Bufnița vânează întotdeauna noaptea de Samuel Bjork, Editura Rao – recenzie

13

Bufnița vânează întotdeauna noaptea

Samuel Bjork

Editura Rao

Traducere: Alexandru Szollo prin LINGUA CONNEXION

Nr. de pagini: 416

An apariție: 2018

1. Călătoresc singură – Editura Rao – I’m Traveling Alone – 2013
2. Bufnița vânează întotdeauna noaptea – The Owl Always Hunts At Night – 2015
3. The Boy in the Headlights – 2018
Atunci când o adolescentă dispare dintr-un orfelinat, iar trupul ei este găsit pe un pat de pene, detectivul veteran Holger Munch și echipa lui primesc acest caz delicat. Cu această ocazie, anchetatoarea-vedetă Mia Kruger, aflată într-o pauză de serviciu pe când se luptă cu propriii demoni, se întoarce la munca ei de detectiv și se implică profund în acest caz, tocmai la timp pentru a decoda indiciile lăsate într-o filmare care o arată pe victimă captivă într-o cușcă, înainte de a fi ucisă. Între timp, fiica lui Munch, Miriam, face cunoștință la o petrecere cu un străin atrăgător, un activist pentru drepturile animalelor, care o atrage în lumea lui și departe de familia ei. Munch, Kruger și echipa lor trebuie să-l vâneze pe ucigaș înainte ca acesta să lovească din nou. Cu alte cuvinte, un thriller psihologic cu o intrigă palpitantă.
Auzisem despre celebrele romane noir ale scandinavilor, însă nu citisem niciunul, ca să îmi pot face o părere. Asta fiindcă nu sunt o mare consumatoare de thrillere, în ciuda faptului că este un gen din ce în ce mai căutat și mai citit, inspirând inclusiv pe cineaști în realizarea a multe pelicule de gen.
Pe de altă parte, autorii scandinavi îmi sunt cunoscuți, mai ales prin prisma romanelor cu tentă psihologică, unde am găsit abordate subiecte diverse și interesante legate de profunzimile sufletului omenesc.
„Bufnița vânează întotdeauna noaptea” face parte dintr-o serie, primul volum fiind „Călătoresc singură”. Acțiunea se desfășoară în Oslo și în împrejurimi, iar în lumina reflectoarelor stau polițiștii de la secția din strada Mariboesgate, nr.13, în frunte cu șeful lor Holger Munch, un polițist în jurul vârstei de 55 de ani, divorțat de zece ani de iubirea vieții lui, Marianne, tatăl lui Miriam și bunicul lui Marion. Acesta este șeful secției unde activează Ludvig Gronlie, un detectiv experimentat, Kim Kolso, un foarte bun specialist în investigații, Gabriel Mork, specialist IT, Anette Goli, avocata secției, noua asistentă, Ylva, Jon Larsen alias Curry, un detectiv dependent de jocuri de noroc și, mai ales, Mia Krüger. Aceasta este o tânără polițistă cu un mare talent în a desluși cele mai încâlcite motivații din spatele crimelor, și totuși care duce cu sine un bagaj greu de suferință: moartea surorii sale gemene, Sigrid, în urma unei supradoze de droguri, pierderea părinților adoptivi și a bunicii, singurătatea care o înfășoară ca un giulgiu funebru.
Mia este personajul cel mai interesant și mai bine conturat din roman, din punctul meu de vedere. O tânără slabă, cu păr negru, lung și ochi albaștri, trăiește ca un sihastru într-un apartament mobilat spartan, folosindu-se de alcool și pastile pentru a putea funcționa mai departe, cu dese porniri sinucigașe. Cu toate acestea, faptul că Munch are nevoie de ea la secție este un imbold să continue să trăiască, să fie de folos, mai potrivit decât toate ședințele de terapie pe care este obligată să le facă.
Romanul se poate citi și independent de primul volum, așa cum l-am citit și eu. Veți obține informațiile necesare legate de ceea ce s-a întâmplat până atunci, suficiente pentru a avea un tablou destul de bine trasat asupra evoluției personajelor principale, în acest caz Holger Munch și Mia Krüger.
Romanul începe cu un prolog, anumite întâmplări care se vor dovedi importante în conturarea acțiunii propriu-zise. Încă din start dăm piept cu intriga, așa cum este cazul în multe romane polițiste: descoperirea într-o pădure din apropiere de Oslo a unei fete de saptesprezece ani, ucisă prin strangulare, așezată pe un pat din pene de bufniță, goală și cu o floare în gură. Totul într-o pentagramă de lumânări și cu brațele într-o anumită poziție. Fata este deosebit de slabă și pare a se fi hrănit de ceva vreme numai cu grăunțe pentru animale.
Identitatea victimei este descoperită drept cea a Camillei Green, o fată cu o situație familială ambiguă care era rezidentă într-un centru pentru tineri cu anumite probleme, condus de o anume Helene Eriksen. Evident, se declanșează ancheta, fiind urmărite o mulțime de piste care pot sau nu să aducă lumină în această împrejurare.
În paralel, este înfățișată viața personală a personajelor, inclusiv cea a fiicei lui Munch, Miriam, mamă a unei fetițe răsfățate de bunici. Deși locuiește într-o casă superbă alături de partenerul său, tatăl lui Marion, Johannes, de profesie medic și are practic tot ce îi trebuie ca să fie, dacă nu fericită, cel puțin mulțumită, Miriam duce dorul timpurilor în care era doar o adolescentă rebelă care lupta pentru diferite cauze. Ajunge așadar în cercul unor activiști pentru drepturile animalelor, unde îl cunoaște pe Ziggy, un tânăr foarte diferit de Johannes, de care se îndrăgostește. Evident, această relație se desfășoară în secret, fără știrea lui Johannes și nici a celorlalți membri ai familiei.
Noi și noi elemente apar în atenția polițiștilor, iar Mia este cea decisă să le pună cap la cap și să facă lumină în acest caz, în timp ce duce o luptă cu ea însăși și cu propriul întuneric în care simte adeseori că se pierde.
Autorul creează o atmosferă lugubră, de octombrie întunecat și rece, care înrăutățește starea afectivă a Miei și nu face nimic bun nici pentru moralul echipei. Indiciile devin din ce în ce mai încurcate și mai înfiorătoare, iar criminalul trebuie găsit înainte de a lovi din nou. Despre partea de investigație nu vă voi spune multe, veți descoperi singuri alături de membrii echipei cum se înlănțuiesc faptele și încotro conduc, în cele din urmă, indiciile, după ce multe ițe s-au dovedit că duc pe piste false.
Nu am găsit personajele foarte bine conturate, în afară de Mia Krüger. L-am găsit pe Munch o idee cam prea rigid și încăpățânat de a vedea lucrurile într-un anumit mod, de a folosi metode vechi, tradiționale, acesta fiind și motivul pentru care are atâta nevoie de Mia, pentru a aduce un aer de gândire proaspătă, intuitivă. Ea are, fără a fi infailibilă, un fler de a citi anumite persoane și ce anume se ascunde în spatele aparențelor. Până la urmă, ca în alte romane de gen, accentul cade pe acea latură întunecată cu care unii oameni nu se luptă, căreia i se predau și care îi îndepărtează, ușor ușor, de umanitate. Acest lucru se întâmplă adeseori în urma unor traume, cărora cei din jur nu le-au acordat suficientă atenție, crezând în această mască a aparențelor pe care anumiți indivizi și-o așază pe figură pentru a putea activa în societate. Totodată, prin alți protagoniști avem și exemplul celor care au luptat singuri cu aceste traume și le-au învins, în ciuda dificultăților. De care parte se va situa, în cele din urmă, chiar detectiva Mia Krüger? Probabil vom descoperi și acest lucru, în volumele următoare ale seriei.
Până atunci, iubitorii de noir scandinav, dar și cei care doresc o lectură din acest gen, fără a fi fani, vor găsi elementele necesare unei lecturi alerte în romanul semnat Samuel Bjørk.
” Trecuseră mai bine de 10 ani, dar încă o apăsa atât de tare, încât nu-și mai dorea să trăiască. Oamenii spuneau că durerea jelaniei ei avea să treacă, să se diminueze. Că timpul vindecă totul. Dar nu și pentru ea. Mia Krüger resimțea pierderea surorii sale la fel de puternic în acel moment ca și în ziua în care cadavrul ei fusese descoperit în acel beci jegos din Tøyen.
Mia înlătură florile care fuseseră veștejite de ger și puse buchetul nou într-o vază în fața pietrei funerare. Îngenunche pentru a da la o parte frunzele și ramurile, iar iarba era rece la atingere. Iarna venise prea devreme și avea să fie și mai rea. Și mai întunecată. Ca gândurile ei. Poate că avea să le fie mai bine fără ea. Membrilor echipei. La urma urmei, se hotărâse, nu? Să lase toate astea în urmă.
Abia dacă mai simțea că e om, oricum, deci, de ce să nu renunțe?”

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

About Author

13 comentarii

  1. Oana - Crâmpeie de suflet on

    Tare curioasă m-ai făcut! Felicitări pentru recenzia minunată și tentantă!

  2. Waww, ce poveste interesanta, desi foarte intunecata. Nici eu nu sunt fan thrillere, sau carti politiste, dar apreciez o carte buna de genul acesta. Cred ca mi-ar placea seria asta, felicitari pentru recenzia tentanta Ana, si multumesc pentru recomandare!

  3. Waw! Pare o poveste intensa.
    Foarte frumoasa recenzia, m-ai ținut cu sufletul la gura pe tot parcursul ei. Cred ca mi-ar face placere sa o citesc si eu.

  4. Mirela Barbălată on

    Pare foarte interesantă cartea. Sincer până acum câteva zile aş fi zis un nu cărții . Am descoperit că îmi place atmosfera sinistră, lugubră pe care o evidențiază autorii scandinavi .
    Felicitări pentru recenzie!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: