Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau de Fredrik Backman, Editura Art – recenzie

32

Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rauBunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Fredrik Backman

Editura Art

Colecție: musai

Traducere din limba suedeză de Andreea Caleman
Titlu original: My Grandmother Asked Me to Tell You She’s Sorry

 

De același autor, la Editura Art, în Colecția Musai, a mai apărut Un bărbat pe nume Ove și Scandalul.
Fredrik Backman este editorialist, blogger și unul dintre cei mai populari scriitori suedezi contemporani. Cărțile sale au fost traduse în peste treizeci și cinci de limbi. Trăiește la Stockholm împreună cu soția și cei doi copii ai săi. Romanul său de debut Un bărbat pe nume Ove, tradus de asemenea la Editura Art, a cunoscut un succes mondial.
Elsa are șapte ani și o inteligență tăioasă și necruțătoare care o face să fie diferită, dar și marginalizată. Singura care o înțelege și care-i cultivă aplombul este bunica, fost medic în zone calamitate, privită la rândul ei de ceilalți drept o nebună excentrică. Pentru că „toți copiii au nevoie de supereroi“, bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru ceea ce urmează să afle și să i se întâmple în viață. Personajele din poveștile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii ei de bloc – îi vor fi alături în evenimentele care o vor lua cu asalt.
Acest roman, care demolează clișeele privind normalitatea, îi va inspira negreșit pe bunici în relația cu nepoții lor și va încânta cititorii de toate vârstele. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este o carte despre diversitate și acceptare.
O carte înduioșătoare, amuzantă și inteligent scrisă.“ Kirkus Reviews
Ia-ți cu tine șervețelele atunci când începi să citești Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, dar ia-ți și simțul umorului. Este genul acela de roman pe care dacă-l ratezi, n-o să ți-o ierți niciodată.“ Business Insider
Romanul lui Backman, care aduce în prim-plan relația înduioșătoare dintre o bunică și nepoata ei, este un omagiu încântător adus puterii poveștilor de a vindeca și consola.“Booklist
Fredrik Backman are un talent excepțional de a crea povești deopotrivă credibile și ireale.“ St. Louis Post-Dispatch
Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este o carte înduioșătoare, pe care am citit-o cu un zâmbet în colțul gurii, dar și cu lacrimi în ochi. O carte care te convinge că, uneori, visele sunt mai importante decât realitatea și că, în orice moment al vieții, nu trebuie să-ți pierzi puterea de a spera.
Elsa, personajul principal al cărții, este o fetiță adorabilă de șapte ani, aproape opt, foarte inteligentă și curioasă, mult prea matură pentru vârsta ei. Personajul principal din copilăria Elsei de până acum a fost bunica, în vârstă de șaptezeci și șapte de ani, aproape șaptezeci și opt.
”A avea o bunică e ca și cum ai avea o armată.  E privilegiul suprem al oricărui nepot să știe întotdeauna pe cineva de partea sa, indiferent de situație. Chiar și când greșește. De fapt, mai ales atunci. ”
Bunica a fost cea care a convins-o pe Elsa că a fi altfel este o calitate și nu un defect. Creând o întreagă lume fantastică și un limbaj secret, bunica i-a dat Elsei o superputere, cea a imaginației.
”Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea!”
Bunica i-a înseninat toată copilăria Elsei, inventând o limbă secretă și un ținut imaginar – Miamas, din Tărâmul-Aproape-Treaz, unde nu exista decât o singură regulă: aceea că nu sunt reguli. Existau doar prințese, îngeri ai mării, orși și dragoni, întrucât, așa cum decretase bunica, orice poveste care se respectă trebuie să aibă un dragon, pentru ca finalul să aibă suspans.
Pe Tărâmul-Aproape-Treaz existau șase împărății, fiecare cu o semnificație aparte: Miamas (de unde vin toate poveștile ), Mirevas (unde se păstrează visele), Miploris (unde se păstrează toată tristețea din lume), Mimovas (împărăția de unde vine toată muzica), Miaudacas (împărăția curajului, Mibatalos (unde au crescut cei mai viteji ostași care s-au luptat cu înfiorătoarele umbre din Războiul-fără-Sfârșit).
Toate împărățiile erau strâns legate unele de altele întrucât, ca și în viață, toate senzațiile sunt condiționate unele de altele.
”Căci fără muzică, nu există vise, iar fără vise, nu există povești. Fără povești, nu există curaj, iar fără curaj, nimeni n-ar putea îndura tristețea. Iar fără muzică, vise, povești, curaj și tristețe ar rămâne o singură împărăție în Tărâmul-Aproape-Treaz: Mibatalos. Dar Mibatalos nu poate exista singură, căci războinicii nu ar avea nimic pentru care să merite să lupte dacă nu mai există celelalte împărății.”
Însă Miamas era, de departe, ținutul preferat al Elsei și bunicii, întrucât acolo fantezia era puterea supremă și moneda de schimb.
”Dar Miamas e împărăția preferată a Elsei și a bunicii, căci, acolo, a fi povestitor e cea mai veche și mai nobilă meserie. Acolo, cel care știe să dea viață unui basm poate deveni mai puternic decât un împărat. În Miamas, fantezia e moneda de circulație, adică, dacă vrei să cumperi ceva, poți să plătești cu o poveste bună în loc de bani. Iar bibliotecile din Miamas nu se numesc ”biblioteci”, ci bănci. În Miamas orice carte e o avere, orice basm valorează un milion. Iar bunica aduce de acolo nenumărate cufere cu neprețuite povești în fiecare seară. Povești despre dragoni și troli, despre împărați, împărătese și vrăjitoare. Și despre umbre. Căci toate tărâmurile de basm trebuie să aibă și dușmani de temut, iar dușmanii Tărâmului-Aproapre-Treaz sunt umbrele, care vor să ucidă imaginația.”
Poveștile bunicii o fascinau pe Elsa și o ajutau să uite răutățile colegilor care, neînțelegând-o, se răzbunau pe ea făcându-i mici șicane.
Orice experiență neplăcută era însă imediat eclipsată de noile povești fantastice născocite de bunică, iar Elsa evada într-o lume plină de aventuri, populată de personaje fascinante, portalul de trecere fiind șifonierul din camera bunicii.
Poveștile din Tărâmul-Aproape-Treaz îi înflăcăraseră imaginația Elsei, simțind că le cunoștea aievea pe personajele de acolo – prințesa care furase inima a doi frați, care deveniseră apoi dușmani de moarte, fetița care spunea de fiecare dată ”nu”, vrăjitoarea cea rea care-i furase o comoară magică prințesei, orși mari precum urșii polari, Alesul care știa atât de bine să danseze și care fusese salvat de animalele-nori, atunci când umbrele au venit pe furiș în împărăția Mimovas, ca să-l răpească. Și în toate poveștile despre umbre e vorba și despre Inimă-de-Lup. Căci el a învins umbrele în Războiul-fără-Sfârșit. Inimă-de-Lup a fost primul și cel mai mare erou de care Elsa a auzit vreodată.
Lumea Elsei a fost zgâlțâită din temelii când bunica a murit pe neașteptate, răpusă de un inamic crud și nemilos – cancerul, lăsând-o pe Elsa îndurerată și debusolată.
Însă bunica își pregătise din vreme strategia pentru acel moment fatidic, antrenând-o pe Elsa într-o adevărată vânătoare de comori, lăsând câte o scrisoare pentru fiecare locatar al blocului în care locuiau și însărcinând-o pe Elsa cu misiunea de a le găsi și a le livra.
Fiecare scrisoare aduce indicii noi și revelații neașteptate, întrucât lucrurile nu sunt niciodată doar în ”alb” sau ”negru”, ci au diverse tonuri de gri.
Elsa descoperă cu surprindere că bunica, pe cât de ”megabună” fusese cu ea, pe atât de ”megarea” fusese ca mamă. Un chirurg excepțional, cu o mare dăruire pentru această meserie, bunica plecase în diferite zone de pe glob unde erau conflicte pentru a-și oferi serviciile, iar singura ei fiică, mama Elsei, crescuse mai mult singură, ajutată doar de vecini, după ce tatăl acesteia murise pe când ea avea doar doisprezece ani. Elsa realizează că mama ei era fetița care spunea tot timpul ”nu” din poveștile bunicii. În spirit de revoltă față de comportamentul propriei mame, mama Elsei alesese o meserie cu totul diferită de a acesteia, ajungând în prezent să fie managerul financiar al spitalului. Dacă în lumea bunicii domnea haosul și acțiunile acesteia erau cu totul imprevizibile, în lumea mamei ordinea era cuvântul de bază. Însă dorința mamei de organizare și de a ține în permanență lucrurile sub control au adus-o în punctul de a divorța de tatăl Elsei, un pedant prin excelență, care se pierdea în mărunțișuri încercând să facă un lucru perfect, nerealizând că prin aceasta depășea mereu termenele limită.  Acum mama Elsei se recăsătorise cu George, iar în burtica ei creștea ”Jumătatea” – surioara sau fratele Elsei. Deși pe George îl plăcea toată lumea și acesta încerca din răsputeri să-i câștige bunăvoința Elsei, ea îi respingea constant toate dovezile de afecțiune, din spirit de autoprotecție, convinsă fiind în adâncul sufletului ei că George o va ignora complet imediat ce ”Jumătatea” va veni pe lume.
Încetul cu încetul, pe măsură ce găsește și livrează o nouă scrisoare, Elsa identifică toate personajele din poveștile bunicii, fiecare cu o poveste fascinantă de viață, în care bunica intervenise decisiv la un moment dat.
Conexiunile dintre personaje sunt cu totul surprinzătoare, iar lucrurile sunt departe de ce par a fi la prima vedere. Este foarte captivant să descoperi adevărul din spatele măștii în spatele căruia se ascundea fiecare personaj.
Evenimentele se precipită și iau o turnură dramatică în momentul în care o ”umbră” din poveștile bunicii – un bărbat malefic, marcat de propriile traume din trecut, ajunge să-i amenințe chiar viața Elsei, fiind salvată în ultimul moment de ”Inimă-de-Lup”.
În final, este livrată și ultima scrisoare a bunicii – către Elsa însăși, furnizând și ultimul indiciu important care întregește întreg puzzle-ul, iar epilogul este fericit și foarte emoționant.
”Căci viața e complicată și, în același timp, foarte simplă.”
Cartea este scrisă cu multă sensibilitate și duioșie, reușind să-ți stârnească multe trăiri și provocându-te la propriile reflecții. O recomand cu mult drag!

Mulțumim Librex pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau de Fredrik Backman, Editura Art poate fi comandată pe librex.ro

 

About Author

32 de comentarii

  1. După ce am citit prima carte apărută la noi scrisa de acest autor, care mi-a plăcut mult, acum îmi doresc sa o citesc si pe aceasta. Am inteles ca este cu o bunica, Ove mi s-a părut ca un bunic… deci sunt foarte curioasă.

  2. Superba si sensibila recenzie Tyna, felicitari! Cu siguranta imi va placea si mie aceasta carte, multumesc de recomandare, am trecut-o pe lista!

  3. Pare o carte ușoară si amuzanta, din câte înțeleg din recenzia ta. Mulțumesc pentru recomandare. Nu m-am hotărât dacă o vreau sau nu, dar cine știe… Felicitări! ❤️

  4. Am citit cam jumatate din carte si am abandonat-o. Mi-a placut, dar cred ca era momentul nepotrivit atunci, chiar treceam printr-o suferinta si nu am putut sa o citesc.

  5. O carte sensibila ce poate fi pe gustul oricarui cititor pasionat. Inca nu am avut timp sa o rasfoiesc, dar poate reusesc sa ma eliberez intre timp. Pare sa fie destul de interesanta la prima vedere.

  6. portiadecitit on

    Cartea asta m-a facut sa ma gandesc la bunicile mele si la copilaria petrecută cu ele. Cred că mi-ar placea.

Spune-ți părerea!