Calatoarea de Diana Gabaldon, Seria Outlander, Editura Nemira – recenzie

25

Călătoarea (Outlander

Diana Gabaldon

Editura: Nemira

Colecția: Nautilus Fantasy

Anul apariției: 2015

Nr.pagini: 800

Traducere: Maria Drăguț

0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991 – recenzia
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992 – recenzia
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993 – prezentare vol.1 + prezentare vol.2
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996 – prezentare vol.1 + prezentare vol.2
5. The Fiery Cross – 2001
6. A Breath of Snow and Ashes – 2005
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone
Anul 1945. Claire Randall, fostă soră medicală, se întoarce din război și pleacă cu soțul într-o a doua lună de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp, care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului… 1743.
Azvârlită într-un alt secol de forțe pe care nu le înțelege, protagonista trebuie să înfrunte conspirații și primejdii care îi amenință viata… și îi pun la încercare inima. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Frazer și Claire trebuie să aleagă între fidelitate și dorință, între doi bărbați, între două vieți.
O carte captivantă și emoționantă care evocă impresionant ținutul și legendele Scoției.“ – Publishers Weekly
„Gabaldon nu doar ca stăpâneste arta detaliului, ci are și talentul de a crea personaje memorabile sau de a scrie incredibile scene de sex.“ – Locus
Călătoarea este o carte complexă, memorabilă, foarte captivantă și extrem de bine documentată din punct de vedere istoric, care abordează o temă fascinantă, cea a călătoriilor în timp. În cele 800 de pagini ale cărții se vor petrece nenumărate evenimente și vom cunoaște multe personaje originale, stăpânite de pasiuni și ambiții. Aventuri, dramă, intrigi, trădări, mister, legende scoțiene, ritualuri magice, romantism, sentimente puternice, momente fierbinți, umor de calitate, locații extrem de pitorești descrise cu multă măiestrie, dar și scene dure, violente, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional – toate acestea le vei regăsi în paginile cărții, pe care nu poți să o lași din mână odată ce ai început-o.
În recenzie voi da mai multe spoilere, întrucât a apărut deja și a treia carte din această superbă serie.
Cartea este povestită la persoana întâi din perspectiva lui Claire Randall, în vârstă de aproape douăzeci și opt de ani, fostă soră medicală pe front în timpul celui de-al doilea război mondial.
După terminarea războiului, Claire pleacă cu soțul ei, Frank, într-o a doua lună de miere, înainte ca acesta să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford, încercând să se redescopere reciproc după o perioadă de aproape șapte ani, cât durase războiul, timp în care fuseseră despărțiți.
Frank era pasionat de genealogie și, descoperind că un strămoș al lui, Jonathan Randall, avusese un rol important în Highland pe la jumătatea secolului al optsprezecelea, o convinsese pe Claire să accepte să meargă în acea regiune în vacanță, sperând să descopere mai multe informații despre acesta.
În acest scop, Frank și Claire apelează la vicarul locului, care le pune la dispoziție mai multe documente, din care reieșea că Jonathan nu fusese prea popular prin partea locului, comițând mai multe abuzuri și existând mai multe plângeri împotriva lui.
”- A fost la comanda garnizoanei de la Fort Williams vreme de aproximativ patru  ani, însă pare să își fi petrecut o mare parte din timp făcând incursiuni în regiunile rurale de dincolo de graniță, în beneficiul Coroanei. Acest lot, a spus el separând cu mare atenție un teanc de documente și așezându-le pe birou, conține o serie de reclamații depuse împotriva căpitanului de diverse familii și moșieri, denunțând tot soiul de fapte: de  la agresarea slujnicelor de către soldații garnizoanei până la furtul de cai, fără a mai menționa diversele acuzații de „insultă“, nespecificate.”
Cu toate acestea, nici una din aceste plângeri nu a fost rezolvată favorabil.
”- Știi ce cred eu, Randall? Că strămoșul dumitale trebuie să fi avut un protector. Cineva care îl putea apăra de sancțiunile din partea superiorilor săi.”
Doamna Graham, menajera vicarului, o invită pe Claire în bucătărie, oferindu-se să-i ghicească, precizându-i însă:
”În palma ta nu se află destinul tău. Ci doar sămânța lui.”
”Liniile din palma dumitale se schimbă, înțelegi? Într-un alt moment al vieții, ar putea fi complet diferite față de cum sunt acum.”
”Păi, liniile palmei noastre arată ce suntem, draga mea. De aceea se schimbă… sau ar trebui să o facă. La unii oameni nu se schimbă; aceia care au nenorocul să nu se schimbe niciodată în ființa lor, însă din aceia sunt foarte puțini.”
Foarte interesantă această idee că, de fapt, destinul nu este bătut în cuie, ci doar ne pune inițial pe o traiectorie pe care însă, prin acțiunile noastre, putem să o schimbăm.
”Acum, aici, o linie a vieții bine marcată; sănătatea dumitale este excelentă și pare că așa va rămâne. Linia vieții este întreruptă, ceea ce înseamnă că existența ți se va schimba dramatic… mă rog, asta este adevărat pentru toată lumea, nu-i așa? Însă a dumitale este mai brutal întreruptă decât toate cele pe care le văd eu de obicei; e toată fragmentată, iar linia căsătoriei este… A dat din nou din cap … este divizată, lucru deloc neobișnuit, înseamnă două căsătorii…”
”Sigur nu ești vreo bigamă ascunsă, da?”
Claire nu crede aceste previziuni, dar, în curând, viața ei va lua o întorsătură spectaculoasă, iar vorbele doamnei Graham se vor adeveri într-un mod dramatic.

În acest timp, Frank a aflat niște informații extrem de interesante de la vicar. În zonă exista un cerc de pietre misterios, unde se întâlneau un grup de vrăjitoare moderne, provenind din neamul druizilor, care respectau ritualurile străvechi, atunci când se celebra soarele.
Dorind să se convingă cu ochii lor dacă este adevărat, Frank și Claire pleacă după apusul soarelui la grupul de pietre miniatural de la Craigh na Dun.
Spre surprinderea și încântarea lor, un grup de cincisprezece femei au apărut discret, învășmântate complet în alb, printre care și doamna Graham.
”O adunare de femei îmbrăcate în cearceafuri, multe dintre ele voinice și departe de a fi agile, dansând în cerc în vârful unui deal. Însă părul mi s-a zburlit la auzul strigătului lor.”
Un spectacol cu adevărat impresionant, chiar dacă Frank și Claire nu-i înțelegeau semnificația.
După ce ajunge în cameră, Claire își aduce aminte că a văzut o plantă necunoscută în interiorul cercului de pietre și, împinsă de un impuls irezistibil, se întoarce să o culeagă.
Un fenomen misterios se declanșează și un câmp de forțe, generat de o stâncă magică aflată în interiorul cercului de pietre, o azvârle pe Claire brusc înapoi în timp, într-o Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului 1743.
Claire nu este lămurită prea bine ce s-a întâmplat, peisajul complet schimbat făcând-o să creadă la început că se afla pe un platou de filmare. Realitatea o va izbi din plin, făcând-o să realizeze gravitatea situației în care se afla, în momentul în care îl întâlnește chiar pe Jonathan Randall, strămoșul lui Frank, căpitan al Maiestății sale, Comandant al Regimului al Optulea de Dragoni. Acesta, deși fizic semăna izbitor cu Frank, ca personalitate era radical diferit de acesta. În timp ce Frank era blajin și înțelept, Jonathan se va dovedi un om brutal, răzbunător, fără caracter și lipsit de orice fel de sensibilitate.
Brutalizată de Jonathan, care se pregătea să o violeze, Claire este salvată în ultima clipă de un scoțian, care, crezând-o spioană, a răpit-o și a dus-o la clanul lui pentru a o interoga ca să afle pentru cine lucrează.
În drumul spre Fortăreața Leoch, castelul clanului, Claire va călători împreună cu Jamie Frazer, un tânăr scoțian în vârstă de douăzeci și trei de ani, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri și păr arămiu.

Jamie fusese, la rândul lui, victima lui Jonathan. Încercând să își apere familia și proprietatea de abuzurile englezilor conduși de Jonathan, fusese arestat sub acuzația de obstrucționarea justiției și biciuit de două ori până la sânge, fiind la un pas de moarte. Reușise să evadeze, dar fiind pusă o recompensă pe capul lui, exista în orice clipă riscul să fie arestat și spânzurat.

În momentul în care a ajuns la castel, lui Claire i s-a risipit orice urmă de îndoială, dându-și seama că, incredibil, chiar se întorsese în timp în urmă cu 200 de ani. În anul 1945, Fortăreața Leoch era doar o ruină pitorească, în timp ce acum, în fața ochilor ei, castelul era considerabil mai pitoresc, cu porcii scurmând pe lângă ziduri și cu miasma atotpătrunzătoare de canalizare brută.
Claire încearcă din răsputeri să se adapteze într-o lume dură ale cărei reguli nu le înțelege.
Este impresionată de Colum, șeful clanului și stăpânul castelului, un om cu o personalitate foarte puternică, inteligent și ambițios, care îi supunea pe toți prin spiritul și voința sa neclintită, în ciuda faptului că avea o infirmitate fizică, corpul lui vânjos fiind sprijinit pe niște picioare foarte firave.
”Colum MacKenzie avea aceiași pomeți lați și fruntea înaltă ca și fratele său Dougal, însă forța vitală care îl făcea pe Dougal intimidant era aici îmblânzită într-o expresie mai binevoitoare, deși nu mai puțin vibrantă. Mai întunecat la chip, cu ochi cenușii ca penele de porumbel, spre deosebire de ochii căprui ai fratelui său, Colum dădea aceeași impresie de intensitate, de parcă ar fi stat prea aproape de tine, pentru a te simți confortabil. În acel moment, totuși, disconfortul a fost determinat de faptul că frumosul său cap și trupul zvelt se terminau cu două picioare uluitor de strâmbe și de slăbănoage. Bărbatul care ar fi trebuit să aibă peste un metru optzeci, abia îmi ajungea la umăr.”
Totuși, Claire simte o simpatie neobișnuită față de Colum, căruia îi apreciază simțul dreptății în anumite privințe pe care le-a judecat, realizând în același timp că soarta ei depindea în mare măsură de bunăvoința lui.
În același timp, este șocată de metodele primitive de îngrijire a rănilor din acea perioadă, cât și de cele de tratare a bolilor. Nu poate sta deoparte și își folosește cu succes cunoștințele medicale pe care le avea, căpătându-și o reputație de vraci, tot mai multe persoane apelând la ajutorul ei. Totuși, într-o lume dominată de superstiții, exista permanent riscul să fie acuzată de vrăjitorie datorită medodelor sale de vindecare.
Evenimentele se precipită, iar Claire va fi prinsă la mijloc în luptele dintre clanurile scoțiene, dar și în duelurile dintre scoțieni și englezi și chiar viața ei va fi pusă în pericol.
Descoperită de Jonathan, acesta vrea să o închidă și să o interogheze sub acuzația de spionaj. Metodele acestuia de tortură erau îngrozitoare și singura șansă pentru a fi salvată era să fie pusă sub protecția clanului, soluția fiind să se căsătorească cu un membru al clanului. Jamie Frazer se oferă voluntar.
”- Nu te deranjează că nu sunt virgină?
Jamie a ezitat doar o clipă înainte să răspundă.
– Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt.
Văzându-mi expresia uluită, a început să zâmbească, dându-se înapoi spre ușă.
– Bine că măcar unul dintre noi știe ce face.”

Un cuplu interesant, nu? Dar ceea ce îi lipsea prin experiență, Jamie compensa prin pasiune, astfel că noaptea nunții va fi plină de momente fierbinți și senzuale.
Deși simțea că se atașează tot mai mult de Jamie, Claire tot își dorea să se întoarcă în timpul din care a provenit și, profitând de absența lui Jamie, fuge încercând să ajungă la piatra magică prin care a venit. Pe drum este capturată însă de Jonathan și întemnițată, fiind salvată în ultimul moment de la viol de Jamie, venit într-un suflet să o salveze, riscându-și propria viață.
Totuși, după ce scapă, Jamie este hotărât să o pedepsească, nepricepând motivul pentru care a fugit și dorind să preîntâmpine și alte tentative de același gen. Deși soluția adoptată de el, de a o bate cu cureaua la fund, este revoltătoare, ea trebuie analizată în contextul acelor vremuri. Membrii clanului o priveau cu multă suspiciune, bănuind-o că era spioană și de aceea a încercat să evadeze. Prin acțiunile sale i-a pus pe toți în pericol, englezii fiind pe urmele lor. Cu toții erau revoltați împotriva ei și doreau să li se facă dreptate.
”- Știu că nu ai pus în pericol viața mea sau a altcuiva în mod intenționat. Dar o poți face ușor  fără să vrei, cum ai făcut astăzi, pentru că tu încă nu mă crezi atunci când îți spun că unele lucruri sunt foarte primejdioase. Ești obișnuită să gândești singură și înțeleg, a spus el îndreptându-și capul într-o parte spre mine, că nu ești obișnuită să tolerezi ca un bărbat să îți spună ce să faci. Dar trebuie să înveți să o faci, pentru siguranța noastră, a tuturor.”
”- Claire, ei au nevoie să li se facă dreptate. Tu ai greșit față de noi toți și tu trebuie să suferi pentru asta.”
”- Eu sunt soțul tău și e de datoria mea să mă ocup de asta și am de gând să o fac.”
Deși Claire, jignită și revoltată, încearcă să scape de pedeapsă, zbătându-se și mușcându-l și, zicându-i că nu îl va ierta niciodată pentru asta, a doua zi recunoaște în sinea ei că a fost vinovată și că în unele privințe Jamie a avut dreptate.
Mulțumiți că s-a făcut dreptate, Claire primindu-și pedeapsa bine meritată, membrii clanului au privit-o din nou cu bunăvoință, ba chiar și cu o oarecare compasiune, mai ales că vreo două zile a fost nevoită să stea mai mult în picioare.
În același timp, Claire și-a dat seama că a privit lucrurile cu superficialitate. După ce trecuse printr-un război cumplit, în care lucrase în spital și văzuse răni îngrozitoare și oameni murind, micile bătălii din trecut păruseră mai degrabă pitorești în ochii ei decât amenințătoare. Acum realiza însă că totul ținea de perspectivă. Pentru cei implicați în acea epocă istorică era o problema foarte serioasă, aceasta era lupta lor pentru supreviețuire.
”Dar, puteam eu considera trivial dreptul cuiva de a trăi așa cum dorea? Era lupta de a alege propriul destin mai puțin importantă decât necesitatea de a opri un mare rău?”
Pentru a-i obține iertarea, Jamie a încercat să își motiveze gestul, povestindu-i de nenumăratele pedepse pe care le-a încasat la rândul lui de-a lungul timpului, bătaia fiind o metodă uzuală de educație în acea vreme.
”Fără cuvinte sau scuze, îmi transmisese mesajul pe care dorea să îl înțeleg. Eu ți-am făcut dreptate, așa cum am învățat. Și ți-am arătat și clemență, cât am putut. Deși nu te pot scăpa de durere și umilință, îți dăruiesc propriile mele dureri și umilințe, astfel încât să îți fie mai ușor să le înduri pe ale tale.”
Stilul lui Jamie de a povesti este plin de umor, în final oferindu-i și un motiv absolut ilar pentru care a vrut să se însoare, încât Claire ajunge în cele din urmă să râdă în hohote.
”- Englezoaico, nu sunt mai bun decât alți bărbați. Încerc, dar nu reușesc întotdeauna. Știi versetul acela din Sfântul Pavel, unde spune el că e mai bine să te însori decât să arzi? Ei bine, pe mine mă ardea destul de rău acolo.
Am râs din nou, simțindu-mă ușoară ca la șaisprezece ani.
– Deci te-ai însurat cu mine ca să nu păcătuiești? l-am tachinat.
– Da. De asta e bună căsătoria; ca să facă un sacrament din lucrurile pe care altfel trebuie să le mărturisești la spovedanie.
Am izbucnit din nou în râs.
– Oh, Jamie, te iubesc!”
În felul lui mucalit, Jamie a punctat și el natura schimbătoare a femeilor.
”- Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești.
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.
– Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar îmi placi așa cum ești.”
Pentru ca iertarea să fie deplină,  Jamie îi face o promisiune solemnă:
”- Jur pe crucea Domnului meu Iisus și pe oțelul sfânt pe care îl țin în mână că îți voi fi loial și te voi sluji cu credință. Dacă vreodată voi mai ridica mâna la tine, din mânie sau nesupunere, îți cer să îmi străpungi inima cu acest pumnal.”

Un personaj foarte interesant, înconjurat de o aură de mister, este Geilie Duncan, soția perceptorului. Geilie și Claire se împrietenesc și poartă dialoguri foarte interesante împreună. În urma unui complot pus la cale de o tânără îndrăgostită de Jamie, ajung să fie arestate amândouă sub acuzația de vrăjitorie. Întrucât mai multe interese obscure erau la mijloc, Geilie îi spune lui Claire că vor fi găsite în mod sigur vinovate și arse pe rug.

Din fericire, Jamie reușește eroic să o salveze pe Claire, beneficiind de ajutorul lui Geilie, care face o diversiune, rupându-și hainele de pe ea și recunoscând că este unealta diavolului, însărcinată cu copilul lui. Înainte de a ieși, Claire face o descoperire uluitoare, observând cu stupoare un semn pe brațul lui Geilie, pe care îl știa prea bine, întrucât și ea îl avea: semnul lăsat de un vaccin!
După acest episod, Claire simte că nu mai poate să trăiască în minciună față de Jamie. Îi povestește de unde provine și cum a ajuns în timpul lui iar acesta, surprinzător, o crede.
Pentru că o iubea nespus, mai mult decât propria lui viață, deși ar fi vrut să cadă în genunchi să o implore să rămână cu el, îi oferă șansa de a se întoarce în lumea ei, ducând-o la piatra magică. Aceasta rămâne neclintită când Jamie o atinge, dar în momentul în care Claire pune mâna pe ea, câmpul de forțe se declanșează.
O femeie sfâșiată între două iubiri, suspendată între două lumi. Oare ce va alege?
Civilizația, cu avantajele ei? Sau o lume cu peisaje pitorești, fără betoane și poluare, cu oameni mult mai simpli? Rațiunea sau simțirea? Iubirea față de care soț se va dovedi mai puternică? Pe care îl va trăda?
Până la urmă, dincolo de rațiune, un sentiment puternic a copleșit-o și, înainte să realizeze măcar că luase o hotărâre, zbura deja la jumătatea drumului în jos, spre Jamie!
”Multă vreme am rămas înlănțuiți fără să scoatem o vorbă. În cele din urmă, Jamie a murmurat „De ce?“, cu gura înfundată în părul meu. I-am sărutat obrazul umed și sărat. Îi simțeam inima bătându-i lângă coastele mele și nu îmi doream decât să stăm așa o veșnicie, fără să ne mișcăm, fără să facem dragoste, doar să respirăm același aer.
– Nu puteam altfel, am spus.
Am râs, puțin tremurat.
– Nici nu știi cât de aproape am fost. Băile fierbinți erau la un pas să câștige.
Apoi am plâns și am tremurat puțin, căci alegerea era atât de proaspătă și pentru că bucuria pentru bărbatul pe care îl țineam în brațe se amesteca acum cu durerea sfâșietoare pentru bărbatul pe care nu aveam să îl mai revăd niciodată.”
Pe cei doi îi vor mai aștepta însă multe aventuri, vor fi trădați și supuși mai multor încercări, unele dintre ele cumplite.
Spre finalul cărții, un episod dramatic se va produce, unul dintre personaje fiind supus unei încercări îngrozitoare, care pe un om obișnuit l-ar fi copleşit şi dărâmat definitiv.
În urma unor trădări, Claire ajunge să fie capturată de Jonathan. Pentru a o salva, Jamie acceptă să rămână prizonier în locul ei, fiind țintuit cu un cuțit de masă. Jonathan avea o plăcere diabolică în a găsi noi metode prin care să-şi chinuaiscă victimele şi să le înfrângă spiritul, iar acele vremuri tulburi, atât de frământate şi măcinate de lupte, îi oferiseră nenumărate oportunităţi de a o face. Puterea absolută corupe absolut…
Claire se întoarce cu întăriri, reușind să-l elibereze pe Jamie, rănit groznic fizic, dar mai ales sufletește. Torturile cumplite la care fusese supus îi zdruncinaseră întreg forul interior.
”- Este… dificil de explicat. E… ca și cum… e ca și cum fiecare om are un loc în adâncul sufletului, poate, un loc pe care îl ține doar pentru el însuși. E ca o mică fortăreață, unde trăiește cea mai personală parte a ta – poate sufletul, poate e doar acea calitate care te face să fii cine ești și nu altcineva.”
”- Acum, e ca și cum… propria mea fortăreață a fost dinamitată – nu a mai rămas din ea nimic, decât cenușa și un căprior fumegând din acoperiș și partea aceea goală care a trăit cândva acolo e descoperită, scâncind și strigând de teamă, încercând să se ascundă sub un fir de iarbă sau o frunză, dar… dar nereușind prea bine.”
Cu multă răbdare, Claire reușește să-l facă să-i povestească ce i se întâmplase. Jonathan, un personaj malefic, pervers și sadic, îl torturase și îl violase cu bestialitate. Cutremurător! Disperat și distrus sufletește, Jamie se simte murdărit și decăzut, cerându-i lui Claire să plece și să se întoarcă la soțul ei.
”- Te voi iubi atât cât voi trăi, dar nu mai pot fi bărbatul tău. Și nu suport să fiu mai puțin decât atât.”
Mi-a plăcut mult modul în care Claire a reușit să-l ajute pe Jamie să depășească situația critică. Jamie, un caracter puternic, reușește să se reinventeze, ridicându-se din propria cenușă, având alături o persoană la fel de rezistentă și hotărâtă.
”- Știi fortăreața dinăuntrul meu, cea despre care ți-am povestit?
– Îmi amintesc.
A zâmbit fără a deschide ochii și a întins o mână spre mine.
– Păi, am cel puțin o cameră lângă fortăreață, cu un acoperiș care să o ferească de ploaie.”

Cartea, memorabilă și cu totul deosebită, reușește să te facă să trăiești alături de personaje, fascinat de farmecul acelor vremuri.
Personajele principale sunt absolut remarcabile.
Claire este o persoană foarte puternică, inteligentă, curajoasă, plină de hotărâre, dovedind multă tărie de caracter în situații extreme. Este de admirat modul în care a reușit să treacă peste șocul trezirii într-o lume complet necunoscută, adaptându-se foarte bine unor condiții vitrege.
Jamie este un personaj fascinant, cu un fizic impresionant și un spirit puternic, onorabil, capabil de multă bunătate, iubire și sensibilitate, dovedind și o remarcabilă intuiție și un delicios simț al umorului. Dialogurile lui cu Claire sunt foarte amuzante, modul în care o tachina m-a făcut să zâmbesc de multe ori.
Galeria personajelor secundare este și acestea foarte interesantă, acțiunile fiecărora fiind dictate de propriile ambiții, orgolii, idealuri, motivații și pasiuni, autoarea dovedindu-se o fină cunoscătoare a caracterului uman.

Finalul cărții este unul optimist. Într-un decor de vis, Claire îi dezvăluie lui Jamie o informație plină de speranță pentru viitor.
”Luna de deasupra noastră era o lună de Crăciun, atât de mare încât umplea aproape cu totul fereastra goală. Nu mi se părea de mirare că mareea mării și a femeii aveau legături atât de strânse cu acest glob maiestuos, atât de aproape și atât de impunător.
Însă propria mea maree nu mai asculta de chemările acelea caste și sterile și conștiința libertății mele îmi alerga prin vene precum adrenalina.
– Am și eu un dar pentru tine, i-am spus lui Jamie.
S-a întors spre mine și mâna i-a alunecat, mare și neclintită, peste pântecul meu încă plat.
– Ce dar ai pentru mine? a întrebat el.
Și lumea era pretutindeni în jurul nostru, încărcată cu o nouă speranță.”

 

Am inclus cartea în Top 10 cărți fascinante din culturi diferite, Top 10 cupluri romantice din cărţile fantasy și Top 10 cărți romantice în care eroina e mai în vârstă decât eroul

About Author

25 de comentarii

  1. Excelenta recenzie Tyna!!! M-ai teleportat inapoi in timp, in carte, si mi-ai adus aminte de sentimentul extraordinar de incantare pe care l-am avut cand am citit aceasta cartea, realizand ca este una din cele mai frumoase, complexe, elaborate, uluitoare carti pe care le-am citit vreodata!
    O recomand si eu, din toata inima!!!

  2. Am vazut si flimul, este foarte frumos, desi pe alocuri putin diferit de carte. Merita vazut, dar sfatul meu e sa cititi inainte cartea. Iar coloana sonora (o puteti auzi in ultimul trailet din recenzie) e minunata!

  3. Barbalata Mirela on

    Frumoasa recenzxia Tyna! . Nu am citit cartea si nu am vazut filmul. Cred ca sunt tentat , mai degraba, sa vad filmul 😛

  4. Balan Daniela on

    am auzit de carte o are o prietena,am inteles ca este si un serial dupa aceasta serie insa recenzia aceasta ma face sa-mi doresc sa o citesc cat mai repede !absolut superba recenzia ,fascinanta si tulburatoare care mi-a transmis multe emotii mai ales ca ma pasioneaza cartile cu calatoriile in timp !felicitari Tyna <3

  5. Catalina Dumbrava on

    HEheheheh, eu am citit-oooo :))) si este minunata, asa cum a fost descrisa. Trebuie sa pun mana neaparat pe continuari. Am vazut si filmul, as fi vrut mai mult dar…. nu s-a putut :))). Cartea in schimb este exceptionala, foarte detaliata, …!

  6. Mă bucur ca ai luat hotărârea si ai făcut recenzia cărții. Care, apropo, este superba. Cartea am citit-o in vara aceasta si mi-a plăcut foarte mult. Anul acesta am in plan si vol 2, Talismanul. Mă aștept sa fie la fel de bun ca si Călătoarea. Călătoarea mi-a oferit o lectura aparte: plină de informații istorice, dar frumos romanțate, care m-a purtat in Highlands!
    Felicitări!

Lasă un răspuns