Călărețul dragonilor de Cornelia Funke, Editura RAO – recenzie
Călărețul dragonilor
(Dragon Rider – 1997)
Cornelia Funke
Editura RAO
Data apariției: oct. 2022
Număr de pagini: 480
Traducere din limba germană de Alexandru Mihailescu
Primul volum din seria Călărețul Dragonilor/Dragon Rider Series:
- 1. Călărețul dragonilor – Dragon Rider – 1997
- 2. The Griffin’s Feather – 2016
- 2.5. Die Vulkan-Mission – 2017
- 3. The Aurelia Curse – 2021
Scriitoarea germană Cornelia Funke (n.1958) este autoarea de cărţi pentru copii cea mai titrată la ora actuală, concurată poate numai de J.K. Rowling. Ca şi aceasta, a fost inclusă în lista celor o sută de personalităţi cu cea mai mare influenţă din lume. Printre cele 40 de romane publicate, traduse în 30 de limbi şi devenite rapid bestselleruri, se numără Micul vârcolac (1996), Călăreţul dragonilor (1997), Igraine Fără-frică (1998), Stăpânul hoţilor (2000, publicat şi de Editura Trei în anul 2004). Cărţile ei au fost distinse cu premii de prestigiu în Germania, Austria şi Statele Unite (New York Times Notable Book of the Year, Preis der Jury der jungen Leser, Booksense Award, Die Bremer Besten, France Prix Livres en tête etc.), au fost reprezentate pe scenă, dramatizate pentru emisiuni radiofonice şi ecranizate.
Călăreţul dragonilor este povestea unui tânăr dragon pe nume Lung, care porneşte la drum împreună cu un băiat şi o coboldă pentru a găsi locul de origine al tuturor dragonilor, deoarece ultimii dragoni de pe pământ sunt în căutarea unui adăpost din calea oamenilor. Eroii noştri vor trece prin nenumărate aventuri, vor fi urmăriţi de duşmani precum Mandragor-cel-de-Aur, care, spre deosebire de Lung, nu se hrăneşte cu razele lunii...
Un dragon. Un băiat. O călătorie. Mister și magie. Aventuri grozave și o minunată prietenie.
Pregătiți-vă pentru o aventură fantastică, plină de pericol dar și de întâmplări minunate, alături de niște eroi surprinzători, ființe magice și oameni laolaltă!
Lung, un tânăr dragon curajos, prietena sa loială – cobolda Pucioasa (o creatură imaginară simpatică foc, asemănătoare unei veverițe) -, șobolănița Șobolina și un băiat orfan pe nume Ben sunt protagoniștii acestei uimitoare povești. Împreună, ei pornesc într-o călătorie magică pentru a găsi locul legendar în care dragonii argintii pot trăi în pace pentru totdeauna. Cu doar o hartă greu de descifrat și, mai ales, greu de respectat, și amintirile neclare ale unui dragon bătrân care să-i ghideze, ei zboară peste ținuturi întinse și mări, sub lumina lunii, pentru a ajunge pe cei mai înalți munți din lume. Pe parcurs, descoperă noi prieteni extraordinari în locuri surprinzătoare și un curaj pe care nu au știut niciodată că îl au. Un curaj fără de care n-ar fi răzbit, pentru că Mandragor-cel-de-Aur, cel mai mare dușman al dragonilor, un monstru fără inimă care a așteptat de foarte mult timp să distrugă ultimii dragoni de pe pământ, îi urmărește și nu este niciodată cu mult în urma lor.
”Călărețul dragonilor” are de toate, de la șobolani vorbitori care zboară cu biplanuri în miniatură până la cobolde năzdrăvane călărind dragoni, ceea ce face din această călătorie literară o aventură nebunească. Dar este și povestea caldă și emoționantă a unui copil care încearcă să-și găsească o familie. O poveste care stă sub semnul prieteniei, curajului și loialității.
Povestea e împărțită în capitole, foarte frumos și inspirat denumite. Am remarcat și apreciat în mod deosebit ilustrațiile din carte, create de însăși Cornelia Funke.
O carte foarte frumos scrisă, stropită din plin cu umor – are niște dialoguri de-a dreptul savuroase -, pe care o recomand din suflet tinerilor cititori, și nu numai! Pentru mine a fost o încântare lectura ei și mi-ar plăcea să se traducă și celelalte cărți din această serie.
Fragment din cartea Călărețul dragonilor:
”Nu se deslușea nici o mișcare în Valea Dragonilor. Fâșiile de ceață aduse de vânt dinspre mare se pierdeau printre munți. Păsărelele ciripeau înfundat prin pâcla umedă în timp ce soarele se ascundea în nori. O șobolăniță apăru, gonind la vale. Se împiedică și făcu o tumbă fără voie, dar se dezmetici repede.– Și le-am spus eu… bombăni ea mai mult pentru sine. De parcă nu le-aș fi spus! Cu nasul ei ascuțit, adulmecă în jur, apoi ciuli urechiușele și se repezi spre un pâlc de brazi strâmbi, care creșteau la poalele celui mai înalt dintre munți. Încă dinainte să înceapă iarna, bombăni șobolănița, încă dinainte să înceapă iarna am mirosit eu ceva, dar nu, n-au vrut să mă asculte. Aici cică se simt în sigurantă. Auzi, în siguranță! Aiurea!La rădăcina brazilor era întuneric, atât de întuneric încât nu puteai zări crăpătura care se căsca în munte, înghițind fâșiile de ceață ca un gâtlej înfometat.– Habar n-au de nimic, mormăi șobolănița în continuare. Tocmai asta e problema, habar n-au de nimic pe lumea asta. De nimic, de absolut nimic.Mai privi o dată în jur, apoi dispăru în crăpătura care era de fapt intrarea într-o peșteră mare. Șobolănița țâșni, dar nu ajunse prea departe. Cineva o apucase de coadă și o ridică în aer.– Bunn, Șobolino! Cu ce treburi pe aici? Șobolina se întoarse să muște degetele blănoase care o țineau strâns, dar se alese doar cu câteva fire de păr de cobold, pe care le scuipă cu scârbă.
– Pucioaso! se răsti ea. Lasă-mă imediat jos, mâncătoare de ciuperci puțină la minte ce ești! N-am timp de glumele tale proaste de coboldă.– N-ai timp? Pucioasa o puse pe Șobolina în palmă. Era o coboldă tânără, nu mai mare decât un pui de om, cu blana bălțată și cu ochi luminoși ca de pisică. Cum așa, Șobolino? Ce treburi atât de importante poți tu să ai? Ai nevoie de un dragon care să te apere de mâțele flămânde?– Nu-i vorba de mâțe! șuieră Șobolina mânioasă.Nu-i plăceau deloc cobolzii. Însă dragonii erau topiți după fețele lor păroase. Le făcea mare plăcere să le asculte cântecele ciudățele, mai ales când nu puteau să adoarmă. Iar când erau triști, nimeni nu-i putea consola mai bine decât un pierde-vară de cobold obraznic.– Ei, dacă vrei cu tot dinadinsul să știi, atunci află că aduc vești rele, foarte rele, fornăi Șobolina. Dar i le voi spune doar lui Lung, în nici un caz ție!– Vești rele? Ptiu, mucegăiță! Ce fel de vești rele? întrebă Pucioasa scărpinându-se pe burtă.– LASĂ-MĂ JOS! se rătoi Șobolina.– Bine, bine. Pucioasa oftă și o lăsă pe Șobolina pe podeaua stâncoasă a peșterii. Dar să știi că încă doarme.– Atunci o să-l trezesc eu! șuieră Șobolina și pătrunse mai adânc în peșteră spre locul unde licărea un foc albastru care alunga bezna și urnezeala din măruntaiele muntelui.
Lângă foc dormea dragonul, ghemuit, cu capul pe labele din față. Coada lui zimțată se covrigise în jurul focuIui. Solzii îi luceau în lumina flăcărilor care aruncau o umbră mare pe peretele peșterii. Șobolina se repezi spre dragon, se cățără pe laba lui și îl ciupi de ureche.– Lung! strigă ea. Scoală, Lung! Vin!Dragonul își ridică somnoros capul și deschise ochii.– A, tu ești, Șobolino? bolborosi el. Era puțin răgușit. Ce, a și apus soarele?– Nu, dar tot trebuie să te scoli. Trebuie să-i trezești pe ceilalți. Șobolina sări de pe laba lui Lung și se agita încolo și încoace.– Eu v-am spus, dar voi n-ați vrut să ascultați.– Despre ce tot vorbește?Dragonul se uită întrebător către Pucioasa, care venise și se așezase lângă foc, molfăind la niște rădăcini.– Habar n-am! plescăi Pucioasa. De ceva vreme tot bate câmpii cu prostii. Ce poate să încapă în căpșorul ăla mic al ei?– Nu zău? Șobolina aproape că se sufoca de furie. Asta, asta…– N-o lua în serios, Șobolino! Lung se ridică, își întinse gâtul lung și se scutură. E prost dispusă pentru că ceața i-a umezit blana.– Pe naiba! Șobolina îi aruncă Pucioasei o privire veninoasă. Cobolzii sunt mereu prost dispuși. De la răsăritul soarelui sunt pe picioare ca să vin să vă avertizez. Și cu ce mă aleg? Blănița cenușie i se zburli de furie. Cu tâmpeniile ei blănoase, cu asta mă aleg!– Despre ce să ne avertizezi? Pucioasa aruncă cât colo resturile rădăcinii pe care o ronțăise. Ascultă, măi ghemotoc de blană linsă, dacă nu încetezi să ne tot fierbi, o să-ți fac un nod marinăresc în coadă.– Pucioaso!Lung lovi cu laba în foc. Câteva scântei albastre zburară și se stinseră în blana Pucioasei, asemenea unei ploi de stele.– Da, bine! mârâi ea. Dar șobolănița asta are așa un dar să te scoată din minți cu toată vorbăria ei…– Așa? Atunci ascultă bine ce spun! Șobolănița se ridică pe lăbuțele din spate și își dezveli dinții din față. Viiiin oaaameniiii! strigă atât de ascuțit că răsună întreaga peșteră. Vin oamenii! Știi tu ce înseamnă asta, coboldă păroasă, mâncătoare de ciuperci și scormonitoare prin frunziș putred?! Vin chiar aiiiici!Se lăsă o tăcere de moarte. Pucioasa și Lung parcă împietriseră. Numai Șobolina tremura încă de mânie. Mustățile i se scuturau, iar coada îi zvâcnea încoace și încolo pe podeaua peșterii.”
Cartea Călărețul dragonilor de Cornelia Funke poate fi comandată de pe raobooks.com, libris.ro, librariadelfin.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro
Recenzii și prezentări cărți Editura RAO
Recenzii și prezentări cărți pentru copii
8 Comments
Carmen Simionescu
Fermecatoare recenzie și recomandare! Ma încânta aceasta poveste. Felicitări, Oly, mulțumesc pentru tentatie❤️
Oli
Multumesc, Carmen, e minunata! Cu mare drag!
Mirela Barbălată
Se simte că te-a încântat povestea! Recenzia este caldă și invită la lectură! Felicitări!
Mulțumesc pentru recomandare, recunosc, tentantă !
Oli
Chiar m-a incantat cartea asta! Multumesc, Mirela, cred ca ti-ar placea!
anasylvi
Ce carte frumoasa pentru tinerii cititori si nu numai pentru ei! Asa se vor indragosti de lectura si de fantasy.
Oli
Da, Ana, e minunata! M-a incantat si pe mine!
Tyna
Minunată recenzie! O carte încântătoare, pe care o vor savura atât copiii, cât și adulții! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Oli
Multumesc, Tyna! ❤ O carte fermecatoare, pentru toti cititorii carora le plac povestile fantastice, pline de aventura si magie! Ti-o recomand calduros!