Cafeneaua micilor miracole de Nicolas Barreau, Editura Paralela 45, Colecția Bestseller – recenzie

17

Cafeneaua micilor miracole

Nicolas Barreau

Editura Paralela 45

Colecția Bestseller

An apariție: 2019
Nr. pagini: 248
Traducere din limba germană de Monica Grigore
Titlu original: Das Café der kleinen Wunder
Nicolas Barreau, autor de bestselleruri internaționale (autorul cărții Ingredientele iubirii), spune o poveste rafinată și nonconformistă, fermecându-și, ca de obicei, cititoarele care cred în iubire. Nicolas Barreau s-a născut la Paris în 1980. Tatăl său este francez, iar mama – nemțoaică. Autorul vorbește fluent germana și franceza și locuiește în ambele țări. A studiat limbi romanice și literatură la Sorbona.
Într-o zi, Nelly descoperă într-o carte o propoziție enigmatică, și asta o face să ia o decizie de neimaginat pentru ea până atunci: pleacă la Veneția, pe urmele cărții.
Dar pentru o cititoare pasionată, romantică, timidă și obișnuită doar cu rutina ei de pariziancă silitoare, călătoriile de acest fel pot avea consecințe nebănuite.
În inima orașului află că iubirea nu e doar o legendă, iar o micuță cafenea poate ascunde mai multe secrete și miracole decât ar putea bănui cineva.
Cafeneaua micilor miracole este a doua carte a autorului pe care o citesc. Prima, Ingredientele iubirii, mi-a plăcut foarte mult, așa că m-am bucurat că a fost tradusă la noi – de data aceasta la Editura Paralela 45 – o nouă carte a autorului. După cum mă așteptam, cartea, cu o copertă superbă și un titlu minunat, mi-a oferit o lectură fermecătoare. O combinație între un roman de dragoste și o carte de călătorie, presărată cu umor, o comedie romantică pe care am citit-o cu zâmbetul pe buze.
Nelly, eroina noastră, e o tânără masterandă, frumoasă, timidă și introvertită. Prima parte a cărții ne poartă la Paris, unde locuia și lucra Nelly, ca asistenta a profesorului Daniel Beauchamps, care era în același timp îndrumătorul ei pentru lucrarea de masterat, cu tema filosofia lui Virilio. Sincer, nu auzisem până acum de acest dromolog. Nici termenul ăsta nu îl știam (se ocupă de viteză și de influența ei asupra speciei omenești). Multe se pot studia, după cum se vede… 
Dacă la începutul poveștii ne plimbăm pe malurile Senei în timp ce o însoțim pe visătoarea și îndrăgostita Nelly, în partea a două a cărții vom călători la Veneția, însoțind-o pe aceeași Nelly, pentru a-si vindeca inima rănită după ce visurile romantice i s-au spulberat.
Cel pe care îl iubea în taină era chiar profesorul Daniel Beauchamps, un bărbat pedant, cu 15 ani mai mare decât ea, care habar nu avea de sentimentele pe care le stârnise în tânăra lui asistentă și masterandă. Însă Nelly plănuia să-i spună… când se va ivi momentul potrivit. Și ocazia perfectă s-a ivit când profesorul o invită să-l însoțească pentru o săptămână la New York, unde trebuia să susțină o serie de lucrări. Dar, vai! O dramă din copilărie, pe care o asocia cu zborul, o făcea să aibă fobie de acesta, și nici moartă nu s-ar fi urcat în vreun avion. Găsește un pretext și refuză, îndurerată. Așa că pe Daniel Beauchamps l-a însoțit la New York o tânără profesoară de la catedra lui.
Nici în cele mai pesimiste scenarii nu s-ar fi gândit Nelly că cei doi – plecați acolo ca simpli colegi – vor reveni de la New York… logodiți!
Singura persoană la care putea să-și verse amarul era verișoara ei, Jeanne, care avea la Paris o micuță cafenea. Pe cât era Nelly de timidă, temătoare și retrasă, pe atât era Jeanne de dezinvoltă, veselă și nonconformistă. Însă până să ajungă la Jeanne, întâmplarea a făcut ca Nelly să cunoască, cu totul întâmplător, un tânăr american, un cântăreț stradal „de ocazie”, care i-a oferit un umăr pe care să plângă.
Ei bine, conversația lui Nelly cu Sean – așa se numea chipeșul american, care nu stăpânea prea bine limba franceză – m-a făcut să râd în hohote. Au continuat-o la cafenea, unde Sean a însoțit-o, iar Nelly l-a prezentat verișoarei sale, fiind imediat remarcat de Jeanne. Uriașul vesel cu păr blond era genul de bărbat care îi atrăgea atenția. Și reciproc, după cum vom vedea ceva mai târziu. 
Vă spuneam ceva mai devreme că a doua parte a cărții se petrece la Veneția. Probabil sunteți curioși cum și de ce călătorește Nelly acolo. Bineînțeles, nu cu avionul, având în vedere fobia ei de zbor. Iar motivul? O veche carte găsită în bibliotecă, ce aparținuse bunicii ei, Claire, cea care o crescuse și-i fusese model în viață. Mi-a plăcut zicala ei favorită: ”La mijlocul nopții începe deja o nouă zi.”
Aflăm povestea de viață și de iubire a bunicii, o femeie puternică și optimistă. Însă, citind dedicația de pe prima pagină a cărții găsite în bibliotecă, se pare că o perioadă din trecutul ei era un mister neștiut, legat de… ”al Settimo Cielo” (al șaptelea cer) și de inscripția de pe vechiul inel cu granate al lui Nelly, dăruit de Claire, pe care o găsește în partea de sus a paginii: AMOR VINCIT OMNIA.
Dar la trei zile după ce clopotele din Notre-Dame au anunțat Anul Nou, Nelly avea să facă o descoperire enigmatică, care a dat o cu totul altă întorsătură vieții ei – la propriu. Bineînțeles că Jeanne ar fi negat că dedicația din carte este un semn. Nelly, pe de altă parte, era convinsă că e exact acest lucru. Un semn.
Apoi îi veni în minte un gând care devenea tot mai mare și mai mare, până îl rosti, în cele din urmă.
– Trebuie să merg la Veneția.
Fac o paranteză să spun că mi-ar plăcea tare mult să citesc cartea respectivă, Validita giorni dieci, o minunată poveste romantică apărută in 1931, ecranizată în 1940 despre care aflăm odată cu Nelly, care o citește captivată.
Foarte curioasă în privința trecutului bunicii ei, despre care credea că nu are nici un secret față de ea, și, nu în ultimul rând, dornică să plece o perioadă din Paris, Nelly cea de obicei foarte precaută și temătoare de data asta nu stă pe gânduri și închiriază un apartament pe o perioadă de patru săptămâni la Veneția.
Nelly nu era genul care într-o dimineață friguroasă de ianuarie să-și facă urgent bagajul, să-și scoată economiile de la bancă, să-și cumpere o poșetă roșie exagerat de scumpă și să părăsească Parisul, doar pentru a merge la Veneția. Dar uneori în viață se petrec unele lucruri.
A fost hotărârea care-i va schimba cursul vieții. I s-au arătat niște semne, iar Nelly avea mare încredere în semne, deși se întâmplase să le interpreteze uneori greșit, ca în relația cu Daniel Beauchamps.
A ajuns în orașul lagună pe o vreme umedă și rece. Chiar dacă era ianuarie, ea crezuse că în sud va găsi cald și soare, însă s-a înșelat. Nu a lăsat însă vremea să îi strice entuziasmul.
Partea care mi-a plăcut cel mai mult din carte este cea cu perioada de patru săptămâni petrecută de Nelly la Veneția. Descoperim mirajul lagunei prin ochii lui Nelly, chiar dacă nu suntem în sezonul turistic. Străbatem la pas străduțele, traversăm canalele umblate și mai puțin umblate, mergem cu vaporetto pe Canal Grande, vizităm muzee, admirăm opere de artă, facem cunoștință cu Veneția localnicilor, nu doar cu cea turistică și, bineînțeles, ne plimbăm prin celebra Piazza San Marco, ”cea mai frumoasă sală de bal din Europa”, unde Nelly a avut o întâlnire providențială, deși nu a realizat atunci acest lucru.
Făcu un pas înapoi, , și încă un pas, apoi încă unul. Și, mergând cu spatele, se împiedică de un grup de turiști, își pierdu echilibrul și se agăță de primul braț pe care-l putu apuca. Brațul îi aparținea, după cum avea să se dovedească în scurt timp, unui venețian care arăta scandalos de atrăgător și care făcea cu entuziasm pe ghidul unui grup turistic italian. (…)
– Grazie, spuse ea, și se lăsă fără voie ajutată de tânărul venețian, care se prezentă imediat cu un zâmbet victorios și cu o engleză îngrozitoare ca Valentino Briatore.
Nelly, care avea o puternică prejudecată împotriva bărbaților atrăgători, îl consideră fără ezitare un fanfaron și rezistă eroic încercărilor bărbatului de a flirta și invitației lui de a-i arăta Veneția. L-a etichetat cu ușurință, însă aparențele înșală de multe ori… Totuși, nu poate să-l împiedice să-i dea numărul de mobil, din fericire pentru ea, cum se va dovedi în curând.
Zece minute mai târziu, când trecu pe lângă Hotel Metropole, deja uitase de bilețelul din buzunar. Dacă cineva i-ar fi spus că doar peste trei ore va forma disperată numărul unui tânăr venețian pe nume Valentino, ar fi râs în hohote.
Curioși? Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, vă las să aflați despre reîntâlnirea lor și dacă încercările lui Valentino de a o cunoaște mai bine pe frumoasa și reticenta pariziancă vor da roade. Mi-a plăcut foarte mult de Valentino, un bărbat șarmant, cult și amabil, mi-a plăcut insistența lui de a o curta pe Nelly în  ciuda felului ei rezervat de a fi. Sincer, de Nelly mi-a plăcut mai puțin, era prea nehotărâtă și sceptică.
Însă Valentino credea și el în semne, iar felul în care i-a căzut ea în brațe în piața San Marco i s-a părut un semn. Mai ales că din partea lui a fost dragoste la prima vedere, așa că era hotărât să o cucerească.
Vorbind de semne și predestinare, într-o noapte Nelly s-a rătăcit pe întortocheatele străduțe ale lagunei și a ajuns în fața unei mici, foarte pitorești și primitoare cafenele: Il Settimo Cielo. Al șaptelea cer. Cea care se va dovedi a fi Cafeneaua micilor miracole.
Rătăcise la întâmplare, se pierduse în întuneric, apoi, ca prin magie, acea cafenea încântătoare apăruse dintr-o dată în fața ei și ea citise aceleași cuvinte pe care cineva le scrisese de mult în cartea bunicii ei:
Il Settimo Cielo
Care era misterul din trecutul lui Claire, ce legătură era între ea și micuța cafenea, ce legătură era între Valentino și cafeneaua parcă desprinsă din alt timp, vă invit să aflați citind această minunată carte.
Era un moment magic. Și așa cum se întâmplă cu momentele magice, apar mereu atunci când imposibilul devine posibil. Și atunci se numește ”miracol”. Iar uneori – nu numai în romane, ci și în viața reală – dragostea este cea care în final învinge frica și ne permite să zburăm împreună, în ciuda tuturor îndoielilor și incertitudinilor.
Spera și dorea ca oaspeții din Settimo Cielo să descopere scânteia de magie care îi fermecase viața. Și unde s-ar fi putut găsi acea scânteie de magie mai bine decât între copertele unei cărți – sau într-o cafenea micuță care părea croită pentru miracole.

Cartea Cafeneaua micilor miracole de Nicolas Barreau poate fi comandată de pe edituraparalela45.ro, libris.ro, carturesti.ro, librarie.net

 

About Author

17 comentarii

  1. O recenzie absolut minunata, fermecatoare in stilul tau propriu, Oli! Este foarte greu sa rezisti unei asemenea tentatii, asa ca o trec pe lista, de ce nu.

  2. Alina Geambasu on

    Super tare! Eram convinsa ca Barreau ne va surprinde, din nou, placut. Multumesc pentru recomandare, Oli!

  3. Mirela Barbălată on

    Ce recenzie caldă!!!!
    O poveste fermecătoare !
    Sunt sigură că o să îmi placă .
    Mulțumesc pentru recomandare

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: