Delicatese Literare
Recenzii

Călătoria Cilkăi de Heather Morris, Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei – recenzie

Călătoria Cilkăi

(Cilka’s Journey – 2019)

Heather Morris

Editura Humanitas

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Luana Schidu

Nr. de pagini: 416

An apariție: 2020

1. Tatuatorul de la Auschwitz – The Tattooist of Auschwitz – 2018 – recenzie

2. Călătoria Cilkăi – Cilka’s Journey – 2019

3 Trei surori – Three Sisters – 2021 – prezentare

HEATHER MORRIS s-a născut la Te Awamutu, în Noua Zeelandă. Și-a început studiile universitare la Canterbury University, în 1986, iar după ce s-a mutat în Australia, la Melbourne, le-a finalizat la Monash University, în 1991. Din 1995 până în 2017 a lucrat în cadrul Departamentului de asistență socială al Monash Medical Centre din Melbourne. În 1996 s-a înscris la un curs pentru scenariști profesioniști la Australian College of Journalism. A urmat apoi mai multe workshopuri și seminare de scenaristică, atât în Australia, cât și în Statele Unite.

În 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov și prima formă a poveștii lui s-a constituit într-un scenariu cu care Heather Morris a câștigat International Independent Film Awards în 2016. Impulsionată de succesul avut și de părerile celor care au citit scenariul în cadrul competiției, l-a rescris ca roman. Apărut în ianuarie 2018, Tatuatorul de la Auschwitz (The Tattooist of Auschwitz) cunoaște un succes fulminant, fiind nominalizat în Marea Britanie la prestigiosul Specsavers National Book Award.

Călătoria Cilkăi – un roman care pornește de la întâmplări adevărate, o poveste dramatică despre dragoste și supraviețuire ce prezintă destinul tinerei Cilka Klein, unul dintre personajele cele mai puternice ale bestsellerului internațional «Tatuatorul de la Auschwitz».

Cilka are 18 ani când Auschwitzul este eliberat de trupele sovietice. Își îngăduie pentru o clipă să creadă că există un viitor și pentru ea, dar numai pentru a fi aruncată din nou în lagăr – de data aceasta, dincolo de Cercul Polar, în Gulagul Vorkuta. Este acuzată că a supraviețuit colaborând cu naziștii. Trecutul este apăsător, amintirile dragi, în loc să-i dea curaj, ajung să o împovăreze, dar refuză să se lase învinsă. În ciuda condițiilor cumplite de viață din Siberia, speranța renaște, hrănită de solidaritate și prietenie, iar Cilka găsește o iubire atât de mare, cum nici n-a îndrăznit să viseze.

„Un roman bine scris, bine documentat. Este captivant, răscolitor și chiar mai tulburător decât Tatuatorul de la Auschwitz. Vă va încerca disperarea în fața cruzimii omenirii, dar și venerația față de tăria spiritului uman… vă va stârni un tumult de sentimente, dar povestea Cilkăi este una cum nu se poate mai puternică.“ — Express & Star

„Curajul și hotărârea Cilkăi de a supraviețui fac din această carte o lectură sfâșietoare.“ — Daily Mirror

Călătoria Cilkăi este o carte sfâșietor de emoționantă, deosebit de intensă și tulburătoare, despre supraviețuire, curaj, prietenie, dragoste și speranță, dar și despre ură, atrocități, viol, rasism și cruzime.

Încă de când am citit Tatuatorul de la Auschwitz am fost impresionată de Cilka, o adevărată supraviețuitoare, și am dorit să aflu mai multe despre povestea ei.

Viața este un dar mult prea prețios pentru a fi irosită, iar Cilka a apreciat-o la întreaga ei valoare, luptând pentru șansa de a o păstra chiar și în cele mai grele condiții. Totuși, Cilka nu a ezitat să-și pună viața în pericol pentru a salva alte persoane, iar când a avut șansa de a se elibera din lagăr cu mulți ani înainte de terminarea sentinței, a cedat favorul obținut prietenei ei.

Este admirabil faptul că, în ciuda tuturor experiențelor înfiorătoare pe care le-a trăit, Cilka a reușit să-și păstreze bunătatea, altruismul și dorința de a trăi, motivându-ne și pe noi să înfruntăm cu demnitate și curaj toate provocările destinului.

Te simți copleșit în fața forței psihice a Cilkăi, care a reușit să-și păstreze mintea, inima și sufletul  intacte, în ciuda violurilor și altor umilințe fizice și psihice la care a fost supusă.

În anul 1942, Cilka avea șaisprezece ani când a ajuns în lagărul de concentrare de la Auschwitz. De o frumusețe aparte, Cilka i-a atras imediat atenția unui ofițer neamț. Fără o altă alternativă decât moartea, Cilka a acceptat să-și ofere trupul acestuia, precum și altor ofițeri. În schimbul acestor favoruri, ea a putut să-și păstreze părul lung, i s-au dat haine luxoase și a fost numită pe post de administrator la ”blocul morții” – clădirea unde petreceau femeile ultima noapte înainte de a fi urcate în camioanele ce le transportau spre camerele de gazare. Cilka nu avea nicio posibilitate de a le salva pe acestea, de altfel ea a trebuit să o urce în camionul morții inclusiv pe propria ei mamă…

Totuși, folosindu-se de influența ei asupra ofițerului care o folosea, Cilka a reușit să obțină posturi mai bune pentru prietenele ei și, într-un moment critic, a reușit chiar să-i salveze viața lui Lale (personajul principal din Tatuatorul de la Auschwitz).

Odată cu terminarea războiului, lagărele de concentrare au fost eliberate de aliați, însă acest lucru nu a însemnat și libertate pentru Cilka. Neținându-se cont că fusese și ea doar o victimă, Cilka a fost condamnată la cincisprezece ani de muncă silnică, pe care urma să-i efectueze în Gulagul Vorkuta, dincolo de cercul polar.

 După un drum lung și chinuitor, în condiții inumane, Cilka a ajuns în noul lagăr. Dacă în urmă cu trei ani nu avea nicio noțiune despre cât de lungă era perioada pe care avea să o petreacă acolo, de data aceasta avea un orizont de timp precizat: cincisprezece ani, fără a avea însă idee despre ce anume va trebui concret să facă…

Cu o tărie psihică pe care și-o oțelise în precedentul lagăr, Cilka s-a pregătit să facă ceea ce știa cel mai bine: să supraviețuiască…

”Cilka începe să smulgă aţe din cearşaf. Când i se întinde un ac, coase repede numerele pe hainele ei şi ale Josiei.

La fiecare împunsătură în stofă, simte durerea acului înfigându-i-se în braţul stâng. Un alt număr. Un alt loc. Se strâmbă. Să fi pierdut totul. Să fi trebuit să înduri ce a îndurat ea şi să fii pedepsit pentru asta. Brusc, acul i se pare greu ca o cărămidă.

Cum poate continua aşa? Cum poate să lucreze pentru un nou duşman? Să trăiască văzând în jurul ei femei obosind, flămânzind, slăbind, murind. Dar ea – ea o să trăiască. Nu ştie de ce a fost întotdeauna sigură de asta, de ce simte că poate să reziste – să ridice acul ăsta, deşi e greu ca o cărămidă, să coasă, să facă ce trebuie să facă – dar poate. Începe să simtă mânie, furie. Şi acul e din nou uşor. Uşor şi rapid. Aşadar, focul ăsta e ceea ce o susţine. Dar e şi un blestem. O face să iasă în evidenţă. Trebuie să-l stăpânească, să-l controleze, să-l direcţioneze.

Să supravieţuiască.“

Este foarte interesant de urmărit modul în care evoluează relațiile dintre deținute. Câteva ies din evidență încă de la început, unele prin bunătate și inocență, altele prin agresivitate și ostilitate. Însă, pe măsura trecerii timpului, o surprinzătoare solidaritate și prietenie ia naștere între ele, chiar și între cele ce fuseseră dușmance la început.

Cilka a luat-o sub aripa ei pe Josie, o tânără inocentă de doar șaisprezece ani, încercând să o protejeze pe cât putea de loviturile ce urmau inevitabil să apară.

Într-adevăr, pe lângă condițiile precare în care trăiau și munca grea pe care erau forțate să o facă, în curând au apărut și violurile. De data aceasta, cei care le foloseau pe femei erau deținuții cu vechime și care ajungeau să ocupe funcții mai bune în administrație și cărora le era permis accesul la deținute, ca o formă de recompensă.

Cu mult sânge rece, Cilka a realizat că nu puteau să se opună acestor violuri sub nicio formă, astfel că a aranjat ca măcar ea și Josie să fie violate de un singur bărbat: ea de Boris, iar Josie de Vadim – o brută masivă, cocoșată, cu dinții sparți și înegriți.

Însă, dacă Cilka învățase de mult să nu mai fie afectată psihic de abuzurile fizice, pentru Josie singura cale pentru a rămâne cu mintea întreagă în urma violurilor a fost să se îndrăgostească de torționarul ei – o formă a sindromului Stockholm, încă de pe atunci…

Abilitățile ieșite din comun ale Cilkăi – vorbea șapte limbi la perfecție și își păstra prezența de spirit în cele mai tensionate situații -, nu aveau cum să nu rămână neobservate. La puțin timp după ce a ajuns în lagăr, Cilka a fost avansată pe post de asistentă medicală, fiind luată sub aripa medicului Elena Gheorghievna, o femeie extraordinară, sufletistă și bună creștină, care se oferise voluntar să vină să lucreze în spitalul din lagăr. Prin forța destinului, Cilka a ajuns mai apoi să lucreze în secția de nașteri, iar mai apoi pe ambulanță.

Sunt foarte multe evenimente dramatice condensate în carte, precum și personaje secundare, fiecare cu o poveste de viață impresionantă, însă vă las să le descoperiți singuri.

Firul narativ alternează între planul din prezent, în lagărul de muncă, și planuri din trecut, atât în lagărul de concentrare de la Auschwitz, cât și în perioadele de dinaintea războiului, diverse amintiri, fie fericite din copilăria ei, fie extrem de dureroase din lagărul de concentrare, revenindu-i mereu în amintire Cilkăi.

În plan secundar, avem de-a face cu o frumoasă poveste de dragoste dintre Cilka și Alexander, un ceh bun, inteligent și sensibil. Din fericire, la fel ca povestea de dragoste dintre Lale și Gita și această poveste va avea un final fericit, însă după multe încercări.

Vă recomand cu multă căldură această carte excepțională, care vă va dăinui cu siguranță mult timp în memorie, o adevărată lecție despre supraviețuire și prietenie, curaj și speranță, iubire și altruism!

Cartea se poate comanda de pe libhumanitas.ro, elefant, libris.ro, cartepedia, carturesti.ro, dol.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

Recenzii și prezentări cărți Holocaust

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *