Cai pe jumătate îmblânziți de Jeannette Walls, Editura Reader`s Digest – recenzie

8

Cai pe jumătate îmblânziți

(Half Broke Horses – 2008)

Jeannette Walls

Editura Reader`s Digest

Traducere: Anacaona Mîndrilă-Sonetto

An apariție în România: 2011

Pag. 208-333

Cai pe jumătate îmblânziți face parte dintr-o selecție de patru romane (ediție prescurtată) realizată de Editura Reader`s Digest (574 pagini):

Cai pe jumătate îmblânziți

Jeannette Walls s-a născut la 1 aprilie 1960, în Phoenix, Arizona. A avut o copilărie destul de dificilă din cauza lipsurilor şi a mutărilor foarte dese ale familiei dintr-un oraş într-altul. La vârsta de 17 ani s-a mutat la New York, unde şi-a început cariera de jurnalist. A absolvit Barnard College şi a colaborat cu mai multe publicaţii din New York.
Apărută în 2005, cartea ei de memorii, Castelul de sticlă (The Glass Castle), a fost bestseller New York Times mai bine de şase ani. Jeannette Walls este, de asemenea, autoarea altor două cărţi devenite bestseller imediat după publicare: The Silver Star şi Cai pe jumătate îmblânziți (Half Broke Horses).
Lily Casey Smith, bunica jurnalistei și scriitoarei Jeannette Walls, era o femeie îndrăzneață, care spunea lucrurilor pe nume și pentru care a îmblânzi cai sălbatici și a-i bate la pocher pe lucrătorii de la fermă erau activități la ordinea zilei.
Născută în anul 1901, pe câmpiile unduitoare din vestul Texasului, la cincisprezece ani a plecat de acasă, cu o educație sumară, și a străbătut călare pe calul ei opt sute de kilometri ca să-și ia în primire primul post de profesoară, într-un oraș de frontieră. Și acela a fost doar începutul.
Cititorii se vor minuna de această femeie întreprinzătoare și o vor iubi pentru neînfricarea, curajul, simțul umorului și firea ei aventuroasă.
Cai pe jumătate îmblânziți este povestea de viață a lui Lily Casey Smith – bunica nonconformistă a autoarei -, și ce poveste! Lily este genul de personaj absolut remarcabil, care îți rămâne mult timp în memorie după ce ai terminat de citit cartea.
La vârsta de șase ani, Lily își ajuta tatăl să dreseze caii. La zece ani, și-a salvat frații mai mici din calea inundației, urcându-i într-un plop.
”Mama a dat fuga afară din casă, s-a lăsat în genunchi și a început să se roage, mulțumind lui Dumnezeu că i-a scăpat copiii de inundație. A declarat că ea ne-a salvat, stând trează toată noaptea și rugându-se.
– Îngenuncheați și mulțumiți îngerului vostru păzitor! a spus ea. Și mulțumiți-mi și mie.
Helen și Buster au îngenuncheat și au început să se roage cu mama, dar eu am rămas în picioare, privindu-i. Așa cum vedeam eu lucrurile, eu eram cea căreia i se datora salvarea noastră, nu mama și nici vreun înger păzitor. În plopul acela nu se aflase nimeni în afară de noi trei. Tata a venit lângă mine și m-a cuprins cu brațul pe după umeri.
– N-a fost nici un înger păzitor, tată!
M-am apucat să-i explic cum avusesem grijă să ajungem în plop la timp. Tata m-a strâns de umăr.
– Păi, scumpa mea, poate că îngerul ai fost tu.”
La cincisprezece ani, a plecat de acasă pentru a preda la școală într-un oraș de frontieră – călărind singură opt sute de kilometri pe iapa ei pentru a ajunge acolo.
La douăzeci și șase de ani, a trecut peste șocul teribil de a descoperi că soțul ei, de care era îndrăgostită, era bigam – având trei copii cu cealălaltă soție.
A învățat să conducă o mașină („Am descoperit că iubesc mașinile chiar mai mult decât caii. Mașinile nu trebuie hrănite dacă nu muncesc și nu lasă bălegar peste tot”) și să zboare cu un avion. Și, împreună cu cel de-al doilea ei soț, Jim, a condus un amplu ranch în Arizona. A crescut doi copii, unul dintre ei fiind memorabila mamă a lui Jeannette, Rosemary Smith Walls, care va apărea ca personaj principal în Castelul de sticlă (The Glass Castle).
De-a lungul vieții, Lily a căzut și s-a ridicat de mai multe ori. Secretul, zicea ea, este că, încă de când era mică, tatăl ei a învățat-o cum trebuie să cadă.
”- Cel mai important lucru în viață e să înveți să cazi, spunea el.”
Lily și-a iubit foarte mult tatăl, de la care a învățat în copilărie multe din cunoștințele care i-au folosit ulterior în timpul vieții. În fiecare zi, după masa de prânz, tatăl îi preda lecții de gramatică, istorie, aritmetică, științe și educație civică, iar după ce terminau, Lily îi învăța același lucru pe frații ei – Helen și Buster, lucru ce o va ajuta mai târziu în cariera ei de profesoară.
Însă tot tatăl ei a dezamăgit-o cumplit pe când Lily avea treisprezece ani, retrăgând-o de la școală întrucât cheltuise banii pentru taxa de școlarizare pe un proiect fantezist, care se va dovedi ulterior un eșec. Ironic, deși pentru fratele ei Buster se găsiseră bani pentru a-l menține la școală, acesta nu-și folosise niciodată diploma, preferând să rămână fermier.
Mama lui Lily era o persoană profund credincioasă, lipsită de simț practic și de orice inițiativă, susținând că în tot și în toate este voia Domnului.
”Mama spunea mereu că dacă vrei să-ți aduci aminte de iubirea Domnului, ajunge să privești răsăritul soarelui. Iar dacă vrei să-ți aduci aminte de mânia Domnului, privește o tornadă, spunea tata.”
Singura temere a mamei lui Lily era ca fetele ei să nu rămână cumva nemăritate, descurajându-le orice tentativă de emancipare.
”Despre mine, mama nu prea știa ce să creadă. Se temea că s-ar putea să-i fie greu să mă mărite, fiindcă n-aveam stofă de doamnă. (…) N-am m-ai cunoscut nici o fată care să aibă atâta dibăcie. Dar nu sunt sigură că e un lucru bun.”
La acea vreme, singurele meserii posibile pentru o fată erau cea de secretară, soră medicală sau profesoară. Lily nu avea o chemare pentru meseria de soră medicală, cea de secretară simțea că nu i se potrivește, neavând o fire prea supusă, în schimb visa la o carieră de profesoară, plăcându-i foarte mult să predea lecții. În timpul războiului, femeile luaseră locul bărbațlor în fabrică, astfel că apăruse oportunitatea ca și persoane lipsite de calificarea necesară să poată preda, oportunitate de care Lily se agățase cu amândouă mâinile. Însă, după terminarea războiului și revenirea bărbaților de pe front acasă, aceștia își reluaseră posturile din fabrici, iar vechile profesoare reveniseră la școală. Din păcate, Lily neavând școala terminată, a fost concediată. Pentru a-și termina studiile, Lily și-a adunat cu greu banii necesari, lucrând ca servitoare o bună perioadă de timp.
Lily a supraviețuit tornadelor, secetelor, inundațiilor, Marii Crize și unei tragedii personale sfâșietoare.
”Când se sinucid, oamenii cred că pun capăt suferinței, dar nu fac decât s-o treacă pe umerii celor pe care-i lasă în urmă.”
S-a luptat cu prejudecăți de tot felul – împotriva femeilor, nativilor americani și oricărui altcineva care nu se încadrează în tipare.
”Printre părinții elevilor mei se numărau hoți de vite, traficanți de alcool, jucători de noroc și foste prostituate. Nu-i deranja că particip la curse de cai, joc pocher sau beau whisky, dar faptul că-i arătam compasiune surorii mele, de care profitase un nemernc, îi umplea de indignare morală. Îmi venea să îi sugrum pe toți.”
Rosemary Smith Walls i-a spus întotdeauna lui Jeannette că este ca bunica ei, iar prin acest roman Jeannette Walls îi aduce un omagiu bunicii ei, captând în paginile cărții acel spirit asemănător cu al ei.
Jeannette a spus că, întrucât n-a avut cum să consemneze povestea folosind cu precizie ideile și cuvintele lui Lily, nefiind martoră la ele, a ezitat să eticheteze cartea ca ”nonficțiune” și a preferat să o numească ”roman inspirat din viața reală”.
M-a încântat această carte și voi căuta neapărat să citesc și cealălaltă carte a autoarei tradusă la noi – Castelul de sticlă!

Cai pe jumătate îmblânziți de Jeannette Walls, Editura Reader’s Digest a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărții

Recenzii și prezentări cărți Editura Reader’s Digest

About Author

8 comentarii

  1. Superbe! Și recenzia, și povestea! Felicitări și mulțumesc mult pentru aceasta deosebită recomandare, am trecut-o la dorințe literare și abia aștept să o citesc și eu! Nu am citit nimic de această autoare și mă bucur foarte mult că ai descoperit-o și recomandat-o. Ce poveste! Ce personaj!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: