurimi are loc acțiunea romanului. Nimic nu scapă ochiului vigilent și omniscient – tradiții de tot felul, nunți, înmormântări, alte prilejuri de a aduce sub ochii cititorului multele ritualuri și eresuri din zonă, dar, în primul rând, destinele. Aparent simple, dar care ascund sub suprafața lor multe profunzimi, așa cum și Oltul își ascunde tainele sub undele mereu schimbătoare. Acest râu, atât de iubit de Budu, este iubit mai departe și de generațiile care vin, este un simbol al continuității, al devenirii.
Așa cum putem observa la final, cartea capătă aspect de cronică, de însemnări menite să reziste în lupta cu timpul, fiindcă ea, Buduleasa, nu-și va lăsa oamenii și satul să fie uitați, atât timp cât stă în puterile sale.
Vă invit și pe dumneavoastră să luați pulsul Cilienilor și al satelor din zonă, dându-i Adrianei atât aripi pentru a visa, cât și pentru a continua relatările autentice, pline de emoție.
10 Comments
Daniela Balan
O carte tentantă și emoționantă și o recenzie absolut superbă ! Felicitări autoarei și la fel și ție Ana ❤
anasylvi
Multumesc frumos, Daniela!
Tyna
O recenzie minunată la o carte sensibilă și emoționantă! Mulțumesc mult pentru recomandare!
anasylvi
Ma bucur ca iti place, Tyna!
Geo
Foarte frumoasă și ispititoare recenzia, Ana! Clar, sunt tentată să citesc și eu cartea.
anasylvi
Multumesc, sunt intamplari reale povestite cu mult sentiment sub forma de roman. Cred ca ti-ar placea.
Oli
Ce frumoasa recenzie, plina de caldura, pe masura acestei povesti emotionante, felicitari si multumesc pentru recomandare!
anasylvi
Asa este, o poveste emotionanta, un omagiu pentru Budu. Cu multa placere!
Mirela Barbălată
Mulțumesc pentru recomandarea plină de căldură! Datorită ție am citit prima carte a autoarei, care mi-a plăcut, de aceea voi ține cont si de aceasta .
anasylvi
Ma bucur mult ca ti-a placut „Ingeri fara aripi”, sunt sigura ca si povestea lui Budu iti va merge la inima. Multumesc!