Delicatese Literare
Cărți pentru copii

Caietul. Roman ilustrat pentru copiii care cresc. Volumul II de Ioana Chicet-Macoveiciuc, Editura Univers – recenzie

Caietul. Roman ilustrat pentru copiii care cresc. Volumul II

Ioana Chicet-Macoveiciuc

Ilustrații de Miruna Pancu

Editura Univers

Colecția Unicorn

Nr. de pagini: 88

An apariție: 2021

Dacă, în primul volum al seriei, un autor misterios răspunde în jurnalul Murei la întrebările ei sensibile și complicate, în acest volum întrebările vin de la colegii Murei, de la părinții lor și chiar de la doamna învățătoare. De ce sunt fetele atât de diferite de băieți? Trebuie să am copii când o să fiu mare? Sunt un om rău dacă-mi vine uneori să fac lucruri rele? Cum arată persoanele de încredere? De ce ne uită oamenii?

„Orice ar face părinții, copiii lor vor crește, vor pune noi și noi întrebări, iar Caietul le oferă multe răspunsuri încurajatoare și îi invită ca, în loc să se frământe singuri în căutarea lor, să-și împărtășească gândurile, neliniștile sau visele cu prieteni de toate vârstele.“ — Diana Crupenschi, Director Editorial, Editura Univers

Acum o vreme, vă spuneam câte ceva despre „Caietul. Roman mic pentru fetițele care cresc mari” al Ioanei Chicet-Macoveiciuc, o carte care răspunde multor întrebări ale fetelor din perioada de pubertate, într-un mod agreabil și ingenios, sub forma unui caiet fermecat al Murei, o fată care începe să descopere ieșirea din copilărie și provocările care vin cu aceasta.
Uneori este dificil să formulezi aceste întrebări și să le faci cunoscute adulților, mai cu seamă. Autoarea a găsit o metodă de a face acest lucru într-un mod foarte discret și plăcut. Așa cum aminteam, caietul Murei este plin de desene și de gânduri, iar mai nou de întrebări, care și-au găsit răspunsul ca prin farmec. În dreptul întrebărilor, o mână iscusită dă aceste răspunsuri, potrivite vârstei și înțelegerii de la acest nivel de experiență, într-un mod simpatic și plin de umor.
Iată că Mura duce caietul fermecat la școală și i-l împrumută colegului Carol, un băiat care are propria întrebare care îl chinuie: De ce ne uită oamenii? Magia funcționează și în cazul lui: după ce pune întrebarea, iar caietul revine Murei, Carol va primi mult așteptatul răspuns. Colegele sâcâitoare ale Murei, Sara, Dorothea și Anastasia au și ele întrebări, iar în curând Mura e bombardată cu cereri de a adresa toate aceste nelămuriri caietului magic, cereri venite nu numai de la colegi, dar și de la frați ai acestora, de la doamna învățătoare, ba chiar și de la o pisică.
Devenită deodată populară și în centrul atenției, fetița timidă, căreia îi place să stea singură pe peticul ei de soare în curtea școlii nu se simte în largul ei și la un moment dat, după ce a livrat un număr satisfăcător de răspunsuri, decide să oprească avalanșa de cereri, încurajând pe fiecare să își găsească propriul Dătător de răspunsuri.
Veți descoperi ce efect are această cerere, ce lecții învață protagoniștii și cum continuă aventura Caietului.
Ioana Chicet-Macoveiciuc a reușit să transfere această temă a întrebărilor celor ce ajung în pragul pubertății, de la o fată reprezentând o anumită categorie, cum e Mura, la o mulțime de alte tipologii, fete și băieți, ba chiar și la adulți. Întrebările nu se opresc niciodată, se pare că un Dătător de răspunsuri magic este întotdeauna bine-venit. Pentru a obține răspunsuri, este important să întrebi, să cercetezi, dar să iei în calcul întotdeauna și ce îți spune inima referitor la răspunsurile primite.
Precum primul Caiet, și acesta este foarte frumos ilustrat de Miruna Pancu, coperta este cartonată și rezistentă, fontul prietenos. Este ușor de parcurs și de înțeles de către cei aflați în clasele primare. Sunt curioasă dacă și acest al doilea Caiet va avea o continuare, fiindcă așa cum spuneam, întrebările continuă în permanență, iar experiențele devin din ce în ce mai diverse, generând puncte de interes.
O lectură pe care o vor îndrăgi atât cei care au citit deja primul Caiet, cât și cei care descoperă abia acum această frumoasă idee.
„Iată ce scria:
Toți oamenii au câte un Dătător de răspunsuri?
Dragă Carol,
îmi faci poftă de profiterol!
Mă bucur că ne scriem, deși, recunosc, nu știu nimic despre tine. Ceea ce e oarecum corect, pentru că nici tu nu știi mai nimic despre mine. Și uneori e bine așa. Secretele au magia lor, nu crezi?
Carol, nu știu să-ți spun sigur dacă toți oamenii din lume au câte un Dătător de răspunsuri. Ce am observat în timp este că majoritatea au, dar nu știu să-l găsească. De foarte multe ori, Dătătorii de răspunsuri stau prin zonă, așteptând să fie întrebați ceva. Dar, în loc să li se ceară răspunsuri, au treabă să facă omletă sau să dea cu aspiratorul.
În orice caz, ceva știu foarte bine: un mod sigur să NU primești răspunsuri este să NU pui întrebarea.”

8 Comments

Spune-ți părerea!